6 definiții pentru dup (joc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dup3 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 393 / Pl: ~i / E: pn dup, ucr дуб] (Mol) 1 Gaură. 2 Șanț. 3 Adâncitură care se formează în dosul palmei când degetele sunt întinse. 4 (Pop; d. copii; îe) A se juca în ~i A se juca cu mai multe despicături scurte și subțiri de șindrilă, aruncânu-le în sus și prinzându-le pe dosul palmei în șanțurile dintre degete. 5 Despicătură lungă și subțire de șindrilă, cu care joacă copiii în dupi 6 Buștean.

dup m. vergea ce s’aruncă în aer și se prinde în sbor: a juca în dupi. [Origină necunoscută].

1) dup m. (poate d. dup 3). Nord. Pl. Niște bețișoare de draniță, cîte noŭă de fie-care jucător, într’un joc băĭețesc de ĭarnă.

DUPI s. m. pl. (Regional) Numele unui joc de copii. [Copiii] se mai gioacă și în dupi, în țarc, cu mingea sau cu zmeii. ALECSANDRI, P. P. 393.

DUPI s. m. pl. (Reg.) Numele unui joc de copii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dup, dupi, s.m. (reg.) 1. smoc de lână, cocoloș de blană, de păr, de postav. 2. (în jocul de copii) vergea prinsă din zbor.

Intrare: dup (joc)
dup1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dup
  • dupul
  • dupu‑
plural
  • dupi
  • dupii
genitiv-dativ singular
  • dup
  • dupului
plural
  • dupi
  • dupilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dup (joc)

etimologie: