2 definiții pentru dojenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dojenit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: dojeni] Mustrat.

dojenit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dojeni] 1-3 Dojenire (1-3).

Intrare: dojenit
dojenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojenit
  • dojenitul
  • dojenitu‑
  • dojeni
  • dojenita
plural
  • dojeniți
  • dojeniții
  • dojenite
  • dojenitele
genitiv-dativ singular
  • dojenit
  • dojenitului
  • dojenite
  • dojenitei
plural
  • dojeniți
  • dojeniților
  • dojenite
  • dojenitelor
vocativ singular
plural
dojenit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojenit
  • dojenitul
  • dojenitu‑
plural
  • dojenituri
  • dojeniturile
genitiv-dativ singular
  • dojenit
  • dojenitului
plural
  • dojenituri
  • dojeniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)