2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

abrogare sf [At: DA / Pl: ~gări / E: abroga] Declarare a unei legi, a unui decret etc. ca fiind fără valabilitate Si: abrogat1, anulare, desființare.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.V. abroga.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.V. abroga.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga; suprimare, desființare, abolire. Abrogarea unei dispoziții.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.

abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri

abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

ABROGÁRE s.f. Acțiunea de a abroga; abrogație. [< abroga].

abrogare f. desființare, suprimare.

abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desființa.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).

abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă

abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. și pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. și pl. abróge

ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

arată toate definițiile

Intrare: abroga
  • silabație: a-bro-; mf. ab-
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abroga
  • abrogare
  • abrogat
  • abrogând
singular plural
  • abro
  • abrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abrog
(să)
  • abrog
  • abrogam
  • abrogai
  • abrogasem
a II-a (tu)
  • abrogi
(să)
  • abrogi
  • abrogai
  • abrogași
  • abrogaseși
a III-a (el, ea)
  • abro
(să)
  • abroge
  • abroga
  • abrogă
  • abrogase
plural I (noi)
  • abrogăm
(să)
  • abrogăm
  • abrogam
  • abrogarăm
  • abrogaserăm
  • abrogasem
a II-a (voi)
  • abrogați
(să)
  • abrogați
  • abrogați
  • abrogarăți
  • abrogaserăți
  • abrogaseți
a III-a (ei, ele)
  • abro
(să)
  • abroge
  • abrogau
  • abroga
  • abrogaseră
Intrare: abrogare
  • silabație: a-bro-; mf. ab-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrogare
  • abrogarea
plural
  • abrogări
  • abrogările
genitiv-dativ singular
  • abrogări
  • abrogării
plural
  • abrogări
  • abrogărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)