2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNECÁT, -Ă, înecați, -te, adj. 1. Asfixiat prin înec. 2. (Despre o navă) Scufundat în apă. 3. Inundat. 4. Înăbușit, sufocat. – V. îneca.

ÎNECÁT, -Ă, înecați, -te, adj. 1. Asfixiat prin înec. 2. (Despre o navă) Scufundat în apă. 3. Inundat. 4. Înăbușit, sufocat. – V. îneca.

înecat2, ~ă [At: (a. 1620) GCR I, 59/60 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ați, ~e / E: îneca] 1 a (Îrg) Ștrangulat. 2 a (Îrg; fig) Care s-a sinucis. 3 a (Pex; fig; d. sentimente) Copleșit. 4 a (D. corăbii, vase etc.) Scufundat în apă. 5 a Asfixiat prin înec. 6 a (D. voce) Cu un timbru scăzut. 7 a (D. terenuri) Plin de buruieni. 8 (Fig; d. sete) Potolit.

înecat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 153/1 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~uri / E: îneca] 1 (Îrg) Ștrangulare. 2 (Îrg; fig) Sinucidere. 3 Sufocare. 4-10 Înecare (4-10). 11 (Înv) Uitare. 12 (Spc) Ucidere. 13 Copleșire. 14 (Fig) Afundare.

ÎNECÁT, -Ă, înecați, -te, adj. 1. Mort prin înec. Apele au scos la mal un om înecat. 2. (Despre un vapor, o corabie) Scufundat, acoperit de apă. Un șir de mari corăbii stau înecate-n port. ALECSANDRI, P. II 87. 3. Inundat, acoperit (de apă). Și umbrele din apă tot rînduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd. EMINESCU, O. IV 54. ◊ Fig. El văzu ochii lui Bozan înecați, aprinși ca de febră și nu știa dacă sînt lacrimi sau simpla sudoare. SAHIA, N. 31.

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parcă i s-au înecat corăbiile, se spune cuiva când e trist, indispus. ◊ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o arătură etc. ♦ Fig. A copleși, a înăbuși. 4. Refl. și tranz. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. (Despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respirația). – În + neca (Înv. „a ucide” < lat.).

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parcă i s-au înecat corăbiile, se spune cuiva când e trist, indispus. ◊ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o arătură etc. ♦ Fig. A copleși, a înăbuși. 4. Refl. și tranz. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. (Despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respirația). – În + neca (Înv. „a ucide” < lat.).

înec sn [At: SBIERA, L. 5. / S și: (înv) înn~ / Pl: ~uri / E: drr îneca] 1 Moarte prin sufocare în apă sau în alt lichid Si: (înv) înecăciune. 2 (Pex) Senzație de pierdere a respirației din alte cauze. 3 (Pop) Revărsare mare de ape Si: inundare, puhoi. 4 (Înv) Naufragiu.

îneca [At: CORESI, EV. 16/22 / S și: (înv) înne~ / Pzi: înec / E: în- + lat neco, -are] 1 vt (Îrg) A ștrangula. 2 vr (Îrg; fig) A se sinucide. 3 vt (Pex; fig; d. sentimente) A copleși. 4-5 vtr (Rar) A (se) sufoca. 6 vt (Pan; d. plâns, lacrimi) A podidi împiedicând respirația. 7 vr (Îe) A se ~ în vorbă A se încurca în timp ce vorbește. 8-9 vtr (D. ființe) (A face să moară sau) a muri prin sufocare în apă sau în alt lichid. 10 vt (D. ape) A inunda un loc, o arătură etc. 11 vr (Îe) A-și ~ sufletul A bea foarte mult. 12 vt (Fig) A asimila un individ, un grup mic. 13-14 vtr (D. corăbii, obiecte etc.) A (se) scufunda. 15 vr (Irn; îe) A i se ~ cuiva corăbiile A fi trist (în urma unei nenorociri). 16 vt (Fig) A copleși. 17 vr (Înv) A fi uitat. 18 vt (Pex; nob) A nenoroci pe cineva. 19 vr (Îe) A se ~ (ca țiganul) la mal A suferi un eșec în ultimul moment. 20 vt (Spc; d. animale) A ucide mușcând de beregată. 21 vr (Fig) A-și astâmpăra setea. 22 vr (Fig) A se afunda.

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. Refl. A muri prin asfixie în apă (sau în alt lichid). Dacă mă înec eu acuma, se prăpădește bătrîna. DUMITRIU, P. F. 22. Gălăciuc e al șaselea care se prăbușește cu puntea înecîndu-se. SAHIA, N. 41. Să dau prin apă, mă tem că m-oi îneca cu cal cu tot. CREANGĂ, P. 237. ◊ Expr. A se îneca la mal = a suferi un eșec într-o acțiune tocmai în momentul cînd era pe punctul de a fi dusă la bun sfîrșit. Am pățit-o chiar ca cela care s-o înecat la mal. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ Tranz. fact. (Subiectul este o persoană, un agent exterior sau un lichid) Sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind și a se răspîndi în toate părțile, îndreptîndu-se și năboind în groapă peste Harap-Alb, de cît pe ce era să-l înece. CREANGĂ, P. 226. Eu nu ți-aș dori vrodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Un vînt... pre toți corăbierii I-a-necat, Numai unul a scăpat. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Apa Bistriții voi trece, Dar dorul o să mă-nece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. ♦ A se sinucide aruncîndu-se în apă. Să știi dară că de azi încolo n-ai să mă mai vezi; mă duc să mă înec. ISPIRESCU, L. 271. 2. Refl. (Despre o navă) A se scufunda. Vaporul s-a înecat. (Tranz.) Doi cîrmaci o corabie o îneacă. PANN, P. V. II 165. ◊ Expr. A i se îneca (cuiva) corăbiile = (glumeț) a fi trist, a fi indispus. Bunica n-are corăbii, dar parcă i s-au înecat corăbiile. STANCU, D. 14. Părea că într-una îi ninge și-i plouă... Ori neguțător închipuindu-ne că ar fi fiind, parcă i s-ar fi înecat corăbiile în Marea Neagră. SADOVEANU, V. F. 146. Iar te-o apucat năbădăicile, vere Ghiftui?... Iar ți s-o înecat corăbiile? ALECSANDRI, T. 561. ♦ Fig. A se cufunda, a se afunda, a se înfunda. Calea pe care o urmam se îneca în orzuri și în fînețe. GALACTION, O. I 37. Vechea zidire se îneacă în întuneric. VLAHUȚĂ, N. 180. (Tranz.) Cît de plăcut e să-ți îneci ochii în albastrul fără fund al cerului. DELAVRANCEA, T. 65. 3. Tranz. (Cu privire la terenuri, semănături etc.) A acoperi cu apă, a inunda. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. Munți se pornesc, stînci se sfarmă... păraiele pietre-neacă. CONACHI, P. 114. ◊ Fig. A venit și ziua nunții... satul a înecat porțile și șatra. GALACTION, O. I 73. Că mi-l plîng surorile Cu toate plînsorile, De-neacă inimile. TEODORESCU, P. P. 206. 4. Tranz. Fig. A copleși, a înăbuși. Și-n fund lunca de lozii verde-deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît semănăturile, le îneacă. PAMFILE, A. R. 94. Ghica Grigore, viind la domnie, a găsit țara secată cu totul în belșugul ei, înecată în datorii. GHICA, S. 6. 5. Refl. A nu mai putea respira din cauza opririi în gît (sau a pătrunderii pe trahee) a unui aliment (sau a unui corp oarecare); a se sufoca, a se asfixia, a se înăbuși. De cum începu să soarbă din cafea, se înecă, tuși. DELAVRANCEA, la TDRG. Mă-nec din piept Și n-am puteri de vorbă multă. COȘBUC, P. I 197. Poate [cocoșul] va înghiți la galbeni, i-a sta vreunul în gît, s-a îneca și-oi scăpa de dînsul. CREANGĂ, P. 67. ♦ Tranz. A înăbuși, a sufoca. Tusea mă îneacă. Fumul de țigară îl îneca.Absol. Puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282. ♦ (Despre voce, vorbe etc.) A se stinge brusc, a deveni neclar. Copilul țipa și se zbătea, spunînd mereu aceleași vorbe din ce în ce mai înecate în hohote de plîns. DUMITRIU, V. L. 14. Vocea soldatului părea că se îneacă. SAHIA, N. 75. ♦ Tranz. (Despre plîns, lacrimi) A podidi (împiedicînd respirația). Nu știa singură ce e, – dar simțea c-o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, N. 69. Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund, Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ Refl. Mai mult nu putu zice, căci se înecă de un plîns amar. RETEGANUL, P. II 56. Plînge mîndra de se-neacă. HODOȘ, P. P. 80.

A ÎNECÁ înéc tranz. 1) A face să se înece. 2) (terenuri) A acoperi cu apă; a potopi; a inunda. A îneca ogorul. 3) fig. A cuprinde pe de-a-ntregul; a copleși. Buruienile au înecat lanul. Îl îneacă lacrimile. /în + lat. necare

A SE ÎNECÁ mă înéc intranz. 1) A-și pierde viața prin sufocare într-un lichid (de obicei în apă). ◊ ~ (ca țiganul) la mal a suferi un eșec în ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea în gât a unui aliment, tuse, fum, plâns etc.); a se sufoca; a se înăbuși. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corăbiile a se afla într-o stare de adâncă tristețe. 4) fig. A se cufunda (în ceva) până peste cap; a fi cuprins din toate părțile. ~ în verdeață.~ în bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decât trebuie. /în + lat. necare

înnecà v. (activ) 1. a face să piară în apă sau în alt lichid; 2. a inunda, a acoperi peste tot (vorbind de lichide): ploile au înnecat câmpiile; 3. a înnăbuși: fumul mă înneacă; 4. fig. a alunga: a-și înneca amarul în vin. ║ (reciproc) 1. a muri în apă (cu sau fără voie): s’a înnecat în Dunăre; 2. a se opri trecerea pe gât: mâncând s’a înnecat; 3. a fi podidit: a se înneca în lacrimi. [Lat ENECARE, a ucide (medieval: a ucide prin apă = a înneca)].

2) înéc și (vechĭ, ĭar azĭ în Serbia) nec, a v. tr. (lat. nĕcare, „a ucide”, mlat. „a îneca”; pv. negar, fr. noyer, a îneca; it. annegare, cat. sp. pg. anegar.Îneacă; să înece). Ucid asfixiind pin apă (saŭ pin alt lichid), ucid cufundînd. Cufund: a îneca o corabie. Inund: apa înecase șesu. Asfixiez: fumu, gutuĭa te îneacă. Fig. Îmĭ înec amaru în vin, beaŭ ca să uĭt amaru (suferința). Lacrămile, suspinele mă îneacă, nu maĭ pot vorbi de lacrămĭ, de suspine. V. refl. Mor cufundat în lichid. Mă cufund și nu maĭ ĭes: corabia s’a înecat. Mă asfixiez, mă înăduș: m’am înecat mîncînd o gutuĭe (care mĭ-a stat în gît), m’am înecat c’un os. Fig. M’am înecat în datoriĭ, îs plin de datoriĭ. A te îneca ca Țiganu, la mal saŭ a te îneca la mal, ca Țiganu, a face fiasco aproape de reușită. A fi trist par’că ți s’aŭ înecat corăbiile, a fi trist ca după o mare perdere. – Se zice și se scrie și înnec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îneca (a ~) vb., ind. prez. 3 înea

înecá vb., ind. prez. 1 sg. înéc, 3 sg. și pl. îneácă; conj. prez. 3 sg. și pl. înéce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNECÁT adj. 1. v. scufundat. 2. v. inundat. 3. v. asfixiat. 4. v. gâtuit.

ÎNECAT adj. 1. scufundat. (Navă ~.) 2. inundat, potopit. (Cîmpie ~.) 3. asfixiat, înăbușit, sufocat, (înv. și pop.) nădușit. (Om ~.) 4. gîtuit, înăbușit, sugrumat. (Cu glasul ~, spuse...)

ÎNECÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

ÎNECÁ vb. 1. v. scufunda. 2. v. inunda. 3. v. asfixia.

ÎNECA vb. 1. a (se) scufunda. (Ambarcația s-a ~.) 2. a inunda, a potopi, (înv. și reg.) a neca. (Apele ~ cîmpia.) 3. a (se) asfixia, a (se) înăbuși, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

îneca vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înecá (înéc, înecát), vb.1. A sufoca, a omorî fără vărsare de sînge. – 2. A strangula, a sugruma. – 3. A sufoca prin scufundare. – 4. A inunda. – 5. A sufoca, a asfixia. – 6. (Refl.) A dispărea. – 7. (Refl.) A nu mai putea înghiți, a i se pune un nod în gît. – Var. neca.Mr. nec, necare; megl. nec, nicari „a omorî”. Lat. nĕcāre „a ucide fără vărsare de sînge” (Pușcariu 836; Candrea-Dens., 1213; REW 2873; DAR; Pascu, Beiträge, 9), cf. it. annegare, prov. negar, fr. noyer, cat., sp., port. anegar. În rom., ca și în celelalte limbi romanice, sensul fundamental este cel de „a omorî prin scufundare”, cf. lat. enĕcāre (Corominas, I, 211). Această evoluție se explică poate datorită obiceiului curent de a omorî puii de cîine și pisică prin înecare, și, de asemenea, datorită vechiului obicei de a-i omorî pe condamnați prin același procedeu (cf. numeroasele ex. citate în Bienandanzas de Lope Garcia de Salazar). Dacă acest procedeu a fost în general, cum presupunem, nu este cazul să explicăm prin rom. dublul sens de „a omorî” și „a îneca” ce apare la mai multe cuvinte balcanice (Candrea-Dens., 1263; DAR). Pentru tratamentul lui e, cf. inel. Der. înecător, adj. (care îneacă); înecăcios, adj. (asfixiant, sufocant; care stă în gît, greu de înghițit, tare; varietate de pere și de prune); înecătură, s. f. (înv., asfixie, sufocare; înv., naufragiu; înv., inundație); înecăciune, s. f. (înv., asfixie; înv., inundație); înec, s. n. (moarte prin scufundare; sufocare, inundație; diluviu).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 5. Refl. (Auto) A ajunge, în cilindrii unui motor cu aprindere prin scânteie, un exces necontrolat de benzină, care, prin umezirea bujiilor, face imposibilă pornirea.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bacchus a noyé plus d’hommes que Neptune (fr. „Bacchus a înecat mai mulți oameni decît Neptun”). Știind că Bacchus a fost zeul vinului și Neptun, zeul mărilor, sensul acestei zicale franceze e clar: cîrciumile au provocat mai multe victime decît oceanele. Un avertisment deci pentru cei care uneori își beau și mintea!

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare.

a-și îneca amarul / grijile / necazurile în băutură expr. a se apuca de băut (din cauza unei decepții, a unor supărări etc.).

Intrare: înecat
înecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înecat
  • ‑necat
  • înecatul
  • înecatu‑
  • ‑necatul
  • ‑necatu‑
  • îneca
  • ‑neca
  • înecata
  • ‑necata
plural
  • înecați
  • ‑necați
  • înecații
  • ‑necații
  • înecate
  • ‑necate
  • înecatele
  • ‑necatele
genitiv-dativ singular
  • înecat
  • ‑necat
  • înecatului
  • ‑necatului
  • înecate
  • ‑necate
  • înecatei
  • ‑necatei
plural
  • înecați
  • ‑necați
  • înecaților
  • ‑necaților
  • înecate
  • ‑necate
  • înecatelor
  • ‑necatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îneca
verb (VT77)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îneca
  • ‑neca
  • înecare
  • ‑necare
  • înecat
  • ‑necat
  • înecatu‑
  • ‑necatu‑
  • înecând
  • ‑necând
  • înecându‑
  • ‑necându‑
singular plural
  • înea
  • ‑nea
  • înecați
  • ‑necați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înec
  • ‑nec
(să)
  • înec
  • ‑nec
  • înecam
  • ‑necam
  • înecai
  • ‑necai
  • înecasem
  • ‑necasem
a II-a (tu)
  • îneci
  • ‑neci
(să)
  • îneci
  • ‑neci
  • înecai
  • ‑necai
  • înecași
  • ‑necași
  • înecaseși
  • ‑necaseși
a III-a (el, ea)
  • înea
  • ‑nea
(să)
  • înece
  • ‑nece
  • îneca
  • ‑neca
  • înecă
  • ‑necă
  • înecase
  • ‑necase
plural I (noi)
  • înecăm
  • ‑necăm
(să)
  • înecăm
  • ‑necăm
  • înecam
  • ‑necam
  • înecarăm
  • ‑necarăm
  • înecaserăm
  • ‑necaserăm
  • înecasem
  • ‑necasem
a II-a (voi)
  • înecați
  • ‑necați
(să)
  • înecați
  • ‑necați
  • înecați
  • ‑necați
  • înecarăți
  • ‑necarăți
  • înecaserăți
  • ‑necaserăți
  • înecaseți
  • ‑necaseți
a III-a (ei, ele)
  • înea
  • ‑nea
(să)
  • înece
  • ‑nece
  • înecau
  • ‑necau
  • îneca
  • ‑neca
  • înecaseră
  • ‑necaseră
verb (VT77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înneca
  • ‑nneca
  • înnecare
  • ‑nnecare
  • înnecat
  • ‑nnecat
  • înnecatu‑
  • ‑nnecatu‑
  • înnecând
  • ‑nnecând
  • înnecându‑
  • ‑nnecându‑
singular plural
  • înnea
  • ‑nnea
  • înnecați
  • ‑nnecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnec
  • ‑nnec
(să)
  • înnec
  • ‑nnec
  • înnecam
  • ‑nnecam
  • înnecai
  • ‑nnecai
  • înnecasem
  • ‑nnecasem
a II-a (tu)
  • înneci
  • ‑nneci
(să)
  • înneci
  • ‑nneci
  • înnecai
  • ‑nnecai
  • înnecași
  • ‑nnecași
  • înnecaseși
  • ‑nnecaseși
a III-a (el, ea)
  • înnea
  • ‑nnea
(să)
  • înnece
  • ‑nnece
  • înneca
  • ‑nneca
  • înnecă
  • ‑nnecă
  • înnecase
  • ‑nnecase
plural I (noi)
  • înnecăm
  • ‑nnecăm
(să)
  • înnecăm
  • ‑nnecăm
  • înnecam
  • ‑nnecam
  • înnecarăm
  • ‑nnecarăm
  • înnecaserăm
  • ‑nnecaserăm
  • înnecasem
  • ‑nnecasem
a II-a (voi)
  • înnecați
  • ‑nnecați
(să)
  • înnecați
  • ‑nnecați
  • înnecați
  • ‑nnecați
  • înnecarăți
  • ‑nnecarăți
  • înnecaserăți
  • ‑nnecaserăți
  • înnecaseți
  • ‑nnecaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnea
  • ‑nnea
(să)
  • înnece
  • ‑nnece
  • înnecau
  • ‑nnecau
  • înneca
  • ‑nneca
  • înnecaseră
  • ‑nnecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înecat, înecaadjectiv

  • 1. Asfixiat prin înec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfixiat
    • format_quote Apele au scos la mal un om înecat. DLRLC
  • 2. (Despre o navă) Scufundat în apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scufundat
    • format_quote Un șir de mari corăbii stau înecate-n port. ALECSANDRI, P. II 87. DLRLC
  • 3. Acoperit (de apă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și umbrele din apă tot rînduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd. EMINESCU, O. IV 54. DLRLC
    • format_quote figurat El văzu ochii lui Bozan înecați, aprinși ca de febră și nu știa dacă sînt lacrimi sau simpla sudoare. SAHIA, N. 31. DLRLC
  • 4. Gâtuit, sufocat, înăbușit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi îneca DEX '98 DEX '09

îneca, înecverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă mă înec eu acuma, se prăpădește bătrîna. DUMITRIU, P. F. 22. DLRLC
    • format_quote Gălăciuc e al șaselea care se prăbușește cu puntea înecîndu-se. SAHIA, N. 41. DLRLC
    • format_quote Să dau prin apă, mă tem că m-oi îneca cu cal cu tot. CREANGĂ, P. 237. DLRLC
    • format_quote Sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind și a se răspîndi în toate părțile, îndreptîndu-se și năboind în groapă peste Harap-Alb, de cît pe ce era să-l înece. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
    • format_quote Eu nu ți-aș dori vrodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote Un vînt... pre toți corăbierii I-a-necat, Numai unul a scăpat. TEODORESCU, P. P. 164. DLRLC
    • format_quote figurat Apa Bistriții voi trece, Dar dorul o să mă-nece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. DLRLC
    • 1.1. A se sinucide aruncându-se în apă. DLRLC
      • format_quote Să știi dară că de azi încolo n-ai să mă mai vezi; mă duc să mă înec. ISPIRESCU, L. 271.
    • chat_bubble reflexiv A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am pățit-o chiar ca cela care s-o înecat la mal. ALECSANDRI, T. I 120. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre nave) A se scufunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scufunda
    • format_quote Vaporul s-a înecat. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Doi cîrmaci o corabie o îneacă. PANN, P. V. II 165. DLRLC
    • 2.1. figurat A se cufunda, a se afunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calea pe care o urmam se îneca în orzuri și în fînețe. GALACTION, O. I 37. DLRLC
      • format_quote Vechea zidire se îneacă în întuneric. VLAHUȚĂ, N. 180. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Cît de plăcut e să-ți îneci ochii în albastrul fără fund al cerului. DELAVRANCEA, T. 65. DLRLC
    • chat_bubble Parcă i s-au înecat corăbiile, se spune cuiva când e trist, indispus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bunica n-are corăbii, dar parcă i s-au înecat corăbiile. STANCU, D. 14. DLRLC
      • format_quote Părea că într-una îi ninge și-i plouă... Ori neguțător închipuindu-ne că ar fi fiind, parcă i s-ar fi înecat corăbiile în Marea Neagră. SADOVEANU, V. F. 146. DLRLC
      • format_quote Iar te-o apucat năbădăicile, vere Ghiftui?... Iar ți s-o înecat corăbiile? ALECSANDRI, T. 561. DLRLC
  • 3. tranzitiv (Despre ape) A inunda un loc, o arătură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inunda
    • format_quote De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
    • format_quote Munți se pornesc, stînci se sfarmă... păraiele pietre-neacă. CONACHI, P. 114. DLRLC
    • format_quote figurat A venit și ziua nunții... satul a înecat porțile și șatra. GALACTION, O. I 73. DLRLC
    • format_quote figurat Că mi-l plîng surorile Cu toate plînsorile, De-neacă inimile. TEODORESCU, P. P. 206. DLRLC
    • 3.1. figurat Copleși, înăbuși. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Și-n fund lunca de lozii verde-deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369. DLRLC
      • format_quote Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît semănăturile, le îneacă. PAMFILE, A. R. 94. DLRLC
      • format_quote Ghica Grigore, viind la domnie, a găsit țara secată cu totul în belșugul ei, înecată în datorii. GHICA, S. 6. DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) sufoca, a (se) înăbuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cum începu să soarbă din cafea, se înecă, tuși. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Mă-nec din piept Și n-am puteri de vorbă multă. COȘBUC, P. I 197. DLRLC
    • format_quote Poate [cocoșul] va înghiți la galbeni, i-a sta vreunul în gît, s-a îneca și-oi scăpa de dînsul. CREANGĂ, P. 67. DLRLC
    • format_quote Tusea mă îneacă. Fumul de țigară îl îneca. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282. DLRLC
    • 4.1. (Despre voce, vorbe etc.) A se stinge brusc, a deveni neclar. DLRLC
      • format_quote Copilul țipa și se zbătea, spunînd mereu aceleași vorbe din ce în ce mai înecate în hohote de plîns. DUMITRIU, V. L. 14. DLRLC
      • format_quote Vocea soldatului părea că se îneacă. SAHIA, N. 75. DLRLC
    • 4.2. tranzitiv (Despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respirația). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: podidi
      • format_quote Nu știa singură ce e, – dar simțea c-o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, N. 69. DLRLC
      • format_quote Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund, Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
      • format_quote Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă. ALECSANDRI, P. P. 145. DLRLC
      • format_quote reflexiv Mai mult nu putu zice, căci se înecă de un plîns amar. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
      • format_quote reflexiv Plînge mîndra de se-neacă. HODOȘ, P. P. 80. DLRLC
etimologie:
  • În + neca (învechit „a ucide” din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.