4 intrări

37 de definiții

din care

Explicative DEX

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC2, BEARCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

BERC2, BEARCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc1 s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. • pl. -uri. /<magh. berek.

berc2, bearcă adj. 1 (despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată. ♦ Care este fără coadă. ♦ spec. (despre boi sau vaci) Cu coada fară șfichi. 2 (despre căciuli) Fără vîrf, fără țugui; teșit. 3 (despre cămăși) Scurt. • pl. -ci, -ce. /cf. germ. brecha.

BERC3 sm. mai adesea BERCI pl. 🫀 Punticica nasului, partea cărnoasă dintre nările nasului.

BERC2 (pl. -curi) sn. Mold. Trans. 🌐 Pădurice, dumbravă: Du-te, cucule, în ~ Și mă lasă să-mi petrec (IK.-BRS.) [ung. berek].

BERC1, BEARCĂ adj. 🐒 Fără coadă; cu coada tăiată sau ciuntită: ce! vrei să las vulpea bearcă? (ODOB.).

BERC2, BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P. P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.

BERC1, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.

BERC2, BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vîrf; teșită.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.

BERC bearcă (berci, berce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.

berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.

bărc2 a vz berc2

bercuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.

berg, ~ă a vz berc2

BĂRC 👉 BERC2.

BEARCĂ 👉 BERC.

bărc V. berc 1.

Ortografice DOOM

berc2 (reg.) s. n., pl. bercuri

berc1 adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc1 adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc2 (reg.) s. n., pl. bercuri

berc adj. m., pl. berci; f. sg. bearcă, pl. berce

berc s. n., pl. bercuri

Etimologice

berc (bearcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.

Enciclopedice

BERC, temă a multor nume ce pot proveni din adj. berc (scurt de coadă) sau din subst. ard. berc – bărc – bîrc (pădurice), folosit de Ioan Barac în „Arghir și Elena”, sau din subst. ard. bercăbărcăbîrcă (oaie creață); v. mai sus; Bărc; cf. și srb -cr. Berko < Berislav. 1. Bercŭ, călăraș 1655 (Sd IV 42); Bercu, T. (Ac Bz 43); – ard., 1726 (Paș); – V., mold. „mazil lepădat” din Vaslui (RI I 116). 2. Berc/uș C., act.; -uța, -uță (Cat.). 3. Berc/a Ion, act., și s.; N. (Î Div). 4. Bercan ard. (Paș). 5. Bercar „pădurar” (Lex); -u (Arh; Sc); -iu, Radu (P Bor 30). 6. Bărcaru pronunțat și Barcaru mold. < subst. bărcor „păstor de oi crețe”, (DLR), omofon cu bercar (pădurar); Bărcare b. (Vr). 7. Birca b (17 B III 231) < ung. birka „oaie creață”. 8. + -oc: Bircoc b. (16 A III 24).

SCORPIEI, Munții ~ (DRAKENS-BERG RANGE), lanț muntos în SE Africii, extins pe direcție NE-SV, pe terit. statului Lesotho și al Rep. Africa de Sud, pe 1.125 km lungime, paralel cu țărmul Oc. Indian, reprezentând marginea ridicată și abruptă a Pod. Africii de Sud. Alt. max.: 3.428 m (vf. Thabana Ntlenyana, pe terit. statului Lesotho). Alcătuit din șisturi cristaline și gresii acoperite uneori de lave bazaltice. Pantele de E sunt acoperite cu păduri dese, iar cele de V mai aride, cu vegetație de savană. Din acești munți izv. fl. Orange.

Sinonime

BERC s. v. dumbravă.

berc s. v. DUMBRAVĂ.

Regionalisme / arhaisme

berc, s.n. v. bărc („desiș”).

Intrare: Berc
nume propriu (I3)
  • Berc
Intrare: berc (adj.)
berc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A56)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
  • bearcă
  • bearca
plural
  • berci
  • bercii
  • berce
  • bercele
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
  • berce
  • bercei
plural
  • berci
  • bercilor
  • berce
  • bercelor
vocativ singular
plural
bărc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărc
  • bărcul
  • bărcu‑
  • bărcă
  • bărca
plural
  • bărci
  • bărcii
  • bărce
  • bărcele
genitiv-dativ singular
  • bărc
  • bărcului
  • bărce
  • bărcei
plural
  • bărci
  • bărcilor
  • bărce
  • bărcelor
vocativ singular
plural
berg adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berg
  • bergul
  • bergă
  • berga
plural
  • bergi
  • bergii
  • berge
  • bergele
genitiv-dativ singular
  • berg
  • bergului
  • berge
  • bergei
plural
  • bergi
  • bergilor
  • berge
  • bergelor
vocativ singular
plural
Intrare: berc (dumbravă)
berc1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
plural
  • bercuri
  • bercurile
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
plural
  • bercuri
  • bercurilor
vocativ singular
plural
bărc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărc
  • bărcul
  • bărcu‑
plural
  • bărcuri
  • bărcurile
genitiv-dativ singular
  • bărc
  • bărcului
plural
  • bărcuri
  • bărcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: berc (la nas)
berc3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
plural
  • berci
  • bercii
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
plural
  • berci
  • bercilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berc, bearcăadjectiv

  • 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • format_quote Vro cinci sute de berbeci... Tot berbeci de coade berci. TEODORESCU, P. P. 474. DLRLC
  • 2. (Despre căciuli) Fără vârf, fără țugui. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: teșit
    • format_quote Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32. DLRLC
  • 3. (Despre cămăși) Scurt. MDA2 DEXI
    sinonime: scurt
etimologie:

berc, bercurisubstantiv neutru

  • 1. regional Dumbravă, huceag, pădurice. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Du-te, cucule, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. DLRLC
etimologie:

berc, bercisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.