11 definiții pentru țăcănit (zgomot)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNIT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.[1] corectat(ă)

  1. În original forma de plural este țăcăn. gall

țăcănit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: țăcăni] 1-4 Țăcănire (1-5). 5 (Reg) Cel dintâi prășit.

ȚĂCĂNIT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.

ȚĂCĂNIT1, țăcănituri, s. n. Zgomot repetat, provocat de un lucru care țăcănește; țăcăneală. O clipă... nu mai auzi țăcănitul pendulei. DUMITRIU, N. 52. Zvonul necurmat de fierării pare a crește, într-un freamăt grozav și într-un țăcănit monoton și asurzitor. SADOVEANU, O. VI 374. Țăcănitul aparatului telegrafic a recomandat încă o dată răbdare. C. PETRESCU, A. 277.

ȚĂCĂNIT ~uri n. 1) v. a ȚĂCĂNI și A SE ȚĂCĂNI. 2) Zgomot caracteristic, produs de un obiect sau de o ființă, care țăcănește. /v. a (se) țăcăni

țăcănit n. tropăit, sgomot continuu: țăcănitul roatelor. CAR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țăcănit2 s. n., pl. țăcănituri

țăcănit s. n., pl. țăcănituri

țăcănit s. n., pl. țăcănituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚĂCĂNIT s. 1. v. păcănit. 2. țăcăneală. (~ul mașinii de scris.)

ȚĂCĂNIT s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănitură. (Un ~ ritmic de arme.) 2. țăcăneală. (~ mașinii de scris.)

Intrare: țăcănit (zgomot)
țăcănit1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitul
  • țăcănitu‑
plural
  • țăcănituri
  • țăcăniturile
genitiv-dativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitului
plural
  • țăcănituri
  • țăcăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăcănit, țăcăniturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a țăcăni; zgomot repetat produs de un lucru care țăcănește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O clipă... nu mai auzi țăcănitul pendulei. DUMITRIU, N. 52. DLRLC
    • format_quote Zvonul necurmat de fierării pare a crește, într-un freamăt grozav și într-un țăcănit monoton și asurzitor. SADOVEANU, O. VI 374. DLRLC
    • format_quote Țăcănitul aparatului telegrafic a recomandat încă o dată răbdare. C. PETRESCU, A. 277. DLRLC
etimologie:
  • vezi țăcăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.