2 definiții pentru dojenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dojenit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dojeni] 1-3 Dojenire (1-3).
dojenit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: dojeni] Mustrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dojenit
dojenit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dojenit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)