opțiuni
  • info

9 definiții pentru păcănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂNIT, păcănituri, s. n. Păcănire. – V. păcăni.

PĂCĂNIT, păcănituri, s. n. Păcănire. – V. păcăni.

păcănit1, ~ă sn [At: V. ROM. septembrie 1958, 31 / Pl: ~uri / E: păcăni] 1 Păcăneală. 2 (Spc) Bătăi ale inimii cauzate de emoții puternice.

păcănit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: păcăni] (Mun; d. oameni) Smintit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcănit s. n., pl. păcănituri

păcănit s. n., pl. păcănituri

păcănit s. n., pl. păcănituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂNIT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic de mitralieră.)

PĂCĂNIT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcănit, -ă, adj. (reg.) smintit, țicnit, trăsnit.

Intrare: păcănit
păcănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcănit
  • păcănitul
  • păcănitu‑
plural
  • păcănituri
  • păcăniturile
genitiv-dativ singular
  • păcănit
  • păcănitului
plural
  • păcănituri
  • păcăniturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcănit, păcăniturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi păcăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.