opțiuni
  • info

18 definiții pentru abroga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desființa.

*ABROGA (-rog) vb. tr. A desființa, a suprima (o lege, un decret, o datină, etc.) [fr. < lat.].

ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.

ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).

ABROGA vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

abroga vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

abroga, abrog, vb. I. Tr. A scoate din vigoare o lege sau alt act normativ.

A ABROGA abrog tranz. (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. abro-ga] /<lat. abrogare

abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu.

*abróg, a -á v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abroga (a ~) (desp. a-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. abrog, 2 sg. abrogi, 3 abrogă; conj. prez. 1 sg. să abrog, 3 să abroge

abroga (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrogă

abroga vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abrog, 3 sg. și pl. abrogă, 2 sg. abrogi; conj. prez. 3 sg. și pl. abroge

abrog, -rogă 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABROGA vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

ABROGA vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.)

A abroga ≠ a valida

Intrare: abroga
  • silabație: a-bro-ga info
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abroga
  • abrogare
  • abrogat
  • abrogatu‑
  • abrogând
  • abrogându‑
 singular plural
  • abrogă
  • abrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abrog
 (să)
  • abrog
  • abrogam
  • abrogai
  • abrogasem
a II-a (tu)
  • abrogi
 (să)
  • abrogi
  • abrogai
  • abrogași
  • abrogaseși
a III-a (el, ea)
  • abrogă
 (să)
  • abroge
  • abroga
  • abrogă
  • abrogase
plural I (noi)
  • abrogăm
 (să)
  • abrogăm
  • abrogam
  • abrogarăm
  • abrogaserăm
  • abrogasem
a II-a (voi)
  • abrogați
 (să)
  • abrogați
  • abrogați
  • abrogarăți
  • abrogaserăți
  • abrogaseți
a III-a (ei, ele)
  • abrogă
 (să)
  • abroge
  • abrogau
  • abrogară
  • abrogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abroga, abrogverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.