12 definiții pentru abolire

abolire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: aboli] 1-3 Desființare de instituții, stări, uzanțe etc. Si: abolit1, aboliție.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli; anulare, suprimare, desființare. Prin abolirea controlului asupra prețurilor, cercurile conducătoare din S.U.A. au desființat orice limită în cîștigurile capitaliștilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 372.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli.

abolíre s. f., g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

ABOLÍRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.)

ABOLÍRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli].

abolíre s.f. Desființare a unei instituții, a unei uzanțe, a unei stări; anulare a unei legi, a unei hotărâri; aboliție. Abolirea sclaviei negrilor. • pl. -i. /v. aboli.

*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

ABOLIRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (pop.) ștergere, (înv.) abolițiune. (~ monarhiei.)

Intrare: abolire
  • silabație: a-bo-li-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abolire
  • abolirea
plural
  • aboliri
  • abolirile
genitiv-dativ singular
  • aboliri
  • abolirii
plural
  • aboliri
  • abolirilor
vocativ singular
plural

abolire

etimologie:

  • vezi aboli
    surse: DEX '09 DEX '98 DN