10 definiții pentru apus (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apus2, ~ă [At: P. MAIOR, IST. 70/15 / Pl: ~uși, ~e / E: apune] 1 a (D. astre) Care a apus (1). 2 a (Fig; d. vreme, timp) Trecut. 3 a (D. ochi) Fără vedere. 4 a (Îvr; Trs; d. societate și oameni) înapoiat. 5 av (Înv; nob) Cu dispreț.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna, stins, trecut. Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27. Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS1 ~să (~și, ~se) 1) v. A APUNE. 2) Care a trecut, a dispărut. Vremuri demult apuse. /v. a apune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APUS adj. dispărut, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin împărțirea definitivă a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), între cei doi fii ai acestuia, Honoriu și Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V și centrul Europei și din N Africii. A dăinuit până în 476, când ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducătorul mercenarilor germani.

Intrare: apus (adj.)
apus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apus
  • apusul
  • apusu‑
  • apu
  • apusa
plural
  • apuși
  • apușii
  • apuse
  • apusele
genitiv-dativ singular
  • apus
  • apusului
  • apuse
  • apusei
plural
  • apuși
  • apușilor
  • apuse
  • apuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apus (adj.)

  • 1. Dispărut pentru totdeauna.
    exemple
    • Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27.
      surse: DLRLC
    • Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.
      surse: DLRLC
    • Vremuri apuse.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi apune
    surse: DEX '98 DEX '09