O definiție pentru țăcănit (persoană)
Ortografice DOOM
+țăcănit1 (fam.) adj. m., s. m., pl. țăcăniți; adj. f., s. f. țăcănită, pl. țăcănite corectat(ă)
Intrare: țăcănit (persoană)
țăcănit3 (pl. -i) substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)