15 definiții pentru încârliga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂRLIGA, încârlig, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

încârliga vtr [At: PANN, P. V. I, 135 / V: (reg) ~liba, (îvr) ~lomba / Pzi: încârlig / E: în- + cârlig] 1-2 A (se) încovoia (ca un cârlig). 3-4 A (se) încolăci.

ÎNCÂRLIGA, încârlig, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

A ÎNCÂRLIGA încârlig tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig

ÎNCÎRLIGA, încîrlig, vb. I. Refl. A se încovoia, a se îndoi, a se strîmba (ca un cîrlig). Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. id. ib. 120. ◊ Tranz. Mi-am încîrligat degetele. ♦ A se încolăci. (Tranz.) Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55.

încîrlíg, a v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încârliga (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. încârlig, 2 sg. încârligi, 3 încârli; conj. prez. 1 sg. să încârlig, 3 să încârlige

încârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 încârli

încârliga vb., ind. prez. 1 sg. încârlig, 3 sg. și pl. încârli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂRLIGA vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.

ÎNCÎRLIGA vb. 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încârliga, vb. tranz, refl. – A (se) încreți, a (se) încovoia, a (se) cârlionța. – Din în- + cârlig (cf. bg. karlik) (DEX, MDA).

Intrare: încârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligare
  • ‑ncârligare
  • încârligat
  • ‑ncârligat
  • încârligatu‑
  • ‑ncârligatu‑
  • încârligând
  • ‑ncârligând
  • încârligându‑
  • ‑ncârligându‑
singular plural
  • încârli
  • ‑ncârli
  • încârligați
  • ‑ncârligați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârlig
  • ‑ncârlig
(să)
  • încârlig
  • ‑ncârlig
  • încârligam
  • ‑ncârligam
  • încârligai
  • ‑ncârligai
  • încârligasem
  • ‑ncârligasem
a II-a (tu)
  • încârligi
  • ‑ncârligi
(să)
  • încârligi
  • ‑ncârligi
  • încârligai
  • ‑ncârligai
  • încârligași
  • ‑ncârligași
  • încârligaseși
  • ‑ncârligaseși
a III-a (el, ea)
  • încârli
  • ‑ncârli
(să)
  • încârlige
  • ‑ncârlige
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligă
  • ‑ncârligă
  • încârligase
  • ‑ncârligase
plural I (noi)
  • încârligăm
  • ‑ncârligăm
(să)
  • încârligăm
  • ‑ncârligăm
  • încârligam
  • ‑ncârligam
  • încârligarăm
  • ‑ncârligarăm
  • încârligaserăm
  • ‑ncârligaserăm
  • încârligasem
  • ‑ncârligasem
a II-a (voi)
  • încârligați
  • ‑ncârligați
(să)
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligarăți
  • ‑ncârligarăți
  • încârligaserăți
  • ‑ncârligaserăți
  • încârligaseți
  • ‑ncârligaseți
a III-a (ei, ele)
  • încârli
  • ‑ncârli
(să)
  • încârlige
  • ‑ncârlige
  • încârligau
  • ‑ncârligau
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligaseră
  • ‑ncârligaseră
încârliba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încârlomba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încârliga, încârligverb

  • 1. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. DLRLC
    • format_quote Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. SADOVEANU, P. M. 120. DLRLC
    • format_quote Mi-am încîrligat degetele. DLRLC
    • 1.1. A (se) încolăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55. DLRLC
etimologie:
  • În + cârlig DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.