11 definiții pentru apus (adj.)

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna, stins, trecut. Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27. Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.

APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. Vremuri apuse.V. apune.

apús (asfințit) s. n., pl. apúsuri

*Apús (regiune) s. propriu n.

apús2, -ă [At: P. MAIOR, IST. 70/15 / Pl: ~uși, -e / E: apune] 1 a (D. astre) Care a apus (1). 2 a (Fig; d. vreme, timp) Trecut. 3 a (D. ochi) Fără vedere. 4 a (Îvr; Trs; d. societate și oameni) înapoiat. 5 av (Înv; nob) Cu dispreț.

APÚS1 ~să (~și, ~se) 1) v. A APUNE. 2) Care a trecut, a dispărut. Vremuri demult apuse. /v. a apune


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APÚS adj. dispărut, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.)

IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin împărțirea definitivă a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), între cei doi fii ai acestuia, Honoriu și Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V și centru Europei și din N Africii. A dăinuit până în 476, când ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducătorul mercenarilor germani.

Intrare: apus (adj.)
apus (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apus apusul apu apusa
plural apuși apușii apuse apusele
genitiv-dativ singular apus apusului apuse apusei
plural apuși apușilor apuse apuselor
vocativ singular
plural