2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dup3 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 393 / Pl: ~i / E: pn dup, ucr дуб] (Mol) 1 Gaură. 2 Șanț. 3 Adâncitură care se formează în dosul palmei când degetele sunt întinse. 4 (Pop; d. copii; îe) A se juca în ~i A se juca cu mai multe despicături scurte și subțiri de șindrilă, aruncânu-le în sus și prinzându-le pe dosul palmei în șanțurile dintre degete. 5 Despicătură lungă și subțire de șindrilă, cu care joacă copiii în dupi 6 Buștean.

dup1 sm [At: ȘEZ. II, 215 / Pl: ~i, (rar; sn) ~uri / E: nct] 1 (Mol; mpl) Smoc de lână (sau de păr) mototolit. 2 (Buc) Fir de păr. 3 Bucată de piele, cu păr cu tot, întrebuințată la măturatul vetrei.

DUPI s. m. pl. (Regional) Numele unui joc de copii. [Copiii] se mai gioacă și în dupi, în țarc, cu mingea sau cu zmeii. ALECSANDRI, P. P. 393.

DUP2, dupuri, s. n. (Reg.) Smoc de lână încâlcită sau de păr zbârlit.

DUPI s. m. pl. (Reg.) Numele unui joc de copii.

dup m. Mold. floc de lână, smoc de păr mototolit. [Origină necunoscută].

dup m. vergea ce s’aruncă în aer și se prinde în sbor: a juca în dupi. [Origină necunoscută].

2) dup m. Mold. (Șez.). Rar. Jmoc de lînă saŭ de blană cu pelea eĭ. Cu dupĭ, cu cocoloșĭ, neneted, vorbind de păru unuĭ cal neîngrijit orĭ de un postav prost.

1) dup m. (poate d. dup 3). Nord. Pl. Niște bețișoare de draniță, cîte noŭă de fie-care jucător, într’un joc băĭețesc de ĭarnă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dup, dupi, s.m. (reg.) 1. smoc de lână, cocoloș de blană, de păr, de postav. 2. (în jocul de copii) vergea prinsă din zbor.

Intrare: dup (joc)
dup1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dup
  • dupul
  • dupu‑
plural
  • dupi
  • dupii
genitiv-dativ singular
  • dup
  • dupului
plural
  • dupi
  • dupilor
vocativ singular
plural
Intrare: dup (smoc)
dup1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dup
  • dupul
  • dupu‑
plural
  • dupi
  • dupii
genitiv-dativ singular
  • dup
  • dupului
plural
  • dupi
  • dupilor
vocativ singular
plural
dup2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dup
  • dupul
  • dupu‑
plural
  • dupuri
  • dupurile
genitiv-dativ singular
  • dup
  • dupului
plural
  • dupuri
  • dupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dup (joc)

  • 1. (la) plural regional Numele unui joc de copii.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Copiii] se mai gioacă și în dupi, în țarc, cu mingea sau cu zmeii. ALECSANDRI, P. P. 393.
      surse: DLRLC

etimologie:

dup (smoc)

  • 1. regional Smoc de lână încâlcită sau de păr zbârlit.
    surse: DLRM

etimologie: