ÎNECAT, -Ă, înecați, -te, adj. 1. Mort prin înec. Apele au scos la mal un om înecat. 2. (Despre un vapor, o corabie) Scufundat, acoperit de apă. Un șir de mari corăbii stau înecate-n port. ALECSANDRI, P. II 87. 3. Inundat, acoperit (de apă). Și umbrele din apă tot rînduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd. EMINESCU, O. IV 54. ◊ Fig. El văzu ochii lui Bozan înecați, aprinși ca de febră și nu știa dacă sînt lacrimi sau simpla sudoare. SAHIA, N. 31.