colac, colaci s. m. Un fel de pâine, de obicei în formă rotundă ca o cunună și uneori împletit în două sau mai multe suluri de cocă, făcut nu pentru mâncarea zilnică obișnuită, ci pentru împărțit altora la anumite solemnități religioase. ◊ Colac acoperit = colac care se dă cumetrilor mari. ◊ Colac de Andrei = colac făcut de fete cu apă neîncepută. ◊ Colac de botez = colac dus nașilor. ◊ Colac de Crăciun = colac făcut din două suluri de cocă împletite și înconjurate cu un alt sul. ◊ Colac de cununie (sau de nuntă) = colac adus de fini nașilor. ◊ Colac de mort = colac care se pune pe pieptul morților. ◊ Colac de colindători = colindeț; colăcel. ♦ Reg. Bucăți de pâine cu colivă și lumânarea pe ea, care se împart la săraci, la rude și la vecini pentru pomenirea morților. – Din sl. kolačĭ.