4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1.

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1.

ÎNCÍNGERE2, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge2 și rezultatul ei. – V. încinge2.

încingere1 sf [At: (1784) CUV. D. BĂTR. I 285 / Pl: ~ri / E: încinge1] 1 Aprindere puternică a focului Si: incins1 (1). 2 Înfierbântare a unui obiect Si: incins1 (2). 3 Amplificare a unui sentiment, a unei pasiuni Si: incins1 (3). 4 (Fig) Manifestare puternică Si: incins1 (4). 5 Răspândire a unei boli pe o arie largă Si: incins1 (5). 6 Întețire a unei lupte, a unei dispute Si: incins1 (6). 7 Încălzire a corpului sau a unei părți a corpului Si: incins1 (7). 8 Alterare prin fermentare a cerealelor Si: încins1 (8). 9 (Îs) ~a lemnului Modificare ușoară a compoziției chimice a lemnului datorită acțiunii unor ciuperci și manifestată, în general, prin schimbări de culoare și printr-o scădere a calităților fizice și mecanice. 10 (Pgn) Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură.

încingere2 sf [At: BIBLIA (1688), 3/1 / Pl: ~ri / E: încinge2] 1 Înfășurare peste mijloc sau peste altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. Si: încins2 (1), încinsătură (1). 2 Prindere a unei arme de mijlocul corpului cu o curea Si: încins2. 3 Înconjurare din toate părțile Si: încins2 (3). 4 Investire a cuiva cu o demnitate Si: încins2 (4).

ÎNCÍNGERE2, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge2 și rezultatul ei. – V. încinge2.

ÎNCÍNGERE1, incingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. – Variantă: (învechit) încíndere s. f.

ÎNCÍNGERE2, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge2 și rezultatul ei.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

încinge2 [At: CORESI, PS. 257 / Pzi: încing / Ps: ~nsei, (înv) ~nșu / Par: încins / E: ml *incingere] 1-2 vtr A (se) înfășură peste mijloc sau în altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 3-4 vtr A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a împresura, a încercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Înv) A învesti cu o demnitate, cu o putere.

încinge1 [At: CORESI, PS. 102 / V: ~nde / Pzi: încing, (înv) ~cinz / Par: ~cins, (înv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine, arzând cu flacără mare Si: (înv) a se încinta (1). 2 vtf A face focul să ardă bine Si: (Înv) a încinta (2). 3-4 vtr (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5 vt (D. un sentiment, o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (înv) a încinta (5). 6 vt (D. un sentiment, o pasiune) A mistui pe cineva Si: (înv) a încinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se înflăcăra, (înv) a se încinta (7). 8 vr (D. boli) A se răspândi foarte mult Si: (înv) a se încinta (8). 9-10 vtr (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A avea febră Si: a arde, (înv) a se încinta (11). 12 vr (D. fân, cereale, făină etc.) A se altera prin fermentare Si: (înv) a se încinta (12).

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cingătoare, un brîu etc.) A înfășura (strîngînd) în jurul mijlocului. Și-a încins brîul.Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. ◊ Fig. Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. ◊ (Cu privire la partea corpului care este încinsă; determinarea este introdusă prin prep. «cu») Își încinse mijlocul cu un brîu lat.Refl. [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9. Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. ◊ Refl. Fig. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. ◊ Refl. (Cingătoarea nu este indicată) Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. ◊ (Subiectul este cingătoarea) Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. 2. A prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. 3. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. ◊ Refl. Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei; part. încins. – Variantă: cínge vb. III.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. V. III 12. ◊ Tranz. (Rar) Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353. 2. Refl. (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins.Tranz. Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. 3. Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Refl. A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. ♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. ◊ Refl. Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. 4. Refl. (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul.Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei, part. încins. – Variantă: (învechit și regional) încínde (TEODORESCU, P. P. 322) vb. III.

A SE ÎNCÍNGE mă încíng intranz. 1) (despre foc, flăcări etc.) A începe să ardă cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre fân, cereale, făină etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (din cauza umezelii, îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se aprinde. Fânul s-a încins. 3) rar (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discuții, lupte etc.) A deveni mai intens; a se înteți; a se întări. /<lat. incingere

arată toate definițiile

Intrare: încingere (încălzire)
încingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încingerea
  • ‑ncingerea
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerile
  • ‑ncingerile
genitiv-dativ singular
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerii
  • ‑ncingerii
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerilor
  • ‑ncingerilor
vocativ singular
plural
încindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încindere
  • ‑ncindere
  • încinderea
  • ‑ncinderea
plural
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderile
  • ‑ncinderile
genitiv-dativ singular
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderii
  • ‑ncinderii
plural
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderilor
  • ‑ncinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: încingere (înfășurare)
încingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încingerea
  • ‑ncingerea
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerile
  • ‑ncingerile
genitiv-dativ singular
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerii
  • ‑ncingerii
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerilor
  • ‑ncingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: încinge (arde)
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încingând
  • ‑ncingând
  • încingându‑
  • ‑ncingându‑
singular plural
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeți-
  • ‑ncingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încing
  • ‑ncing
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încingi
  • ‑ncingi
(să)
  • încingi
  • ‑ncingi
  • încingeai
  • ‑ncingeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinge
  • ‑ncinge
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingea
  • ‑ncingea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încingem
  • ‑ncingem
(să)
  • încingem
  • ‑ncingem
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
(să)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeați
  • ‑ncingeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingeau
  • ‑ncingeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
verb (VT627)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinde
  • ‑ncinde
  • încindere
  • ‑ncindere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încinzând
  • ‑ncinzând
  • încinzându‑
  • ‑ncinzându‑
singular plural
  • încinde
  • ‑ncinde
  • încindeți
  • ‑ncindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încind
  • ‑ncind
  • încinz
  • ‑ncinz
(să)
  • încind
  • ‑ncind
  • încinz
  • ‑ncinz
  • încindeam
  • ‑ncindeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încinzi
  • ‑ncinzi
(să)
  • încinzi
  • ‑ncinzi
  • încindeai
  • ‑ncindeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinde
  • ‑ncinde
(să)
  • încindă
  • ‑ncindă
  • încinză
  • ‑ncinză
  • încindea
  • ‑ncindea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încindem
  • ‑ncindem
(să)
  • încindem
  • ‑ncindem
  • încindeam
  • ‑ncindeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încindeți
  • ‑ncindeți
(să)
  • încindeți
  • ‑ncindeți
  • încindeați
  • ‑ncindeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încind
  • ‑ncind
(să)
  • încindă
  • ‑ncindă
  • încinză
  • ‑ncinză
  • încindeau
  • ‑ncindeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
Intrare: încinge (înfășura)
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încingând
  • ‑ncingând
  • încingându‑
  • ‑ncingându‑
singular plural
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeți-
  • ‑ncingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încing
  • ‑ncing
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încingi
  • ‑ncingi
(să)
  • încingi
  • ‑ncingi
  • încingeai
  • ‑ncingeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinge
  • ‑ncinge
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingea
  • ‑ncingea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încingem
  • ‑ncingem
(să)
  • încingem
  • ‑ncingem
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
(să)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeați
  • ‑ncingeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingeau
  • ‑ncingeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinge
  • cingere
  • cins
  • cinsu‑
  • cingând
  • cingându‑
singular plural
  • cinge
  • cingeți
  • cingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cing
(să)
  • cing
  • cingeam
  • cinsei
  • cinsesem
a II-a (tu)
  • cingi
(să)
  • cingi
  • cingeai
  • cinseși
  • cinseseși
a III-a (el, ea)
  • cinge
(să)
  • cingă
  • cingea
  • cinse
  • cinsese
plural I (noi)
  • cingem
(să)
  • cingem
  • cingeam
  • cinserăm
  • cinseserăm
  • cinsesem
a II-a (voi)
  • cingeți
(să)
  • cingeți
  • cingeați
  • cinserăți
  • cinseserăți
  • cinseseți
a III-a (ei, ele)
  • cing
(să)
  • cingă
  • cingeau
  • cinseră
  • cinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încingere (încălzire) încindere

  • 1. Acțiunea de a (se) încinge (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprindere înfierbântare
    • 1.1. Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

încingere (înfășurare)

etimologie:

încinge (arde) încingere încindere încinde

  • 1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aprinde arde attach_file 7 exemple
    exemple
    • tranzitiv factitiv El încinge focul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205.
      surse: DLRLC
    • Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21.
      surse: DLRLC
    • Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN,
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv poetic Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv poetic Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încălzi înfierbânta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Soba s-a încins.
      surse: DLRLC
    • Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386.
      surse: DLRLC
    • La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva.
      exemple
      • Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103.
        surse: DLRLC
      • Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
    • 2.2. reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde înflăcăra attach_file un exemplu
      exemple
      • Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78.
        surse: DLRLC
    • 2.3. reflexiv tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: înteți attach_file 4 exemple
      exemple
      • Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13.
        surse: DLRLC
      • Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143.
        surse: DLRLC
      • Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313.
        surse: DLRLC
      • Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aprinde strica attach_file 2 exemple
    exemple
    • S-a încins mălaiul.
      surse: DLRLC
    • Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv rar (Despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala.

etimologie:

încinge (înfășura) cinge

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: înfășura antonime: descinge attach_file 12 exemple
    exemple
    • Și-a încins brâul.
      surse: DLRLC
    • Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129.
      surse: DLRLC
    • Își încinse mijlocul cu un brâu lat.
      surse: DLRLC
    • [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32.
      surse: DLRLC
    • În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9.
      surse: DLRLC
    • Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23.
      surse: DLRLC
    • Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244.
      surse: DLRLC
    • figurat Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15.
      surse: DLRLC
    • Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.
      surse: DLRLC
    • Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19.
      surse: DLRLC
    • Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281.
      surse: DLRLC
    • Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9.
      surse: DLRLC
    • Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: împresura înconjura învălui
    • 3.1. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83.
      surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9.
      surse: DLRLC

etimologie: