5 intrări

Articole pe această temă:

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apus1 sn [At: PSALT. SCH. 154/14 / V: (înv) app~ / Pl: (înv) ~e, ~uri / E: apune] 1 Trecere a unui astru sub orizont Si: asfințit, (pop) scăpătat. 2 Locul pe orizont unde apune soarele. 3 Priveliște la apusul (1) soarelui. 4 Vest. 5 (Îe) A vorbi una de la răsărit și alta de la ~ A vorbi confuz, cu analogii și legături prea îndepărtate. 6 (Îe) A sta cu un picior la răsărit și altul la ~ A nu avea domiciliu stabil. 7 (Îs) -miazăzi Sud-vest. 8 Occident. 9 (Pm) Concepțiile occidentului. 10 Peisaj crepuscular. 11 (Fig) Sfârșit. 12 (Fig) Declin. 13 (Pex) Prăbușire.

apus2, ~ă [At: P. MAIOR, IST. 70/15 / Pl: ~uși, ~e / E: apune] 1 a (D. astre) Care a apus (1). 2 a (Fig; d. vreme, timp) Trecut. 3 a (D. ochi) Fără vedere. 4 a (Îvr; Trs; d. societate și oameni) înapoiat. 5 av (Înv; nob) Cu dispreț.

APÚS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de Soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului, vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal, Occident, Vest. 3. Timp al zilei când apune Soarele; asfințit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariție. – V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariție. – V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna, stins, trecut. Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27. Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.

APÚS1, apusuri, s. n. (În opoziție cu răsărit) 1. Faptul de a apune; trecerea unui astru sub orizont; apunere. Apus de soare. ◊ Ziua de 1 Mai fusese frumoasă pînă la apusul soarelui, dar de aci înainte cerul se întunecă. BOLINTINEANU, O. 413. ◊ Fig. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam, Cînd la apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Priveliște oferită de soare cînd apune. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre. SAHIA, N. 40. Puternic suflă vîntul tomnatec! Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Curînd scăpată și soarele după cele mai de pe urmă trepte ale apusului. HOGAȘ, M. N. 168. 2. Loc pe orizont unde apune soarele (unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului); p. ext. regiune unde apune soarele; vest. Flacără roșie... rumenește zarea-nfiorată Din răsărit pînă-n apus. BENIUC, V. 84. Steteam la colibă, pe prunduri, Privind peste mare-n apus, Năvalnice neguri de seară Veniră, urcîndu-se-n sus. IOSIF, T. 137. Din apus Se răsfira fierbînd un nor De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. ◊ Expr. (Rar) A vorbi una de la răsărit și alta de la apus = a vorbi incoerent, fără șir. (Rar) A sta cu un picior la răsărit și cu altul la apus = a fi nestatornic, a nu avea domiciliu stabil. 3. Timpul zilei cînd apune soarele; asfințit, scăpătat. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1. 4. Occident. Patru veacuri de contact cu Apusul... n-a dat masei populației africane nimic bun. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 11/3. 5. Fig. Declin, decădere, prăbușire. Puterea colosală a romanilor începu a se pleca spre apus. NEGRUZZI, S. I 201.

APÚS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului și aflat la 90° de punctul sud (în direcția mișcării acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei și din America; Occident. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. ♦ Fig. Declin, decădere. – V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS2 ~uri n. 1) v. A APUNE. 2) Timpul zilei când apune Soarele; asfințit. 3) Parte a orizontului; vest; asfințit. 4) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; asfințit; vest. 5) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; asfințit; vest; occident. 6) fig. Sfârșitul a ceva (al vieții, al unei activități etc.). /v. a apune

APÚS1 ~să (~și, ~se) 1) v. A APUNE. 2) Care a trecut, a dispărut. Vremuri demult apuse. /v. a apune

apus n. 1. apunere treptată a stelelor: pe la apus de soare; 2. regiunea cerului unde apun stelele; 3. unul din cele patru puncte cardinale: vânt de apus; fig. și Apusul își împinse toate neamurile încoace EM.; 4. fig. disparițiune treptată: la apusul vieții; 5. scăpătare, decadență: turnul, trist martur l’al nostru trist apus GR. AL.

apús n., pl. e. Apunere, disparițiune: apusu viețiĭ. Occident, vest: corabia merge spre apus. Punctu cardinal (regiunea) spre care apune soarele (occidentu, vestu): corabia merge spre apus. Țările din partea spre care apune soarele: ce a scos din voĭ Apusu cînd nimic nu e de scos (Em.)?

apúne vi [At: (a. 1669), ap. GCR I, 184/30 / Pzi: apún / E: ml appone, -ere] 1 (D. aștri) A dispărea sub orizont Si: a asfinți, (pop) a scăpăta. 2 (Îc) Soare- Vest. 3 (Îae) Occident. 4 (Fam; îe) A-i – steaua A decădea. 5 (Înv; îae) A muri. 6 (Înv; d. ochi) A orbi. 7 (Fig) A pieri. 8 (Fig; pex) A-și pierde strălucirea, faima etc.

APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere.

APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere.

APÚNE, apún, vb. III. Intranz. (Despre soare, lună, stele, în opoziție cu răsări) 1. A înclina spre apus, a dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. În fața noastră soarele apune, valea se umple de umbră. VLAHUȚĂ, 0. A. 426. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148. Cine are dor pe lume Știe luna cînd apune. ȘEZ. III 60. 2. Fig. A fi în declin, a decădea; a dispărea, a pieri; (despre oameni) a muri. De voi apune, Una doar mă rog: Fulger să-ncunune Creștetu-mi cu foc. BENIUC, V. 58. Tudor Vladimirescu... apusese între Golești și Tîrgoviște, în zarea însîngerată a trădării. GALACTION, O. I 275. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a i se termina epoca de glorie, a decădea; a pieri.

APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere.

A APÚNE pers. 3 apúne intranz. 1) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinți; a coborî; a scăpăta. 2) fig. A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a decădea; a degenera; a regresa. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viața; a muri; a deceda; a răposa; a se sfârși. /<lat. apponere

arată toate definițiile

Intrare: Apus
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Apus
  • Apusul
plural
genitiv-dativ singular
  • Apusului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: apus (adj.)
apus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apus
  • apusul
  • apusu‑
  • apu
  • apusa
plural
  • apuși
  • apușii
  • apuse
  • apusele
genitiv-dativ singular
  • apus
  • apusului
  • apuse
  • apusei
plural
  • apuși
  • apușilor
  • apuse
  • apuselor
vocativ singular
plural
Intrare: apus (s.n.)
apus2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apus
  • apusul
  • apusu‑
plural
  • apusuri
  • apusurile
genitiv-dativ singular
  • apus
  • apusului
plural
  • apusuri
  • apusurilor
vocativ singular
plural
appus (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • appus
  • appusul
plural
  • appusuri
  • appusurile
genitiv-dativ singular
  • appus
  • appusului
plural
  • appusuri
  • appusurilor
vocativ singular
plural
Intrare: apune
verb (V636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apune
  • apunere
  • apus
  • apusu‑
  • apunând
  • apuind
  • apunându‑
  • apuindu‑
singular plural
  • apune
  • apuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apun
  • apui
(să)
  • apun
  • apui
  • apuneam
  • apusei
  • apusesem
a II-a (tu)
  • apui
(să)
  • apui
  • apuneai
  • apuseși
  • apuseseși
a III-a (el, ea)
  • apune
(să)
  • apu
  • apuie
  • apunea
  • apuse
  • apusese
plural I (noi)
  • apunem
(să)
  • apunem
  • apuneam
  • apuserăm
  • apuseserăm
  • apusesem
a II-a (voi)
  • apuneți
(să)
  • apuneți
  • apuneați
  • apuserăți
  • apuseserăți
  • apuseseți
a III-a (ei, ele)
  • apun
(să)
  • apu
  • apuie
  • apuneau
  • apuseră
  • apuseseră
Intrare: soare-apune
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soare-apune
  • soare-apune
plural
genitiv-dativ singular
  • soare-apune
  • soare-apune
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Apus

  • 1. Loc pe orizont, regiune, țară situată spre vest.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: Occident Vest un exemplu
    exemple
    • Patru veacuri de contact cu Apusul... n-a dat masei populației africane nimic bun. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 11/3.
      surse: DLRLC

etimologie:

apune

  • 1. (Despre aștri) A dispărea sub orizont.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asfinți scăpăta antonime: răsări 3 exemple
    exemple
    • În fața noastră soarele apune, valea se umple de umbră. VLAHUȚĂ, 0. A. 426.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • Cine are dor pe lume Știe luna cînd apune. ȘEZ. III 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dispărea pieri
      • 1.1.1. Despre oameni:
        surse: DLRLC sinonime: muri (verb) 2 exemple
        exemple
        • De voi apune, Una doar mă rog: Fulger să-ncunune Creștetu-mi cu foc. BENIUC, V. 58.
          surse: DLRLC
        • Tudor Vladimirescu... apusese între Golești și Tîrgoviște, în zarea însîngerată a trădării. GALACTION, O. I 275.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. familiar expresie A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decădea

etimologie:

apus (adj.)

  • 1. Dispărut pentru totdeauna.
    exemple
    • Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27.
      surse: DLRLC
    • Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.
      surse: DLRLC
    • Vremuri apuse.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi apune
    surse: DEX '98 DEX '09

apus (s.n.) appus

  • 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de Soare când apune.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: apunere 6 exemple
    exemple
    • Apus de soare.
      surse: DLRLC
    • Ziua de 1 Mai fusese frumoasă pînă la apusul soarelui, dar de aci înainte cerul se întunecă. BOLINTINEANU, O. 413.
      surse: DLRLC
    • figurat Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam, Cînd la apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU, P. 149.
      surse: DLRLC
    • O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre. SAHIA, N. 40.
      surse: DLRLC
    • Puternic suflă vîntul tomnatec! Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Curînd scăpătă și soarele după cele mai de pe urmă trepte ale apusului. HOGAȘ, M. N. 168.
      surse: DLRLC
  • 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vest 3 exemple
    exemple
    • Flacără roșie... rumenește zarea-nfiorată Din răsărit pînă-n apus. BENIUC, V. 84.
      surse: DLRLC
    • Steteam la colibă, pe prunduri, Privind peste mare-n apus, Năvalnice neguri de seară Veniră, urcîndu-se-n sus. IOSIF, T. 137.
      surse: DLRLC
    • Din apus Se răsfira fierbînd un nor De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie rar A vorbi una de la răsărit și alta de la apus = a vorbi incoerent, fără șir.
      surse: DLRLC
    • 2.2. expresie rar A sta cu un picior la răsărit și cu altul la apus = a fi nestatornic, a nu avea domiciliu stabil.
      surse: DLRLC
  • 3. Timp al zilei când apune Soarele.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: asfințit scăpătat (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Puterea colosală a romanilor începu a se pleca spre apus. NEGRUZZI, S. I 201.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi apune
    surse: DEX '98 DEX '09