17 definiții pentru dezdoi desdoi (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.

dezdoi [At: DEX / Pzi: dezdoi și ~esc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.

DEZDOÍ, dezdói și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.

A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi

A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi

dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.

desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezdoí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá; conj. prez. 3 să dezdoáie

dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá

desdoiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi

Intrare: dezdoi
verb (VT344)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
singular plural
  • dezdoaie
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoi
(să)
  • dezdoi
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoi
(să)
  • dezdoi
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoaie
(să)
  • dezdoaie
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
(să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
(să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoaie
(să)
  • dezdoaie
  • dezdoiau
  • dezdoi
  • dezdoiseră
desdoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdoi
  • desdoire
  • desdoit
  • desdoitu‑
  • desdoind
  • desdoindu‑
singular plural
  • desdoiește
  • desdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdoiesc
(să)
  • desdoiesc
  • desdoiam
  • desdoii
  • desdoisem
a II-a (tu)
  • desdoiești
(să)
  • desdoiești
  • desdoiai
  • desdoiși
  • desdoiseși
a III-a (el, ea)
  • desdoiește
(să)
  • desdoiască
  • desdoia
  • desdoi
  • desdoise
plural I (noi)
  • desdoim
(să)
  • desdoim
  • desdoiam
  • desdoirăm
  • desdoiserăm
  • desdoisem
a II-a (voi)
  • desdoiți
(să)
  • desdoiți
  • desdoiați
  • desdoirăți
  • desdoiserăți
  • desdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • desdoiesc
(să)
  • desdoiască
  • desdoiau
  • desdoi
  • desdoiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdoi
  • desdoire
  • desdoit
  • desdoitu‑
  • desdoind
  • desdoindu‑
singular plural
  • desdoaie
  • desdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdoi
(să)
  • desdoi
  • desdoiam
  • desdoii
  • desdoisem
a II-a (tu)
  • desdoi
(să)
  • desdoi
  • desdoiai
  • desdoiși
  • desdoiseși
a III-a (el, ea)
  • desdoaie
(să)
  • desdoaie
  • desdoia
  • desdoi
  • desdoise
plural I (noi)
  • desdoim
(să)
  • desdoim
  • desdoiam
  • desdoirăm
  • desdoiserăm
  • desdoisem
a II-a (voi)
  • desdoiți
(să)
  • desdoiți
  • desdoiați
  • desdoirăți
  • desdoiserăți
  • desdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • desdoaie
(să)
  • desdoaie
  • desdoiau
  • desdoi
  • desdoiseră
dezdoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
singular plural
  • dezdoiește
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoiesc
(să)
  • dezdoiesc
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoiești
(să)
  • dezdoiești
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoiește
(să)
  • dezdoiască
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
(să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
(să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoiesc
(să)
  • dezdoiască
  • dezdoiau
  • dezdoi
  • dezdoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezdoi desdoi (2)

  • 1. tranzitiv A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit.
    exemple
    • Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175.
      surse: DLRLC
    • Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descovoia destinde îndrepta 4 exemple
    exemple
    • Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28.
      surse: DLRLC
    • M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv [Mâna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + [în]doi.
    surse: DEX '09