11 definiții pentru abrogare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abrogare sf [At: DA / Pl: ~gări / E: abroga] Declarare a unei legi, a unui decret etc. ca fiind fără valabilitate Si: abrogat1, anulare, desființare.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.V. abroga.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.V. abroga.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga; suprimare, desființare, abolire. Abrogarea unei dispoziții.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.

ABROGÁRE s.f. Acțiunea de a abroga; abrogație. [< abroga].

abrogare f. desființare, suprimare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri

abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

ABROGARE s. (JUR.) anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Intrare: abrogare
  • silabație: a-bro-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrogare
  • abrogarea
plural
  • abrogări
  • abrogările
genitiv-dativ singular
  • abrogări
  • abrogării
plural
  • abrogări
  • abrogărilor
vocativ singular
plural

abrogare

etimologie:

  • vezi abroga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN