3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.

ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.[1] corectată

  1. În original forma de plural este țăcăn. gall

țăcănit2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I., 219 / Pl: ~iți, ~e / E: țăcăni] 1 (Mai ales d. mersul cailor) Care produce un zgomot scurt (repetat și ritmic). 2 (Mun; d. un teren arat) Mărunțit în vederea cultivării. 3 (Dob; d. iarbă) Tăiată cu sapa. 4 (Reg) Dojenit. 5 (Fig; fam; d. oameni) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: (fam) smintit2, (fam) țicnit2 (3). 6 (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: nebunesc, nechibzuit.

țăcănit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: țăcăni] 1-4 Țăcănire (1-5). 5 (Reg) Cel dintâi prășit.

ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați care răsună ritmic. Șoimaru și Magda lui Stroe coborau în trap țăcănit un drumușor lin de costișă. SADOVEANU, O. VII 57. În trap țăcănit calcă la nevoie și cinci poște pă zi. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Din Poenița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368.

ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Zgomot repetat, provocat de un lucru care țăcănește; țăcăneală. O clipă... nu mai auzi țăcănitul pendulei. DUMITRIU, N. 52. Zvonul necurmat de fierării pare a crește, într-un freamăt grozav și într-un țăcănit monoton și asurzitor. SADOVEANU, O. VI 374. Țăcănitul aparatului telegrafic a recomandat încă o dată răbdare. C. PETRESCU, A. 277.

ȚĂCĂNÍT ~uri n. 1) v. a ȚĂCĂNI și A SE ȚĂCĂNI. 2) Zgomot caracteristic, produs de un obiect sau de o ființă, care țăcănește. /v. a (se) țăcăni

țăcănit n. tropăit, sgomot continuu: țăcănitul roatelor. CAR.

țăcănít, -ă adj. Mers țăcănit (al caluluĭ), trap saŭ buĭestru a lene.

ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni.

țăcăni [At: POEN. – AAR. – HILL, V. I, 5022/30 / V: ~ări / Pzi: ~nesc, (rar) țăcăn / E: țac + -ăni] 1 vi A produce un zgomot scurt (repetat), prin lovirea unor obiecte de metal, de lemn etc. Si: (reg) a țicăni, a țocăni (1). 2 vi (D. mecanisme) A produce un zgomot (ritmic) prin declanșare sau funcționare Si: (reg) a țocăni (2). 3 vi (Mun; îe) A ~ după (sau de) ceva A căuta ceva cu mare interes. 4 vt (Îe) A ~ (pe cineva) (la cap) A plictisi pe cineva cu vorba. 5 vt (Îae) A bate pe cineva la cap Si: a cicăli, (reg) a țăcăli (2). 6 vr (Fam; rar; d. cai) A se lovi cu copita dinapoi de partea din spate a copitei dinainte. 7 vt(a) (Fam) A scrie ceva la mașina de scris Si: a dactilografia. 8 vt (Mun; c. i. un teren arat) A țăncăni (2). 9 vt (Dob) A tăia iarba cu sapa. 10 vi (Mun) A-și face de lucru. 11 vr (Fig; fam) A-și pierde puterea de judecată Si: a înnebuni, (fam) a se sminti, (fam) a se țicni (6).

ȚĂCĂNÍ, țăcănesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. – Țac + suf. -ăni.

ȚĂCĂNÍ, țăcănesc, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte, aparate) A produce un zgomot ritmic, repetat (prin declanșarea unui mecanism); a tăcăi. Cu grabă țăcănea telegraful. CAMILAR, N. I 17. Ceasornicul țăcănea în perete. CARAGIALE, O. I 290. Caravasili scoate mîndru un pistol, ochește, pistolul țăcănește și nu ia foc. GHICA, S. 393. ♦ (Urmat de determinări care arată instrumentul) A produce zgomote ritmice (lovind, izbind, ciocănind). Doi cai mărunți... mergeau liniștiți, în trap domol, din cînd în cînd strănutînd, din cînd în cînd țăcănind din potcoave. SADOVEANU, O. IV 382. Țăcăni cu cuțitul într-un pahar și rugă să se facă tăcere. MIRONESCU, S. A. 110. ◊ Tranz. Calul își țăcănea potcoavele pe prundul drumului. SADOVEANU, la TDRG. ♦ Tranz. (Familiar) A scrie la mașină. Cînd s-a adunat numărul cuvenit de pagini, le țăcănesc la mașina de scris. C. PETRESCU, C. V. 25. – Prez. ind. pers. 3 și: țăcăne (BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 66).

A SE ȚĂCĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde judecata; a se țicni; a se amenti; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /țac + suf. ~ăni

A ȚĂCĂNÍ ~ésc 1. intranz. A lovi repetat, producând un zgomot ritmic; a produce țăcănituri; a face „țac-țac”. 2. tranz. pop. A scrie la mașina de dactilografiat; a dactilografia. /țac + suf. ~ăni

țăcănì v. 1. a tropăi din copite; 2. a face sgomot ca sapele sau târnăcoapele. [V. țac!].

țăcănésc v. intr. (rudă cu cĭocănesc și cu ngr. tsukanizo). Merg în trap orĭ în buĭestru a lene (clămpănesc): venea țăcănind.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăcănít s. n., pl. țăcăníturi

arată toate definițiile

Intrare: țăcănit (adj.)
țăcănit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitul
  • țăcănitu‑
  • țăcăni
  • țăcănita
plural
  • țăcăniți
  • țăcăniții
  • țăcănite
  • țăcănitele
genitiv-dativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitului
  • țăcănite
  • țăcănitei
plural
  • țăcăniți
  • țăcăniților
  • țăcănite
  • țăcănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țăcănit (zgomot)
țăcănit1 (zgomot; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitul
  • țăcănitu‑
plural
  • țăcănituri
  • țăcăniturile
genitiv-dativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitului
plural
  • țăcănituri
  • țăcăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țăcăni
țăcăni1 (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăcăni
  • țăcănire
  • țăcănit
  • țăcănitu‑
  • țăcănind
  • țăcănindu‑
singular plural
  • țăcăne
  • țăcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăcăn
(să)
  • țăcăn
  • țăcăneam
  • țăcănii
  • țăcănisem
a II-a (tu)
  • țăcăni
(să)
  • țăcăni
  • țăcăneai
  • țăcăniși
  • țăcăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăcăne
(să)
  • țăcăne
  • țăcănea
  • țăcăni
  • țăcănise
plural I (noi)
  • țăcănim
(să)
  • țăcănim
  • țăcăneam
  • țăcănirăm
  • țăcăniserăm
  • țăcănisem
a II-a (voi)
  • țăcăniți
(să)
  • țăcăniți
  • țăcăneați
  • țăcănirăți
  • țăcăniserăți
  • țăcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăcăne
(să)
  • țăcăne
  • țăcăneau
  • țăcăni
  • țăcăniseră
țăcăni2 (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăcăni
  • țăcănire
  • țăcănit
  • țăcănitu‑
  • țăcănind
  • țăcănindu‑
singular plural
  • țăcănește
  • țăcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăcănesc
(să)
  • țăcănesc
  • țăcăneam
  • țăcănii
  • țăcănisem
a II-a (tu)
  • țăcănești
(să)
  • țăcănești
  • țăcăneai
  • țăcăniși
  • țăcăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăcănește
(să)
  • țăcănească
  • țăcănea
  • țăcăni
  • țăcănise
plural I (noi)
  • țăcănim
(să)
  • țăcănim
  • țăcăneam
  • țăcănirăm
  • țăcăniserăm
  • țăcănisem
a II-a (voi)
  • țăcăniți
(să)
  • țăcăniți
  • țăcăneați
  • țăcănirăți
  • țăcăniserăți
  • țăcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăcănesc
(să)
  • țăcănească
  • țăcăneau
  • țăcăni
  • țăcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăcănit (adj.)

  • 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șoimaru și Magda lui Stroe coborau în trap țăcănit un drumușor lin de costișă. SADOVEANU, O. VII 57.
      surse: DLRLC
    • În trap țăcănit calcă la nevoie și cinci poște pă zi. CAMIL PETRESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC
    • Din Poenița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi țăcăni
    surse: DEX '98 DEX '09

țăcănit (zgomot)

  • 1. Faptul de a țăcăni; zgomot repetat produs de un lucru care țăcănește.
    exemple
    • O clipă... nu mai auzi țăcănitul pendulei. DUMITRIU, N. 52.
      surse: DLRLC
    • Zvonul necurmat de fierării pare a crește, într-un freamăt grozav și într-un țăcănit monoton și asurzitor. SADOVEANU, O. VI 374.
      surse: DLRLC
    • Țăcănitul aparatului telegrafic a recomandat încă o dată răbdare. C. PETRESCU, A. 277.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi țăcăni
    surse: DEX '98 DEX '09

țăcăni

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcăni tăcăi attach_file 6 exemple
    exemple
    • Cu grabă țăcănea telegraful. CAMILAR, N. I 17.
      surse: DLRLC
    • Ceasornicul țăcănea în perete. CARAGIALE, O. I 290.
      surse: DLRLC
    • Caravasili scoate mîndru un pistol, ochește, pistolul țăcănește și nu ia foc. GHICA, S. 393.
      surse: DLRLC
    • Doi cai mărunți... mergeau liniștiți, în trap domol, din cînd în cînd strănutînd, din cînd în cînd țăcănind din potcoave. SADOVEANU, O. IV 382.
      surse: DLRLC
    • Țăcăni cu cuțitul într-un pahar și rugă să se facă tăcere. MIRONESCU, S. A. 110.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Calul își țăcănea potcoavele pe prundul drumului. SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv familiar A scrie ceva la mașina de scris.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd s-a adunat numărul cuvenit de pagini, le țăcănesc la mașina de scris. C. PETRESCU, C. V. 25.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se sminti, a se țicni.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Țac + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09