3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOÍT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2, dublat; p. ext. înmulțit, sporit, mărit. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid; subțiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi.

ÎNDOÍT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2, dublat; p. ext. înmulțit, sporit, mărit. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid; subțiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi.

îndoit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / V: ~iat / Pl: (rar) ~uri / E: îndoi] 1 Dublare. 2-5 Îndoire (2-5). 6 Gârbovire. 7-9 Îndoire (7-9). 10 Aplecare. 11 Teamă. 12 Dublare. 13 (Pex) Mărire. 14 Întărire. 15 (Înv) Opoziție. 16 (Înv; îlav) Fără ~ Cu certitudine. 17 (Înv; îla) De ~ Care se poate îndoi (5) ușor. 18 (Înv; îla) De ne ~ Cert. 19 (Reg; lpl) Cuplu alcătuit din două persoane văduve.

îndoit2, ~ă a [At: CORESI, EV. 386/36 / P: ~do-it / V: ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: îndoi] 1 Strâns prin îndoire (4) Si: împăturit. 2 Care păstrează urma unei împăturiri. 3 Curbat. 4 Dublat. 5 (Pex) Înmulțit. 6 (D. lichide) Amestecat în părți egale cu un alt lichid. 7 Nesigur de părerea sa. 8 (Fig; d. oameni) Care are o înclinație spre ceva. 9 (Înv) Care este de două feluri. 10 (Înv) Alcătuit din două părți. 11 Mărit. 12 Întărit. 13 Cu îndoituri. 14 Gârbovit. 15 Înclinat. 16 (Fig; d. oameni) Convins să-și schimbe părerea. 17 Neîncrezător. 18 Care se teme. 19 (Îls) Inimă ~ă Nehotărâre. 20 (Îal) Nesiguranță. 21 (Reg; îlav) Cu inima ~ă Cu inima îndurerată. 22 (Înv) Lipsit de credință. 23 (Înv) Bănuitor.

ÎNDOÍT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. Care este de două ori mai mare sau mai mult decît altceva, dublat; p. ext. înmulțit, mărit, sporit. Schimbase rîsul... pe un plîns cu rînduri îndoite de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 51. C-o putere îndoită... o smunci pe babă de mijloc. EMINESCU, N. 10. ◊ (Adverbial, rar) Nicicum nu ne-am fi stînjinit a face acest schimb în care am fi fost îndoit cîștigați. NEGRUZZI, S. I 244. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. II. 1. Amestecat (în părți egale) cu altceva. Vin îndoit cu apă.Tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83. 2. Care este pus în două, împăturit; cu capetele, cu marginile adunate. Hîrtie îndoită. ♦ Care păstrează urma (dunga, cuta) unei îndoituri. Hîrtie cu colțurile îndoite. 3. Încovoiat, curbat. Piciorul stîng, bandajat voluminos la labă, stă îndoit între picioarele de lemn pornite din subsuoară. ARGHEZI, P. T. 148. În lumina difuză a unui bec, văd un bătrîn uscat și îndoit. BART, S. M. 33. III. Care este nesigur în convingerea, în credința sa; care n-are încredere, care stă la îndoială; șovăitor. Mergeam încet pe cărare cu capul fierbinte, cu inima îndoită. SADOVEANU, O. VIII 12. ♦ (Neobișnuit) Plin de îndoială, greu (III 2). E bărbat cu scaun la cap și pe deasupra are curaj în ceasurile cele mai îndoite. VORNIC, P. 224. ♦ (Învechit) Îndoielnic. Lupta ținu cîtva îndoită, căci cînd unii, cînd alții dovedeau, și din nou se întorceau la luptă. BĂLCESCU, O. II 322.

îndoit a. 1. dublu; 2. strâns, încovoiat; 3. fig. îndoelnic: acum ți-e inima îndoită.

îndoít, -ă adj. Duplu. Încovoĭat. Cu inima îndoită, stînd la îndoĭală, pregetînd, șovăind. Adv. Duplu, de doŭă orĭ maĭ: am cîștigat îndoit maĭ mult.

ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.

ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.

îndoi [At: COD. VOR. 97/7 / V: (înv; cscj) ~ia, ~duia / Pzi: ~esc, îndoi / E: în- + doi] 1 vt A dubla. 2 vt (Pex) A înmulți de un anumit număr de ori. 3 vt A împături în două o stofa, o hârtie, un material etc. Si: (reg) a îndoriga (1). 4 vt (Pex) A strânge ceva de mai multe ori punând marginile una peste alta. 5-6 vtr (A face să devină sau) a deveni curb Si: a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) încovoia. 7 vr (D. oameni) A se gârbovi. 8 vr A nu avea încredere în cineva sau în ceva. 9 vt (Pgn) A se dubla. 10-11 vtr (Pex) A (se) mări. 12 vt (Udp „cu”) A amesteca în părți egale un lichid cu altul Si: a subția. 13-14 vtr A (se) întări. 15 vr A fi nesigur de opiniile sale. 16 vr (Înv) A se teme. 17 vr (Înv) A se opune.

ÎNDOÍ, (I) îndói, (II,III) îndoiesc, vb. IV. I. Tranz. 1. (Cu privire la materii textile, stofe, hîrtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a împături. Îndoaie scrisoarea.Sfoara-n nouă că-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A încovoia, a înclina, a apleca. V. mlădia. Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie. EMINESCU, O. I 122. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mîinile. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Refl. Se îndoiau scîndurile de atîta greutate. GALAN, Z. R. 58. Surd vuia prin codri vîntul, brazii Se-ndoiau de vînt. COȘBUC, P. I 121. Bîta... nu să-ndoaie. ȘEZ. IV 130. ◊ Fig. Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ Refl. (Despre persoane, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «din») A se apleca, a se gîrbovi. Caii porniră atît de brusc că băiețandrul de lîngă vizitiu se îndoi de spate. REBREANU, R. I 69. Ce-o fi avut în glas de s-a îndoit trupul Rusandei? Și ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umeziți? POPA, V. 51. Se îndoaie de șele cam cu greu. CREANGĂ, P. 24. ◊ Tranz. (Rar) Înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAȘ, DR. II 113. II. Tranz. 1. A mări de două ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei forțe; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări. Iubeam pe unchiul meu care-mi îndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56. De ți-e frică c-oi scăpa, zovoraște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile. TEODORESCU, P. P. 535. ◊ Refl. Simt îndoindu-se suferința mea. NEGRUZZI, S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jumătate) cu alt lichid, a adăuga încă pe atîta, a subția. A îndoit vinul cu apă. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a avea îndoială, a sta la îndoială, a nu-i veni să creadă, a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). Să știi că s-au înțeles... se îndoia în sine băiatul. SADOVEANU, M. C. 24. O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! COȘBUC, P. I 192. Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă. CREANGĂ, A. 56. Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta! NEGRUZZI, S. I 138.

A ÎNDOÍ1 ~iésc tranz. 1) A mări de două ori; a face să fie de două ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca în două (cu altceva). /în + doi

A ÎNDOÍ2 îndói tranz. 1) (obiecte maleabile sau mlădioase) A face să se îndoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vântul îndoaie copacii. 2) A strânge în două (sau în mai multe) părți, punându-le una peste alta; a împături. /în + doi

A SE ÎNDOÍ1 mă ~iésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neîncredere; a manifesta nehotărâre; a fi nesigur. /în + doi

A SE ÎNDOÍ2 mă îndói intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mlădioase) A căpăta formă de arc; a deveni curb; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. ~ de spate. /în + doi

îndoì v. 1. a face de două ori mai mare: a îndoi veniturile; 2. a strânge înfășurând: a îndoi rufele; 3. a apleca, a încovoia: a îndoi o cracă; 4. fig. a sta la îndoeală, a nu fi sigur: de ce te îndoești?

îndóĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. doĭ. V. dez-doĭ.Eŭ îmdoĭ, tu îndoĭ, el îndoaĭe; să îndoaĭe). Fac curb, încovoĭ: a îndoi o vargă. Aplec punînd foaĭe peste foaĭe (fr. pler și corner): a îndoi o coală în patru, a îndoi o cartă de vizită. Amestec în jumătate: a îndoi vinu cu apă. Fac de doŭă orĭ maĭ mare (duplu): a îndoi veniturile. V. refl. Ramurile se îndoaĭe de vînt, hîrtia se îndoaĭe ușor. Fig. (numaĭ mă îndoĭesc). Staŭ la îndoĭală (în dubiŭ), nu-s sigur: mă îndoĭesc de adevăru vorbelor luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*îndoít1 adj. m., pl. îndoíți; f. îndoítă, pl. îndoíte

!îndoí2 (a ~) (a dubla) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiésc, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 îndoiáscă

!îndoí3 (a se ~) (a ezita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndoiéște, imperf. 3 sg. se îndoiá; conj. prez. 3 se îndoiáscă

îndoí1 (a ~) (a împături, a încovoia) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îndói, 3 îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 să îndoáie

arată toate definițiile

Intrare: îndoit
îndoit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitul
  • îndoitu‑
  • ‑ndoitul
  • ‑ndoitu‑
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoita
  • ‑ndoita
plural
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiții
  • ‑ndoiții
  • îndoite
  • ‑ndoite
  • îndoitele
  • ‑ndoitele
genitiv-dativ singular
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitului
  • ‑ndoitului
  • îndoite
  • ‑ndoite
  • îndoitei
  • ‑ndoitei
plural
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiților
  • ‑ndoiților
  • îndoite
  • ‑ndoite
  • îndoitelor
  • ‑ndoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndoi (dubla, ezita)
îndoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoire
  • ‑ndoire
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitu‑
  • ‑ndoitu‑
  • îndoind
  • ‑ndoind
  • îndoindu‑
  • ‑ndoindu‑
singular plural
  • îndoiește
  • ‑ndoiește
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoiesc
  • ‑ndoiesc
(să)
  • îndoiesc
  • ‑ndoiesc
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoii
  • ‑ndoii
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (tu)
  • îndoiești
  • ‑ndoiești
(să)
  • îndoiești
  • ‑ndoiești
  • îndoiai
  • ‑ndoiai
  • îndoiși
  • ‑ndoiși
  • îndoiseși
  • ‑ndoiseși
a III-a (el, ea)
  • îndoiește
  • ‑ndoiește
(să)
  • îndoiască
  • ‑ndoiască
  • îndoia
  • ‑ndoia
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoise
  • ‑ndoise
plural I (noi)
  • îndoim
  • ‑ndoim
(să)
  • îndoim
  • ‑ndoim
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoirăm
  • ‑ndoirăm
  • îndoiserăm
  • ‑ndoiserăm
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (voi)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
(să)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiați
  • ‑ndoiați
  • îndoirăți
  • ‑ndoirăți
  • îndoiserăți
  • ‑ndoiserăți
  • îndoiseți
  • ‑ndoiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoiesc
  • ‑ndoiesc
(să)
  • îndoiască
  • ‑ndoiască
  • îndoiau
  • ‑ndoiau
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiseră
  • ‑ndoiseră
Intrare: îndoi (împături, curba)
verb (VT344)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoire
  • ‑ndoire
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitu‑
  • ‑ndoitu‑
  • îndoind
  • ‑ndoind
  • îndoindu‑
  • ‑ndoindu‑
singular plural
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoi
  • ‑ndoi
(să)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoii
  • ‑ndoii
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (tu)
  • îndoi
  • ‑ndoi
(să)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiai
  • ‑ndoiai
  • îndoiși
  • ‑ndoiși
  • îndoiseși
  • ‑ndoiseși
a III-a (el, ea)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
(să)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
  • îndoia
  • ‑ndoia
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoise
  • ‑ndoise
plural I (noi)
  • îndoim
  • ‑ndoim
(să)
  • îndoim
  • ‑ndoim
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoirăm
  • ‑ndoirăm
  • îndoiserăm
  • ‑ndoiserăm
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (voi)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
(să)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiați
  • ‑ndoiați
  • îndoirăți
  • ‑ndoirăți
  • îndoiserăți
  • ‑ndoiserăți
  • îndoiseți
  • ‑ndoiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
(să)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
  • îndoiau
  • ‑ndoiau
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiseră
  • ‑ndoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoit

  • 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împăturit attach_file un exemplu
    exemple
    • Hârtie îndoită.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care păstrează urma (dunga, cuta) unei îndoituri.
      exemple
      • Hârtie cu colțurile îndoite.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Piciorul stîng, bandajat voluminos la labă, stă îndoit între picioarele de lemn pornite din subsuoară. ARGHEZI, P. T. 148.
      surse: DLRLC
    • În lumina difuză a unui bec, văd un bătrîn uscat și îndoit. BART, S. M. 33.
      surse: DLRLC
  • 3. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dublat dublu (adj.)
  • 4. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: subțiat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vin îndoit cu apă.
      surse: DLRLC
    • Tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83.
      surse: DLRLC
  • 5. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șovăitor attach_file un exemplu
    exemple
    • Mergeam încet pe cărare cu capul fierbinte, cu inima îndoită. SADOVEANU, O. VIII 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndoi
    surse: DEX '98 DEX '09

îndoi (dubla, ezita)

  • 1. tranzitiv A mări ceva de două ori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dubla
    • 1.1. prin extensiune A înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mări înmulți attach_file 3 exemple
      exemple
      • Iubeam pe unchiul meu care-mi îndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56.
        surse: DLRLC
      • De ți-e frică c-oi scăpa, zovoraște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile. TEODORESCU, P. P. 535.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Simt îndoindu-se suferința mea. NEGRUZZI, S. I 208.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: subția attach_file un exemplu
    exemple
    • A îndoit vinul cu apă.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Să știi că s-au înțeles... se îndoia în sine băiatul. SADOVEANU, M. C. 24.
      surse: DLRLC
    • O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! COȘBUC, P. I 192.
      surse: DLRLC
    • Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă. CREANGĂ, A. 56.
      surse: DLRLC
    • Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta! NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + doi
    surse: DEX '98 DEX '09

îndoi (împături, curba) îndoire îndoit

  • 1. tranzitiv A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împături attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îndoaie scrisoarea.
      surse: DLRLC
    • Sfoara-n nouă că-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina.
    exemple
    • Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie. EMINESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mîinile. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Se îndoiau scîndurile de atîta greutate. GALAN, Z. R. 58.
      surse: DLRLC
    • Surd vuia prin codri vîntul, brazii Se-ndoiau de vînt. COȘBUC, P. I 121.
      surse: DLRLC
    • Bîta... nu să-ndoaie. ȘEZ. IV 130.
      surse: DLRLC
    • figurat Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre oameni) A se gârbovi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca gârbovi attach_file 4 exemple
      exemple
      • Caii porniră atît de brusc că băiețandrul de lîngă vizitiu se îndoi de spate. REBREANU, R. I 69.
        surse: DLRLC
      • Ce-o fi avut în glas de s-a îndoit trupul Rusandei? Și ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umeziți? POPA, V. 51.
        surse: DLRLC
      • Se îndoaie de șele cam cu greu. CREANGĂ, P. 24.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv rar Înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAȘ, DR. II 113.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + doi
    surse: DEX '98 DEX '09