18 definiții pentru scufunda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre aștri) A apune. 2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. Expr. N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla niciun rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. Tranz. și refl. Fig. (Rar) A. face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre aștri) A apune. 2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. ◊ Expr. N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. Tranz. și refl. Fig. (Rar) A face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

SCUFUNDÁ, scufúnd, vb.I. Refl. (Uneori în concurență cu cufunda) 1. A intra cu totul în apă (sau în alt lichid); a se da la fund, a se afunda. Cînd regimentul întră în valuri, cu puștile ridicate în sus... automatele din față prinseră a răpăi din sute de guri deodatăși capete în căști se scufundau unul după altul. CAMILAR, N. I 285. ◊ Fig. Vîntul... venea din zări, trecea pe întinderi, se scufunda în zări. SADOVEANU, O. I 131. Curtea se scufunda în tăcerea dintotdeauna. C. PETRESCU, R. DR. 116. Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie, dacă n-avem pămînt. REBREANU, R. I 144. ♦ Tranz. A băga ceva în apă sau în alt lichid, a trimite la fund, a face să se afunde; a cufunda, a afunda. Și iar îl scufundă un val uriaș. DUMITRIU, P. F. 29. ♦ Fig. (Despre aștri) A coborî dincolo de orizont, a apune. V. cufunda. Cînd am ajuns pe un colnic, am avut în față apusul de soare; pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar cu plugul și boii lui, venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L. 7. Și soarele, se vede, s-a scufundat pe undeva În larg. D. BOTEZ, P. O. 54. Soarele se scufundase în desișul tihniților copaci. VLAHUȚĂ, O. A. 121. 2. A se adînci, a intra (adînc) în ceva, a dispărea în...; a se înfunda. Și se scufundă în bordei. DUMITRIU, N. 28. Iepuri... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. Picioarele, la fitece pas, i se scufundă pînă la glezne [în zăpadă]. DELAVRANCEA, S. 33. ◊ Fig. Tăceau din nou... cum tăcea cătunul scufundat în somnul lui greu. V. ROM. ianuarie 1956, 34. Se uită împrejur la toată curtea scufundată în umbră. DUMITRIU, N. 162. ♦ (Despre pămînt) A se prăbuși. După ce se luptară de credeau că o să se scufunde pămîntul subt ei, nu știu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27. ◊ Expr. N-are să se scufunde pămîntul = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. N-are să se scufunde pămîntul dacă o muri unul ca el; tot are să moară el odată. ȘEZ. XII 110. ♦ Tranz. Fig. A aținti, a pironi, a adînci. O îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit. REBREANU, R. I 247. 3. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de gînduri etc. V. cufunda. Scufundîndu-se în gazete, Titu își uită curînd necazul. REBREANU, I. 66. Se scufunda în gînduri și nu mai spunea nimic cîte o jumătate de ceas. VLAHUȚĂ, O. A. 237.

A SCUFUNDÁ scufúnd tranz. (obiecte) A băga sau a intra cu totul într-un lichid. /S + a cufunda

A SE SCUFUNDÁ mă scufúnd intranz. (despre obiecte) A intra (adânc) în ceva; a se afunda. /S + a cufunda

scufundà v. a se cufunda de tot: cine se scufundă, se înneacă. [V. cufundà].

cufúnd (est) și scufúnd (vest), a (d. fund, ca a-fund. V. con-fund). Bag în apă saŭ supt apă: a cufunda o corabie bombardînd-o. V. refl. Mă afund, mă daŭ la fund: omu, rața, corabia se cufundă. Mă las în jos: pămîntu se cufundă. Fig. Mă cufund în somn, dorm adînc. – Și acufund.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scufundá (a ~) vb., ind. prez. 3 scufúndă

scufundá vb., ind. prez. 1 sg. scufúnd, 3 sg. și pl. scufúndă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUFUNDÁ vb. 1. a (se) îneca. (Ambarcația s-a ~.) 2. v. afunda. 3. (reg.) a se sodomi. (Pământul s-a ~.)

SCUFUNDÁ vb. v. apune, asfinți, aținti, coborî, dispărea, fixa, pieri, pironi, pleca, ținti, țintui.

scufunda vb. v. APUNE. ASFINȚI. AȚINTI. COBORÎ. DISPĂREA. FIXA. PIERI. PIRONI. PLECA. ȚINTI. ȚINTUI.

SCUFUNDA vb. 1. a (se) îneca. (Ambarcația s-a ~.) 2. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) înfunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 3. (reg.) a se sodomi. (Pămîntul s-a ~.)

A (se) scufunda ≠ a apărea


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scufúnda s.f. art. (reg.; în loc. adv.) de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLUCTUAT NEC MERGITUR (lat.) e izbit de valuri, dar nu se scufundă – Inscripție pe emblema Parisului: o corabie înfruntând valurile.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scufunda, scufund v. t. (glum.) a confunda.

Intrare: scufunda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scufunda
  • scufundare
  • scufundat
  • scufundatu‑
  • scufundând
  • scufundându‑
singular plural
  • scufundă
  • scufundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scufund
(să)
  • scufund
  • scufundam
  • scufundai
  • scufundasem
a II-a (tu)
  • scufunzi
(să)
  • scufunzi
  • scufundai
  • scufundași
  • scufundaseși
a III-a (el, ea)
  • scufundă
(să)
  • scufunde
  • scufunda
  • scufundă
  • scufundase
plural I (noi)
  • scufundăm
(să)
  • scufundăm
  • scufundam
  • scufundarăm
  • scufundaserăm
  • scufundasem
a II-a (voi)
  • scufundați
(să)
  • scufundați
  • scufundați
  • scufundarăți
  • scufundaserăți
  • scufundaseți
a III-a (ei, ele)
  • scufundă
(să)
  • scufunde
  • scufundau
  • scufunda
  • scufundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)