18 definiții pentru învălui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ Tranz. Fig. A năpădi. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiesc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

învălui [At: CORESI, EV. 75/37 / Pzi: ~ălui și ~esc / E: în + val + -ui] 1 vr (D. mare; pex d. nori) A se învolbura. 2 vr (Înv; d. corăbii) A fi prins de furtună. 3 vr (Înv) A se încolăci în jurul unui obiect. 4 vr (Înv; îe) A se ~ în gură A fi pe punctul de a spune ceva. 5-6 vtr A (se) amesteca până la confundare. 7 vt (Înv) A forma valuri. 8 vt (Agr; Trs) A face snopi. 9-10 vtr A (se) acoperi cu un văl, cu o cuvertură etc. Si: a (se) înfășură, a (se) înveli. 11 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 12-13 vtr (D. foc) (A face să ardă sau) a arde mocnit Cf a (se) micșora. 13 vt (Înv) A încercui o unitate inamică. 15-16 vtr (D. gânduri, sentimente) (A fi copleșit sau) a copleși. 17 vt (D. treburi, afaceri) A covârși peste măsură. 18 vt (Înv; jur) A hărțui. 19 vr (Înv) A-și da silința. 20 vr (Înv) A se rătăci. 21 vr (Fig) A se amesteca în treburile altora. 22 vt (Fig) A ascunde. 23 vt A bate. 24-25 vtrr (Fig) A (se) șicana. 26 vt (Fig) A persecuta. 27 vr A fi cuprins de panică. 28 vt A înconjura din toate părțile Si: a împresura.

ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiesc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (cu un văl, cu o învelitoare); a înveli, a înfășura. Învălui copilul în scutece.Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106. Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165. ◊ Refl. Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121. ♦ Fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura, a năpădi. Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18. Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219. ♦ A acoperi (focul) cu un strat de pămînt, de cenușă etc., ca să ardă mocnit; a înveli. Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ♦ Refl. (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vîntului, a fi răscolit de vînt; a se micșora, a scădea în intensitate. Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247. ◊ Tranz. Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330. 2. Tranz. A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus. Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427. 3. Refl. A se mișca de colo pînă colo, a se învîrti, a da tîrcoale. V. înfășura. Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. 4. Tranz. A întreprinde o manevră ofensivă asupra flancului și spatelui unei unități inamice; a înconjura. Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11. 5. Refl. A se amesteca, a se contopi. (Fig.) Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131. – Prez. ind. și: învăluiesc (ALECSANDRI, P. III 161).

A ÎNVĂLUI învălui tranz. 1) A acoperi cu un văl sau cu o învelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălura; a împresura; a cuprinde; a cotropi; a înfășura. 3) A cuprinde în toată plinătatea (cu privirea). 4) (focuri) A face să ardă cu flacăra potolită. 5) fam. A deranja prin senzații neplăcute (mai ales de greață). ~ pe cineva la stomac. /în + văl + suf. ~ui

A SE ÎNVĂLUI pers. 3 se învăluie intranz. A se mișca în vârtejuri; a se învolbura. /în + văl + suf. ~ui

învăluì v. 1. a înveli; 2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V. val (de pânză, de mare)].

învăluĭésc și (vechĭ) văluĭésc v. tr. (d. val 1, ca și învălesc). Învălătucesc, acoper din toate părțile: apa, întunericu l-a învăluit. Înconjur, împresor: învăluirăm oastea dușmănească. Învălesc, acoper: șĭ-a învăluit bine trupu, am învăluit focu’n cenușă. Fig. Chinuĭesc, strîmtorez, stînjinesc: l-aŭ învăluit nevoile. V. refl. Vechĭ. Mă învălătucesc, mă acoper de valurĭ: marea se învălui. Mă încolăcesc (ca șerpiĭ). Fig. Mă zbucĭum, mă zbat, mă frămînt: învăluindu-se prin munte flămînd și trudit, aŭ nemerit la un pîrăŭ (Ur.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 învăluie, imperf. 1 învăluiam, conj. prez. 1 și 2 sg. să învălui, 3 să învăluie

învălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 învăluie, imperf. 3 sg. învăluia, conj. prez. 1 și 2 sg. să învălui

învălui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie, imperf. 3 sg. învăluia

învălui (ind. prez. 1 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie)

învăluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLUI vb. v. acoperi, canoni, căzni, chinui, forța, frământa, ghemui, împresura, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, înveli, munci, necăji, osteni, răsuci, sforța, sili, strădui, suci, trudi, zbate, zbuciuma.

ÎNVĂLUI vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.)

învălui vb. v. ACOPERI. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. GHEMUI. ÎMPRESURA. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. ÎNVELI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. RĂSUCI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. SUCI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învălui, învăluiesc, vb. tranz., refl. – A (se) amesteca. – Din în- + val (< sl. valǔ), contaminat cu văl „bucată de țesătură” (< lat. velum), cf. înveli, dial. învăli (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: învălui
învălui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
învălui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
(să)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălui, învăluiverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învălui copilul în scutece. DLRLC
    • format_quote Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106. DLRLC
    • format_quote Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165. DLRLC
    • format_quote Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A cuprinde ceva cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18. DLRLC
      • format_quote Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. DLRLC
      • format_quote Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat Năpădi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: năpădi
    • 1.3. (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. DEX '09 DEX '98
      sinonime: micșora
      • format_quote Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. DLRLC
      • format_quote Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
      • diferențiere A acoperi (focul) cu un strat de pământ, de cenușă etc., ca să ardă mocnit. DLRLC
        sinonime: înveli
      • diferențiere reflexiv (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vântului, a fi răscolit de vânt; a se micșora, a scădea în intensitate. DLRLC
  • 2. tranzitiv A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus. DLRLC
    sinonime: cuprinde
    • format_quote Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427. DLRLC
  • 3. reflexiv A se mișca de colo până colo, a se învârti, a da târcoale. DLRLC
    sinonime: învârti
    • format_quote Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. DLRLC
  • 4. tranzitiv A înconjura, a încercui o unitate inamică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11. DLRLC
  • 5. reflexiv A se amesteca, a se contopi. DLRLC
    • format_quote figurat Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • În + val + sufix -ui (influențat semantic de văl). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.