2 intrări
18 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOPTÍRE, șoptiri, s. f. Acțiunea de a șopti și rezultatul ei; șoptit1. – V. șopti.
ȘOPTÍRE, șoptiri, s. f. Acțiunea de a șopti și rezultatul ei; șoptit1. – V. șopti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoptire sf [At: ST. LEX. 17372 / Pl: ~ri / E: șopti] 1 Vorbire fără participarea coardelor vocale sau cu voce scăzută Si: șoaptă (1), (rar) șopteală (1), șoptit1 (1), (reg) șopăcăială, șopăcăit (1), șopăială, șopăire, șopăit (1), șoporoială (1), șopot1, șopotire (1), șoșăială (2), șoșoire (2), șoșoit (2), șoșoneală (1), șoșot (2), șușoteală (1), șușotire (1), șușotit (1), șușuială (3), șușuire (3), șușuit1 (3), șușuitură (2). 2 (Înv) Denunțare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPTÍRE, șoptiri, s. f. Acțiunea de a șopti și rezultatul ei; vorbire în șoaptă. I se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrîni, cari, pe cînd era mic, îi povesteau în timp de iarnă povești fantastice. EMINESCU, N. 47. ♦ Fig. Murmur, susur (de iarbă, de apă, de frunze). Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene... Prin frunze aiurează șoptirile-i alene. EMINESCU, O. I 97. Iarba cîmpului Naște prin șoptire Scumpa amintire. ALECSANDRI, P. III 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. sĭpŭtati, bg. șeptja.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șopti [At: PSALT. HUR, 1v/1 / V: (îrg) șup~ / Pzi: ~tesc / E: vsl шъптати] 1-2 vti A spune (ceva) pronunțând cuvintele fără participarea coardelor vocale sau cu voce scăzută Si: (reg) a șâgni (1-2), a șopăcăi (1-2), șopăi (1-2), a șoporoi (1-2), a șopoti (1-2), a șoșoi2 (2-3), a șoșoni (1-2), șușoti (2-3), a șușui2 (3-4). 3 vt A comunica ceva vorbind încet, să nu audă alții Si: a sufla, (reg) a șopăcăi (3), a șopăi (3), a șoșoi2 (4), a șușoti (4), a șușui2 (5). 4-5 vtr A (se) vorbi în taină Si: a (se) bârfi (1-2), a cleveti (3). 6 vrim A se zvoni. 1 vt A spune în mod confidențial. 8 vrr (îvr) A se sfătui pe ascuns. 9 vi (Trs) A suspina plângând. 10-11 vti (Fig; d. ape, frunze, vânt etc.) A produce un sunet slab Si: a fremăta, a murmura, a susura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV. Intranz. A vorbi în șoaptă, încet, în taină. Oamenii șopteau liniștiți. DUMITRIU, N. 88. Șoptesc încă domnițele-n iatac. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură Cînd eu stau șoptind cu draga. EMINESCU, O. I 106. ◊ Expr. A șopti în barbă v. barbă. ♦ Tranz. A spune (ceva) în șoaptă, încet. Le șoptea ostașilor vorbe aspre de îmbărbătare. DUMITRIU, N. 112. Tinerii mergeau înainte și rar își șopteau cuvinte fericite, dar sufletele lor își spuneau multe în taină. SADOVEANU, O. IV 83. Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. ALECSANDRI, P. P. 224. ◊ Refl. reciproc. (Cu pronumele în dativ) Gherghina ajuta lui Alexă să pună caii, mai șoptindu-și cîte o vorbă dulce, BUJOR, S. 104. Și peste arbori răsfirați Răsare blinda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. EMINESCU, O. I 186. ♦ A informa vorbind încet, în secret; a sufla (8). Am voie să-i șoptesc lui Micu Bucur. STANCU, D. 306. ♦ Fig. (Despre frunze, iarbă, apă etc.) A murmura, a susura. Moldova șoptea aproape, lunca șoptea împrejur și trunchiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca niște lumînări. SADOVEANU, O. I 19. ♦ Refl. (în poezia populară) A se înțelege, a se sfătui cu cineva în șoaptă, a tăinui. S-au dus în ascuns... Și mi s-au vorbit Și mi s-au șoptit. TEODORESCU, P. p. 435.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ȘOPTÍ ~ésc 1. intranz. A vorbi în șoaptă. ◊ ~ în barbă a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. ~ la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptja
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ȘOPTÍ se ~ésc intranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptja
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoptì v. 1. a vorbi încet la ureche: îmi șopti câteva cuvinte; 2. se zice de sunetul cu care s’agită frunzele. [Contras din șopotì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoptésc v. intr. (var. din șopotesc; vsl. šipŭtati, sîrb. šaptati, rus. šeptátĭ, a șopti. V. șoaptă, șipot, șopot). Șopotesc, vorbesc încet. V. tr. Spun șopotind (fără vibrarea coardelor vocale): mĭ-a șoptit la ureche să mă feresc de el.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoptire s. f., g.-d. art. șoptirii; pl. șoptiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoptíre s. f., g.-d. art. șoptírii; pl. șoptíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șopti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, imperf. 3 sg. șoptea; conj. prez. 3 să șoptească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoptí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptésc, imperf. 3 sg. șopteá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopteáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘOPTÍ vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce au ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foșni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘOPTI vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce a ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a sufla, (fig.) a strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 5. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopoti, șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 6. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A șopti ≠ a răcni, a striga, a țipa
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
șoptire, șoptirisubstantiv feminin
- sinonime: șoptit
- I se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrîni, cari, pe cînd era mic, îi povesteau în timp de iarnă povești fantastice. EMINESCU, N. 47. DLRLC
-
- Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene... Prin frunze aiurează șoptirile-i alene. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
- Iarba cîmpului Naște prin șoptire Scumpa amintire. ALECSANDRI, P. III 127. DLRLC
-
-
etimologie:
- șopti DEX '09 DEX '98
șopti, șoptescverb
- 1. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Oamenii șopteau liniștiți. DUMITRIU, N. 88. DLRLC
- Șoptesc încă domnițele-n iatac. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. DLRLC
- Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură Cînd eu stau șoptind cu draga. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
- Le șoptea ostașilor vorbe aspre de îmbărbătare. DUMITRIU, N. 112. DLRLC
- Tinerii mergeau înainte și rar își șopteau cuvinte fericite, dar sufletele lor își spuneau multe în taină. SADOVEANU, O. IV 83. DLRLC
- Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. ALECSANDRI, P. P. 224. DLRLC
- Gherghina ajuta lui Alexă să pună caii, mai șoptindu-și cîte o vorbă dulce, BUJOR, S. 104. DLRLC
- Și peste arbori răsfirați Răsare blînda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
- 1.1. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sufla
- Am voie să-i șoptesc lui Micu Bucur. STANCU, D. 306. DLRLC
-
-
- Moldova șoptea aproape, lunca șoptea împrejur și trunchiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca niște lumînări. SADOVEANU, O. I 19. DLRLC
-
- 1.3. (În poezia populară) A se înțelege, a se sfătui cu cineva în șoaptă. DLRLCsinonime: tăinui
- S-au dus în ascuns... Și mi s-au vorbit Și mi s-au șoptit. TEODORESCU, P. p. 435. DLRLC
-
- Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- šĩpŭtati DEX '09 DEX '98
- șeptja DEX '09 DEX '98