4 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colac sm [At: URECHE, ap. LET. I, 104/37 / Pl: ~aci,[1] (nob) ~uri / E: vsl колакъ] 1 Preparat din pâine, de obicei în formă de inel, împletit din mai multe suluri de cocă și făcut, mai ales, pentru anumite evenimente religioase. 2 (Pfm; îe) A trecut baba cu ~acii (sau -ul) sau I-a mâncat cioara ~ul Se spune persoanelor care au scăpat o ocazie. 3 (Irn; îe) Pe la noi umblă câinii cu ~acii în coadă E belșug mare. 4 (Pop; îe) Cum e sfântul și ~ul Omagiul sau darul se măsoară după importanța persoanei Si: cum e turcul și pistolul. 5-6 (Pop; îe) Așteaptă ca mortul ~ul Cu nerăbdare sau cu poftă. 7 (Pop; îe) Să dai ~ (sau turtă) zilei că ai scăpat! Să mulțumești lui Dumnezeu că ai scăpat fără probleme. 8 (Pfm; îe) ~ peste pupăză Se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire. 9 (Îe) Dă-i ~ și lumânarea Renunță. 10 (Îe) Asta-i lapte cu ~ Când se întâmplă ceva plăcut, folositor. 11 (Îe) A umbla după (sau a aștepta sau a veni) ~aci calzi La un lucru plăcut și de-a gata. 12 (Pop; îe) A duce pe cineva la ~aci calzi A-l duce cu vorba. 13 (Pop; îe) Așa ~! Ce noroc (pe mine)! 14 (Pfm; îe) A-și face coada ~ A căuta pretexte nefondate. 15 (Pop; îe) Nu i s-au prins ~acii Nu i-a mers sau n-a reușit ceva. 16 (Pfm; îe) A se face (a ședea) ~ Cu corpul încolăcit Cf ghemuit. 17 (Trs; Ban) Cozonac. 18 (Buc) Covrig. 19 (Pop; îe) A aștepta (sau a primi pe cineva) cu ~aci calzi A face (cuiva) o primire bună. 20 (Reg) Bucăți de pâine cu colivă și lumânare care se împart la săraci, rude, vecini etc. 21 Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară. 22 (Îs) ~ de caș Brânză topită lăsată să se răcească, după ce i s-a dat formă de colac (1). 23 Gânj împletit în formă de cerc, cu care se leagă strâns lemnele. 24 (Îs) ~ de sârmă Sârmă răsucită în formă de roată, ca să nu ocupe mult spațiu. 25 (Îs) ~ de tel Sârmă de fier, oțel, alamă etc. 26 (Îas) Arc în formă de spirală care se pune la fotolii, canapele etc. 27 (Lpl) Obezile împreunate ale roții carului, talpa roții Cf ciolan, năplațe. 28 Încingătoare de lemn care înconjoară pietrele de măcinat ale morii. 29 Împrejmuire de piatră sau de lemn (mai modern din tuburi de beton) din jurul unei fântâni, unui puț, unui ghizd etc. Cf butălău, gardină. 30 (Înv) Împrejmuire de zid, de pământ Cf brâu. 31 Ornament care înconjoară pereții sau stâlpii unei clădiri Cf brâu, chenar, ciubec. 32 (Îs) ~ de salvare Cerc de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia se plutește deasupra apei și care se aruncă celor care se îneacă. 33 Lemn încovoiat care ține o boltă Si: arc. 34 (Ban) Colibă rotundă din nuiele și acoperită cu paie, în care se adăpostesc ciobanii. 35 (Trs) Cerc de piele (capitonată) care se pune în unele regiuni în jurul gâtului cailor înhămați Cf jugul hamului. 36 Vârtej (la păr). 37 Fiecare din cele două trapeze din constelația numită „dragon” sau „balaur”. 38 Verigă formată din corpul șarpelui răsucit (în jurul cuiva). 39 (Mlp) Rotocoale de fum (de țigară). 40 (Înv; mpl) Dar făcut de fini nașilor. 41 (Fig) Recompensă (în bani) pentru îngrijirea sau găsirea unei vite pierdute sau furate. 42 (Fig) Recompensă pusă pe capul unui tâlhar etc. 43 (Îs) Cal de ~ Cal străin, adăpostit în comună și dat de primar unui nevoiaș până se găsește stăpânul. 44 (Îs) Vită de ~ Vită fără stăpân. 45 (Irn; îe) A lua ~ A da de știre, a informa pe cineva despre ceva. 46 Discurs ținut de colăcer la nuntă Si: colăcărie (1), colăcerie (1). corectată

  1. ~aci~aci Ladislau Strifler

colăcí [At: VARLAAM, C. 59/2 / Pzi: ~césc / E: colac] 1 vt A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie Si: a peți, a votri. 2 vt A căsători pe cineva. 3 vt A mijloci ceva. 4-5 vt A recomanda ceva sau pe cineva altei persoane. 6 vt (Spc) A aduce undeva un străin (nepoftit) care se stabilește acolo. 7 vt A căuta prietenia cuiva. 8 vt A sfătui (la rău) pe cineva. 9 vt (Înv) A întreba de ceva. 10 vi (Reg) A ști să spună minciuni. 11 vt A anunța că s-a găsit o vită de pripas. 12 vt A denunța. 13 vr (D. animale fără stăpân) A se pripăși. 14 vr (Nob) A se încolăci.

încolăci [At: DOSOFTEI, V. S. 209 / V: (înv) ~cea / Pzi: ~cesc / E: în + colac] 1-2 vtr A (se) așeza în formă de colac Si: a (se) încovriga (1-2), (îrg) a (se) încolătăci (1-2). 3 vt (Pop) A strânge ca într-un cerc Si: a încercui, a înconjura (5), (îrg) a încolătăci (3). 4 vr (Pop; d. ape, drumuri etc.) A șerpui. 5 vt A încrucișa brațele sau picioarele Si: (îrg) a încolătăci (5). 6-7 vtr (Îrg; d. lemn) A (se) încovoia.

COLÁC, colaci, s. m. 1. Produs de panificație, de obicei în formă de inel, împletit din două sau din mai multe suluri de cocă. ◊ Colaci domnești = daruri obligatorii trimise domniei de orașele din Țara Românească și din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit. Colac peste pupăză = se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire. A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata. A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară. ◊ Colac de salvare - inel de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia o persoană (naufragiată) se poate menține deasupra apei; centură de salvare. ♦ Împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd. 3. Rotocol de fum (de țigară). – Din sl. kolačĭ.

COLĂCÍ, colăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie; a peți. 2. A introduce undeva pe un străin (nepoftit) care se stabilește apoi acolo. 3. A sfătui pe cineva (să facă ceva rău). – Din colac.

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac.

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac.

COLÁC, colaci, s. m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ◊ Colaci domnești = daruri obligatorii trimise domniei de orașele din Țara Românească și din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit. Colac peste pupăză = se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire. A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata. A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară. ◊ Colac de salvare = inel de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia o persoană (naufragiată) se poate menține deasupra apei; centură de salvare. ♦ Împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd. 3. Rotocol de fum (de țigară). – Din sl. kolačĭ.

COLĂCÍ, colăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie; a peți. 2. A introduce undeva pe un străin (nepoftit) care se stabilește apoi acolo. 3. A sfătui pe cineva (să facă ceva rău). – Probabil din colac.

COLÁC, colaci, s. m. I. Un fel de pîine, de obicei rotundă, împletită din două sau trei suluri de cocă. Dezveli colacul din băsmăluță, îl rupse în două. CAMILAR, TEM. 154. La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Si n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare. CREANGĂ, A. 4. ◊ (În comparații și metafore) Strîng... brîul meu colac. TEODORESCU, P. P. 378. ◊ Expr. A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit, a se încolăci. Colac peste pupăză, se zice cînd peste un necaz sau o nenorocire mai vine alta. Ieri mi-o vinit poronca ca să scot de la țărani... banii șoselei, colac peste pupăză. ALECSANDRI, T. 252. A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune și plăcute venite de-a gata. Umblă ș-aista după colaci calzi. îmi vine să i-o gioc și lui. ALECSANDRI, T. I 264. A aștepta (pe cineva) cu colaci calzi = a face cuiva o primire deosebit de călduroasă. A trecut baba cu colacii v. babă. II. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «de») 1. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc., de formă rotundă sau răsucit în așa fel, încît să ai bă formă de roată; cerc, inel. Cîteva zeci de mașini:. zvîcneau ziua întreagă, devorînd colaci după colaci de sîrmă. PAS, Z. I 290. La pupa sprijinită de un enorm colac de frînghie cătrănită, noul medic al bordului... își potrivea binoclul. BART, E. 117. ◊ Colac de salvare = roată de plută sau de cauciuc umflată cu aer, care se aruncă unui om amenințat să se înece. 2. Împrejmuire de piatră sau de lemn din jurul unei fîntîni, unui puț. Pe colacul fîntînii erau două pahare de argint. CREANGĂ, P. 290. Grădinile și livezile... și le avea pe colnicele Lapoșului, unde stă și acum puțul ei cu colac de piatră. ODOBESCU, S. III 176. 3. (Mai ales la pl., determinat uneori prin «de fum») Rotocoale de fum (de țigară). Se înfundă în jilț, picior peste picior, aruncînd colaci de fum în tavan. PETRESCU, C. V. 104.

COLĂCÍ2, colăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional). 1. A recomanda pe cineva de soț sau soție, a face demersuri pentru însurătoarea sau măritișul cuiva. Viindu-i și lui vremea să se însoare, mumă-sa îl duse la o fată pe care i-o colăcise o pețitoare. ISPIRESCU, la TDRG. 2. A introduce, a aduce undeva pe un străin (nepoftit sau plicticos) care se aciuează acolo. Cine dracu te-a mai colăcit la curtea mea? SADOVEANU, P. S. 30.

COLĂCÍ1 vb. IV v. încolăci.

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. 1. Refl. A se face ca un cerc, a se înfășura în formă de colac (uneori în jurul unui obiect); a se încovriga, a se încolătăci. Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34. Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89. Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111. ◊ Fig. Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA, I. 71. Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284. ◊ Tranz. Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118. (Complementul indică obiectul încercuit) Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125. Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. id. I. 12. ♦ Tranz. A înfășura un material flexibil în formă de colac. 2. Refl. (Despre rîuri, drumuri) A avea o linie cotită, a face cotituri, a șerpui. Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. V. ROM. noiembrie 1953, 11. D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S. 3. 3. Tranz. (Complementul indică brațele sau picioarele) A încrucișa. Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286. – Variantă: colăcí vb. IV.

COLÁC ~ci m. 1) Pâine albă în formă de inel, împletit din două sau mai multe vițe de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul încovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se ferește de rău, nu de bine. A aștepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire cordială. ~ peste pupăză la un necaz se adaugă altul. La cel bogat vine și dracul cu ~ celui norocos îi merge bine întotdeauna. Cum e sfântul și ~cul după cum e omul, așa este și atitudinea față de el. 2) Obiect de formă inelară având diferite întrebuințări. ◊ ~ de salvare cerc de plută sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material ușor), folosit pentru a ține la suprafața apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de țigară. 3) Îngrăditură de piatră sau de lemn a unei fântâni; ghizd. /<sl. kolați

A ÎNCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se încolăcească. /în + colac

A SE ÎNCOLĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se învălătuci. ~ în jurul... 2) A se strânge în formă de colac; a se face colac; a se încovriga. 3) (despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba mereu direcția (formând o linie șerpuită); a șerpui. /în + colac

colac m. 1. turtă împletită în formă de cunună sau ghirlandă: colacii se împart la praznice sau comândare (v. pupăză); colac de Crăciun; 2. dar, plocon, făcut de țărani moșierului la zile mari; 3. ceva rotund, bantă în formă de cerc: colac de sârmă; a se face colac, a se ghemui; 4. ghizdurile unui puț sau roata despărțitoare la o moară: pe colacul fântânei erau două pahare de argint CR. [Slav. KOLAČ, cozonac (din kolo, roată)].

colăcì v. 1. a procura pețind: îl duse la o fată pe care i-o colăcise o pețitoare ISP.; 2. a îmbia: curat ucigă’l crucea l’a colăcit să vie CR.; 3. a se încolăci: v’ați colăcit ca târâtoarele la poalele lui Od. [V. colac].

încolăcì v. 1. a (se) întortochia înfășurându-se: șarpele se încolăcește; fig. a încolăci brațele în jurul cuiva; 2. a se înfășură, a se ghemui. [V. colăcì].

colác m. (d. vsl. kolačĭ [d. kolo, roată, cerc], de unde s’a făcut pl. colacĭ, apoĭ sing. colac, ca dracĭ, drac, saŭ d. bg. kolak, var. din kolač, rus. kalač, ung. kalács). Covrig mare împletit care se oferă la biserică. Plocon, veste (bună saŭ rea): hop și el cu colacu. Cerc gros (pl. și colace, neutru): colac de peatră la fîntînă. Spiră: colaciĭ șarpeluĭ. A te face colac (saŭ covrig) de frig, a te zgrebuli. Colac peste pupăză. V. pupăză. V. și bornac, naporjne, prescură.

2) colăcésc v. tr. (din conăcesc și infl. de colac). Îndemn să vie, aduc: nu știŭ cine dracu l-a colăcit să vie pe la noĭ. Prepar, rezerv: mama feteĭ îl colăcea ca să și-l facă ginere. Aleg: șĭ-a colăcit o nevastă.

arată toate definițiile

Intrare: Colaci
Colaci nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colaci
Intrare: colac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colac
  • colacul
  • colacu‑
plural
  • colaci
  • colacii
genitiv-dativ singular
  • colac
  • colacului
plural
  • colaci
  • colacilor
vocativ singular
plural
Intrare: colăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colăci
  • colăcire
  • colăcit
  • colăcitu‑
  • colăcind
  • colăcindu‑
singular plural
  • colăcește
  • colăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colăcesc
(să)
  • colăcesc
  • colăceam
  • colăcii
  • colăcisem
a II-a (tu)
  • colăcești
(să)
  • colăcești
  • colăceai
  • colăciși
  • colăciseși
a III-a (el, ea)
  • colăcește
(să)
  • colăcească
  • colăcea
  • colăci
  • colăcise
plural I (noi)
  • colăcim
(să)
  • colăcim
  • colăceam
  • colăcirăm
  • colăciserăm
  • colăcisem
a II-a (voi)
  • colăciți
(să)
  • colăciți
  • colăceați
  • colăcirăți
  • colăciserăți
  • colăciseți
a III-a (ei, ele)
  • colăcesc
(să)
  • colăcească
  • colăceau
  • colăci
  • colăciseră
Intrare: încolăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăcire
  • ‑ncolăcire
  • încolăcit
  • ‑ncolăcit
  • încolăcitu‑
  • ‑ncolăcitu‑
  • încolăcind
  • ‑ncolăcind
  • încolăcindu‑
  • ‑ncolăcindu‑
singular plural
  • încolăcește
  • ‑ncolăcește
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
(să)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
  • încolăceam
  • ‑ncolăceam
  • încolăcii
  • ‑ncolăcii
  • încolăcisem
  • ‑ncolăcisem
a II-a (tu)
  • încolăcești
  • ‑ncolăcești
(să)
  • încolăcești
  • ‑ncolăcești
  • încolăceai
  • ‑ncolăceai
  • încolăciși
  • ‑ncolăciși
  • încolăciseși
  • ‑ncolăciseși
a III-a (el, ea)
  • încolăcește
  • ‑ncolăcește
(să)
  • încolăcească
  • ‑ncolăcească
  • încolăcea
  • ‑ncolăcea
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăcise
  • ‑ncolăcise
plural I (noi)
  • încolăcim
  • ‑ncolăcim
(să)
  • încolăcim
  • ‑ncolăcim
  • încolăceam
  • ‑ncolăceam
  • încolăcirăm
  • ‑ncolăcirăm
  • încolăciserăm
  • ‑ncolăciserăm
  • încolăcisem
  • ‑ncolăcisem
a II-a (voi)
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
(să)
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
  • încolăceați
  • ‑ncolăceați
  • încolăcirăți
  • ‑ncolăcirăți
  • încolăciserăți
  • ‑ncolăciserăți
  • încolăciseți
  • ‑ncolăciseți
a III-a (ei, ele)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
(să)
  • încolăcească
  • ‑ncolăcească
  • încolăceau
  • ‑ncolăceau
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăciseră
  • ‑ncolăciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colăci
  • colăcire
  • colăcit
  • colăcitu‑
  • colăcind
  • colăcindu‑
singular plural
  • colăcește
  • colăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colăcesc
(să)
  • colăcesc
  • colăceam
  • colăcii
  • colăcisem
a II-a (tu)
  • colăcești
(să)
  • colăcești
  • colăceai
  • colăciși
  • colăciseși
a III-a (el, ea)
  • colăcește
(să)
  • colăcească
  • colăcea
  • colăci
  • colăcise
plural I (noi)
  • colăcim
(să)
  • colăcim
  • colăceam
  • colăcirăm
  • colăciserăm
  • colăcisem
a II-a (voi)
  • colăciți
(să)
  • colăciți
  • colăceați
  • colăcirăți
  • colăciserăți
  • colăciseți
a III-a (ei, ele)
  • colăcesc
(să)
  • colăcească
  • colăceau
  • colăci
  • colăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colac

  • 1. Produs de panificație, de obicei în formă de inel, împletit din două sau din mai multe suluri de cocă.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: colăcel 5 exemple
    exemple
    • Dezveli colacul din băsmăluță, îl rupse în două. CAMILAR, TEM. 154.
      surse: DLRLC
    • La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Si n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28.
      surse: DLRLC
    • Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare. CREANGĂ, A. 4.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic Strîng... brîul meu colac. TEODORESCU, P. P. 378.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Colaci domnești = daruri obligatorii trimise domniei de orașele din Țara Românească și din Moldova.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci
    • 1.3. expresie Colac peste pupăză = se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ieri mi-o vinit poronca ca să scot de la țărani... banii șoselei, colac peste pupăză. ALECSANDRI, T. 252.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Umblă ș-aista după colaci calzi. Îmi vine să i-o gioc și lui. ALECSANDRI, T. I 264.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DLRLC
  • 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cerc (s.n.) inel 2 exemple
    exemple
    • Cîteva zeci de mașini... zvîcneau ziua întreagă, devorînd colaci după colaci de sîrmă. PAS, Z. I 290.
      surse: DLRLC
    • La pupa sprijinită de un enorm colac de frînghie cătrănită, noul medic al bordului... își potrivea binoclul. BART, E. 117.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Colac de salvare = inel de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia o persoană (naufragiată) se poate menține deasupra apei; centură de salvare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghizd 2 exemple
      exemple
      • Pe colacul fîntînii erau două pahare de argint. CREANGĂ, P. 290.
        surse: DLRLC
      • Grădinile și livezile... și le avea pe colnicele Lapoșului, unde stă și acum puțul ei cu colac de piatră. ODOBESCU, S. III 176.
        surse: DLRLC
  • 3. Rotocol de fum (de țigară).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se înfundă în jilț, picior peste picior, aruncînd colaci de fum în tavan. PETRESCU, C. V. 104.
      surse: DLRLC

etimologie:

colăci regional

  • 1. A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: peți un exemplu
    exemple
    • Viindu-i și lui vremea să se însoare, mumă-sa îl duse la o fată pe care i-o colăcise o pețitoare. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. A introduce undeva pe un străin (nepoftit) care se stabilește apoi acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cine dracu te-a mai colăcit la curtea mea? SADOVEANU, P. S. 30.
      surse: DLRLC
  • 3. A sfătui pe cineva (să facă ceva rău).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • colac
    surse: DEX '09 DEX '98

încolăci încolăcire încolăcit colăci

  • 1. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci.
    exemple
    • Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34.
      surse: DLRLC
    • Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89.
      surse: DLRLC
    • Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111.
      surse: DLRLC
    • figurat Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA, I. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284.
      surse: DLRLC
    • Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118.
      surse: DLRLC
    • Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. REBREANU, I. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre ape, drumuri) A o coti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coti șerpui 2 exemple
      exemple
      • Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. V. ROM. noiembrie 1953, 11.
        surse: DLRLC
      • D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S. 3.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A încrucișa brațele sau picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrucișa 2 exemple
      exemple
      • Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149.
        surse: DLRLC
      • Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + colac
    surse: DEX '98 DEX '09