11 definiții pentru țăcănit (zgomot)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚĂCĂNIT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.[1] corectat(ă)
- În original forma de plural este țăcăn. — gall
țăcănit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: țăcăni] 1-4 Țăcănire (1-5). 5 (Reg) Cel dintâi prășit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂCĂNIT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zorzonel
- acțiuni
ȚĂCĂNIT1, țăcănituri, s. n. Zgomot repetat, provocat de un lucru care țăcănește; țăcăneală. O clipă... nu mai auzi țăcănitul pendulei. DUMITRIU, N. 52. Zvonul necurmat de fierării pare a crește, într-un freamăt grozav și într-un țăcănit monoton și asurzitor. SADOVEANU, O. VI 374. Țăcănitul aparatului telegrafic a recomandat încă o dată răbdare. C. PETRESCU, A. 277.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂCĂNIT ~uri n. 1) v. a ȚĂCĂNI și A SE ȚĂCĂNI. 2) Zgomot caracteristic, produs de un obiect sau de o ființă, care țăcănește. /v. a (se) țăcăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țăcănit n. tropăit, sgomot continuu: țăcănitul roatelor. CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țăcănit2 s. n., pl. țăcănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țăcănit s. n., pl. țăcănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țăcănit s. n., pl. țăcănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚĂCĂNIT s. 1. v. păcănit. 2. țăcăneală. (~ul mașinii de scris.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚĂCĂNIT s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănitură. (Un ~ ritmic de arme.) 2. țăcăneală. (~ mașinii de scris.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țăcănit, țăcăniturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a țăcăni; zgomot repetat produs de un lucru care țăcănește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: păcănit țăcăneală țăcănitură
- O clipă... nu mai auzi țăcănitul pendulei. DUMITRIU, N. 52. DLRLC
- Zvonul necurmat de fierării pare a crește, într-un freamăt grozav și într-un țăcănit monoton și asurzitor. SADOVEANU, O. VI 374. DLRLC
- Țăcănitul aparatului telegrafic a recomandat încă o dată răbdare. C. PETRESCU, A. 277. DLRLC
-
etimologie:
- țăcăni DEX '98 DEX '09