șoptire sf [At: ST. LEX. 17372 / Pl: ~ri / E: șopti] 1 Vorbire fără participarea coardelor vocale sau cu voce scăzută Si: șoaptă (1), (rar) șopteală (1), șoptit¹ (1), (reg) șopăcăială, șopăcăit (1), șopăială, șopăire, șopăit (1), șoporoială (1), șopot¹, șopotire (1), șoșăială (2), șoșoire (2), șoșoit (2), șoșoneală (1), șoșot (2), șușoteală (1), șușotire (1), șușotit (1), șușuială (3), șușuire (3), șușuit¹ (3), șușuitură (2). 2 (Înv) Denunțare (2).