16 definiții pentru coti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc.Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.

cotí2 [At: ANON. CAR. / V: coțí / Pzi: ~tésc / E: cot2] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele2 (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări1 (1) Cf cot2 (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări1 (2) Cf cot2 (46).

coti1 i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri, străzi etc.) A schimba direcția, a face un cot (3). Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Refl. (Neobișnuit) Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, 2. Intranz. (Despre ființe sau vehicule, adesea determinat printr-un adverb de direcție) A schimba direcția, a face o cotitură; a cîrmi. V. abate. Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ Tranz. A îndrepta în altă direcție. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniform? în dreapta și în stîngă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Absol. În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. A-și face semn cu cotul; a-și da coate. Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos- de noră! COȘBUC, P. I 97. Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.

A COTÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcție. 2) (despre ființe sau vehicule) A-și schimba direcția inițială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcție. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-și face loc. /Din cot

A SE COTÍ mă ~ésc intranz. rar A-și face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot

cotì v. 1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului: a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se cotește; 4. a-și da coate: se cotiau între ei.

cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rîu cotește la stînga. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Îmĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe alțiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 să cotească

cotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotésc, imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 sg. și pl. coteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTÍ vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)

COTI vb. 1. a cîrmi, a vira, (rar) a cîrmui, (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stînga.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cóti! (cúti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

Intrare: coti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coti
  • cotire
  • cotit
  • cotitu‑
  • cotind
  • cotindu‑
singular plural
  • cotește
  • cotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotesc
(să)
  • cotesc
  • coteam
  • cotii
  • cotisem
a II-a (tu)
  • cotești
(să)
  • cotești
  • coteai
  • cotiși
  • cotiseși
a III-a (el, ea)
  • cotește
(să)
  • cotească
  • cotea
  • coti
  • cotise
plural I (noi)
  • cotim
(să)
  • cotim
  • coteam
  • cotirăm
  • cotiserăm
  • cotisem
a II-a (voi)
  • cotiți
(să)
  • cotiți
  • coteați
  • cotirăți
  • cotiserăți
  • cotiseți
a III-a (ei, ele)
  • cotesc
(să)
  • cotească
  • coteau
  • coti
  • cotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coti, cotescverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. DLRLC
    • format_quote Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. DLRLC
    • format_quote Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. DLRLC
    • format_quote reflexiv neobișnuit Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre ființe sau vehicule) A face o cotitură, a părăsi drumul drept. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. DLRLC
    • format_quote Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv neobișnuit A îndrepta în altă direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv rar A părăsi un drum și a merge în altă direcție. DLRLC
      • format_quote O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. DLRLC
      • format_quote Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. DLRLC
    • 2.3. tranzitiv A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. DLRLC
    • format_quote Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniforme în dreapta și în stînga. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
    • format_quote (și) absolut În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. DLRLC
    • 3.1. reflexiv reciproc A-și face semn (reciproc) cu cotul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. DLRLC
      • format_quote Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
etimologie:
  • cot DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.