3 definiții pentru țăcănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țăcănire s [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: țăcăni] 1-4 Țăcăneală (1, 4; 5-6).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚĂCĂNIRE s. v. păcănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚĂCĂNIRE s. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănit, țăcănitură. (O ~ ritmică de arme.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: țăcănire
țăcănire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țăcănire, țăcănirisubstantiv feminin
- 1. Pârâitură, păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănit, țăcănitură. Sinonime
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.