ÎNCINGERE², încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge² și rezultatul ei. – V. încinge².

încingere² sf [At: BIBLIA (1688), 3/1 / Pl: ~ri / E: încinge²] 1 Înfășurare peste mijloc sau peste altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. Si: încins² (1), încinsătură (1). 2 Prindere a unei arme de mijlocul corpului cu o curea Si: încins². 3 Înconjurare din toate părțile Si: încins² (3). 4 Investire a cuiva cu o demnitate Si: încins² (4).

ÎNCINGERE², încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge² și rezultatul ei. – V. încinge².

ÎNCINGERE², încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge² și rezultatul ei.

încingere s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri

încingere s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri

încingere (mărire a temperaturii, înfășurare) s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri

ÎNCINGERE s. încins, înfășurare, înfășurat, strângere, strâns. (~ brâului pe talie.)

ÎNCINGERE s. încins, înfășurare, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului pe talie.)