abrogare sf [At: DA / Pl: ~gări / E: abroga] Declarare a unei legi, a unui decret etc. ca fiind fără valabilitate Si: abrogat¹, anulare, desființare.

*ABROGARE, *ABROGAȚIUNE, *ABROGAȚIE sf. Desființare, suprimare a unei legi, etc. [fr. < lat.].

ABROGARE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga; suprimare, desființare, abolire. Abrogarea unei dispoziții.

ABROGARE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.

ABROGARE s.f. Acțiunea de a abroga; abrogație. [< abroga].

abrogare f. desființare, suprimare.

abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desființa.

*ABROGA (-rog) vb. tr. A desființa, a suprima (o lege, un decret, o datină, etc.) [fr. < lat.].

ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.

ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).

ABROGA vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

abroga vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

abroga, abrog, vb. I. Tr. A scoate din vigoare o lege sau alt act normativ.

A ABROGA abrog tranz. (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. abro-ga] /<lat. abrogare

abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu.

*abróg, a -á v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a.

abrogare (desp. a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

abrogare (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogării; p. abrogări

abrogare s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

abroga (a ~) (desp. a-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. abrog, 2 sg. abrogi, 3 abrogă; conj. prez. 1 sg. să abrog, 3 să abroge

abroga (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrogă

abroga vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abrog, 3 sg. și pl. abrogă, 2 sg. abrogi; conj. prez. 3 sg. și pl. abroge

abrog, -rogă 3.

ABROGARE s. (JUR.) abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

ABROGARE s. (JUR.) anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Abrogare ≠ validare

ABROGA vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

ABROGA vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.)

A abroga ≠ a valida