opțiuni
  • info

15 definiții pentru țăcăneală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

țăcăneală sf [At: CARAGIALE, O. II, 323 / Pl: ~eli / E: țăcăni + -eală] 1 Zgomot scurt, ritmic Si: țăcănire (1), țăcănit1 (1), țăcănitură, (reg) țocăneală. 2 (Îlav) La (sau în, pe) ~ Cu pas sau cu mers ritmic 3 (Îal) La pas. 4 (Fig) Cicăleală. 5 (Reg) Mărunțirea unui teren arat, în vederea cultivării Si: țăcănire (3). 6 (Fig; fam) Tulburare a sănătății mintale Si: (fam) sminteală, (fam) țăcănire (4), (fam) țicneală (1).

ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. ◊ Loc. adv. (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.

țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD.

țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

țăcăneală, -neli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚĂCĂNEALĂ s. 1. v. păcănit. 2. v. țăcănit.

ȚĂCĂNEALĂ s. v. aiureală, alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, zăpăceală.

ȚĂCĂNEALĂ s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ ritmică de arme.) 2. țăcănit. (~ mașinii de scris.)

țăcăneală s. v. AIUREALĂ. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țăcăneală, țăcăneli s. f. 1. manie, nebunie. 2. (la tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise pe fundul terenului. 3. (friz.) foarfecă.

Intrare: țăcăneală
țăcăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcăneală
  • țăcăneala
plural
  • țăcăneli
  • țăcănelile
genitiv-dativ singular
  • țăcăneli
  • țăcănelii
plural
  • țăcăneli
  • țăcănelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăcăneală, țăcănelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) țăcăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Țăcănit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: păcănit țăcănit
      • format_quote Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. DLRLC
      • format_quote Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. DLRLC
        • format_quote Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251. DLRLC
  • 2. figurat Sminteală, țicneală. DEX '09 DEX '98
    sinonime: sminteală țicneală
etimologie:
  • Țăcăni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.