VÂRSTĂ², vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrâstă s. f.] – Din scr. vrsta.

CHITĂ ~e f. pop. 1) Mănunchi de flori; buchet. 2) Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. /<sb. kita, ucr. kyta

chită, chite, s.f. (pop.) mănunchi a) mănunchi de flori, buchet, struț. b) mănunchi, jurubiță, mănușă de fuioare. c) mănunchi de grâu. d) mănunchi, mănușă de frunze de tutun. e) mănunchi sau ciucure de cireșe. 2. stol de păsări. 3. numele unui joc de copii și al unui dans țărănesc. 4. (reg., înv.) grijă, dorință imperioasă. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., înv.) gând rău, pică, ciudă, necaz.

înstruța, vb. refl. – A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar 1980: 77). – În- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) + -a.

VÂRSTĂ², vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrâstă s. f.] – Din sb. vrsta.

CHITĂ, chite, s. f. (Regional) 1. Mănunchi de flori, buchet. Chită de flori că făcea, Lui Ioviță i-o-ntindea. ANT. LIT. POP. I 347. Cîte [flori] or rămînea, Ei le-or aduna, Chite le-or făcea. TEODORESCU, P. P. 76. 2. Mănunchi, jurubiță de 12-13 fuioare de in sau de cînepă. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... niște chite de cînepă și vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă. MARIAN, O.. II 183.

VÎRSTĂ², vîrste, s. f. (Regional; și în forma vrîstă) Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.). Cînd apoi a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn pe față ca niște vrîste vineții. SLAVICI, la TDRG. [Bîtlanul are] o vîrstă de pene, care începe de la ochi și se prelungește pînă la partea inferioară a grumazului. MARIAN, O. II 335. Vezi bădița cum se poartă, Anteriu cu vrîstă lată Și cu pălăria naltă. SEVASTOS, C. 181. ◊ Fig. Începu, arătînd spre o vrîstă de nori ce se vedea înspre apus. SLAVICI, N. I 68. 2. Mănunchi de flori; buchet. Culegea la flori domnești, Culegea, vîrstă-și punea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. (în forma vîrstră) N-ai casă, nici moșie, Numa vîrstră-n pălărie. BIBICESCU, P. P. 68. – Variante: vrîstă, vîrstră s. f.

înstruța, vb. refl. – (reg.) A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) (DLRM, MDA).

ALONA Lindl., ALONA, fam. Nolanaceae. Gen originar din Chile, 14 specii, tufe înalte de cca 60 cm. Frunze liniare, scurte, uneori cărnoase, de multe ori așezate în buchet. Flori (corolă campanulată sau infundibuliformă, stamine neieșite în afară, ovar cu 5 diviziuni, fiecare cu cîte 4 semințe, un stil terminat cu un stigmat în formă de scut) mari, așezate în axa frunzelor. înflorește în iun.-aug.

BANKSIA L., BANCSIA, fam. Proteaceae. Gen originar din Australia, cca 50 specii, arbori sau arbuști cu frunze persistente verzi, alterne sau în buchet. Flori (pe tip 4, ovar mic, la bază cu 4 glande de nectar, stil îndoit) grupate cîte două, în spice foarte dense, cu axa prelungită sau îndoită. Fruct, capsulă lemnificată, cu două loji și semințe rotunde, aripate, foarte căutate de păsări. (Pl. 10, fig. 60; pl. 11, fig. 61).

VERBENA L., URZICUȚĂ, VERBENA, fam. Verbenaceae. Gen originar din America tropicală și subtropicală, cca 195 specii, erbacee, anuale sau vivace, semiarbuști și arbuști, tulpină repent-ascendentă, frunze opuse, penat-fidate, cîte 3 în buchet. Flori mici, roșietice, dispuse în spice scurte, pauciflore, lungi, umbeliforme, terminale, caliciul cu 5 dinți, însoțit de o bractee liniară, subulată sau cilindrică, cu 5 lobi crestați, la vîrf îndepărtați, gîtul limbului prevăzut cu un inel de peri, 4 stamine în 2 perechi, ovar cu 4 loji, fiecare cu un ovul. Fruct uscat.

înstruțá, v.t.r. (reg.) A (se) împodobi (cu struț de flori); a (se) înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (DLRM, MDA).

CHITĂ¹ (pl. -te) sf. 1 Trans. Băn. Mănunchiu de flori, buchet: îi dă ș’o ~ de ghiocei înfloriți, să-i dacă babei (VLAH.) ¶ 2 Mold. Bucov. Legătură de 12 fuioare de cînepă sau de in: mai încolo, un teanc de chite de cînepă și de in (CRG.) [srb. kita, rut. kyta].

OFERI vb. 1. v. da. 2. a da. (Își ~ reciproc buchete de flori.) 3. v. dărui. 4. (rar) a propune. (A ~ ceva spre vânzare.) 5. a da, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 6. a înfățișa, a prezenta. (Valea Oltului ~ priveliști minunate.)

PURTA vb. 1. v. căra. 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mână în mână.) 3. a avea, a ține. (~ în mână un buchet de flori.) 4. a ține. (O ~ de talie.) 5. v. duce. 6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subțire.) 8. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. v. comporta. 10. a avea, a deține, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 12. a păstra, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreține. (A ~ o corespondență vie cu...) 14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerția.) 15. a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

ȚINE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mână un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agăța. 5. a purta, a sprijini, a susține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 6. v. aparține. 7. v. rezista. 8. v. păstra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. v. păstra. 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rând.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ până a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Șirul ~ până departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trăi. 24. v. întreține. 25. v. pronunța. 26. v. durea.

struț (buchet de flori) s. n., pl. struțuri

IKEBANĂ ~e f. 1) Artă japoneză de a aranja florile în buchete. 2) Aranjament floral care respectă regulile acestei arte. /<fr. ikébana, engl. ikebana

A OFERI ofer tranz. 1) A pune la dispoziție; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da în semn de atenție sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfă. 4) fig. A expune pentru a fi văzut; a pune în față; a înfățișa; a prezenta; a arăta. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre

A ȚINE țin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau ființe) A apuca (cu mâna, cu dinții etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau ființe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ◊ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-și găsește astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (ființe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situație). ◊ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ține arestat. ~ la distanță (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuință ca chiriaș. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ◊ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mișca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REȚINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREȚINE. ◊ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreținerea gospodăriei și a familiei. 9) pop. (despre bărbați) A avea ca soție. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziție complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Țin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziții a corpului sau a părților lui) ~ mâna ridicată. ◊ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ținut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ◊ A-și ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-și ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărțile în ordine. ◊ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraș. ◊ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ◊ ~ registrele a face operații necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile și veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversație a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ține mult. 2) A fi în dependență (de ceva). Ține de alt compartiment. 3) A fi atașat sufletește. Ține la frați și surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ține de două nopți. ◊ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai ușor timpul). 5) A ocupa un anumit spațiu; a se întinde. Cât ține câmpia. /<lat. tenere

înstruța, înstruțez, vb. I (reg.) a împodobi cu un struț (buchet) de flori.

înstruțat, înstruțată, adj. (reg.) împodobit cu un struț (buchet) de flori.

peșchină, peșchine, s.f. (reg.) buchet de flori.

JERBĂ s.f. Buchet de flori așezat în așa fel încît toate să aibă fața orientată în aceeași parte. ◊ Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcină electrică provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].

buchet (-te), s. n. – Mănunchi de flori. – Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. μπουϰέτο (› mr.). – Der. buchetar, s. n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitură buchetului de flori); buchetieră, s. f. (florăreasă).

struț, struțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).

JERBĂ s. f. 1. buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte. ♦ ~ nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fântâni arteziene al căror jet dă împreună imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)

BRUEGHEL (BRUEGEL, BREUGHEL) [bröhəl], familie de pictori flamanzi: 1. Peter B. cel Bătrîn (numit și B. al Țăranilor) (c. 1525-1569). Autor de peisaje panoramice și de scene de gen, în care a evocat viața țărănească sau teme din folclorul național („Proverbele”, „Anotimpurile”, „Nunta țărănească”, „Orașul țărănesc”, „Parabola orbilor”), tratate cu vervă și lirism. 2. Pieter B. cel Tînăr (numit și B. al Infernului) (c. 1564-1638). Fiul lui B. (1). Viziuni infernale, scene cu incendii; copii după lucrările tatălui său („Uciderea pruncilor”, în Muzeul de Artă Națională a României). 3. Jan B. (numit și B. de Catifea) (1568-1625). Fiul lui B. (1). Peisaje de mici dimensiuni, dar mai ales naturi moarte, fructe și buchete de flori.

ÎNSTRUȚA, înstruțez, vb. I. Tranz. (Reg.) A împodobi (cu flori). – Din în- + struț „buchet de flori”.

SAVERY, Roelant (1576-1639), pictor flamand. Pornind de la teme mitologice, a creat peisaje inspirate de ținutul Tirolului, cu animale și păsări exotice („Paradisul terestru”, „Orfeu fermecând animalele”) și buchete de flori, într-o gamă strălucitoare și luminoasă.

struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet”.

struț² (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. struțuri

pană f. 1. țeavă garnisită cu firișoare și puf, ce acopere corpul păsărilor și cu cari ele se servesc spre a sbura; 2. pană preparată spre a servi de ornament: pene la o pălărie; 3. pană de gâscă preparată, sau bucată de metal țuguiată în vârf, ce servă la scris; 4. fig. stil, mod de a scrie al unui autor: are o pană ușoară; 5. Tr. (peană) buchet de flori ce flăcăii își pun la căciulă ori la pălărie; 6. prin analogie: foaia ce înfășoară ștuleții porumbului; 7. Bot. pana-sburătorului, plantă ce crește prin păduri umbroase întrebuințată de babele știutoare spre a face fermece (Lunaria annua). [Vechiu-rom. și Tr. peană = lat. PENNA].

FLORĂRIE, florării, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd flori. De voiesc a vede flori, trebuie să mă duc în florărie. NEGRUZZI, S. I 98. 2. Grădină sau seră unde se cultivă flori. E umed cimbrul pe colină, Măceșii par o florărie. MACEDONSKI, O. I 159. 3. (Colectiv) Multe flori la un loc, buchete de flori. (Fig.) [Palatul de iarnă] extrem de încărcat, cu figuri de femei în mișcări de dans, cu chipuri de ofițeri, florărie bogată, îți dă impresia unei adevărate dantelării. SAHIA, U.R.S.S. 32.

BUCHET, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. Tanchistul în drum către noi bătălii... prinde buchetul din mîna Fetiței cu bucle-aurii. FRUNZĂ, în POEZ. N. 212. Sînt hotărît să fac un buchet mare, pe care am să-l duc tatii. SAHIA, N. 24. Adoarme fecioara; dar cînd se trezește... Buchet de flori dalbe sub capu-și găsește. BOLINTINEANU, O. 84. Îmi zîmbi, făcîndu-mi un semn de adio cu buchetul de flori ce avea în mînă. NEGRUZZI, S. I 43. 2. Boschet. Pe șesul larg, între buchete de sălcii, înfloreau fînațurile și sfîrîiau cosașii. SADOVEANU, N. F. 26. Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin. TOPÎRCEANU, B. 36. 3. Aromă specială a unor vinuri vechi, din viță selecționată.

BUCHETIERĂ, buchetiere, s. f. (Învechit) Femeie care face și vinde buchete de flori; florăreasă. Buchetiera de la Florența [titlu]. ALECSANDRI. – Pronunțat: -ti-e-.

GHIMPOS, -OASĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. (Despre unele plante) Cu ghimpi; spinos. Din treacăt, ici și colo, să culegi... Un buchet de flori orfane și calice, Lung în coadă și ghimpos și cu țărînă. TOPÎRCEANU, B. 44. 2. (Despre arici) Țepos. Toate lighioanele, pînă și cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși... i se arătau. ODOBESCU, S. III 185. 3. Fig. Înțepător, sarcastic, ironic. O, muză, este vreme să-ți schimbi ghimposul stil, Să nu mai scrii tot satiri, căci mulți nu te iubesc. NEGRUZZI, S. II 213. 4. Fig. Greu, aspru, plin de suferințe. Tristarea-mi e repaos și ea mi-a căzut parte Din mîna ce viața ghimpoasă mi-a ursit. ALEXANDRESCU, P. 23.

JERBĂ, jerbe, s. f. Buchet de flori așezate toate cu fața în aceeași parte. Ce-i cu florile astea? întrebă speriat de proporțiile jerbei, CAMIL PETRESCU, O. II 341. ◊ Fig. Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. Soldații au încremenit în loc cu armele pe umăr, cu gurile căscate la jerba de aburi care zbucnea forfotind la gura coșului. BART, S. M. 92.

PANĂ¹, pene, s. f. I. 1. Formație cornoasă care acoperă corpul păsărilor, compusă dintr-un cotor gol pe dinăuntru pe care sînt așezate simetric, lateral, fire (pufoase). Nu știam că rățoiul cel mare... e o pasere sfîntă din țara de la miazăzi, – cu pene de azur și ochii de ametiste fumurii. SADOVEANU, O. A. II 146. La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre. ODOBESCU, S. III 16. Amîndoi ne potrivim, Și la ochi și la sprîncene, Ca doi porumbei la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. *Expr.Ușor în pene = îmbrăcat subțire, cu veșminte sumare; p. ext. rău îmbrăcat, zdrențăros. Căldura după ce trece Și începe vîntul rece, Țiganul ușor în pene... Acum vede că îi pasă. PANN, P. V. I 107. Smuls de pene = rușinat, umilit. Viteji din gură, care s-au întors acasă smulși de pene, de nu ș-au mai venit în fire. La TDRG. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a lua (pe cineva) la ceartă. Fără grijă, se duce la împăratul. Acolo, măria-sa, gata să-l ia prin pene. PAMFILE, M. R. I 90. A se umfla în pene = a se îngîmfa, a se fuduli. Poți să te umfli-n pene! Am să te-ascult. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 13. Mă umflam în pene ca și cînd prin vitejia mea s-ar fi fost isprăvit această izbîndă. La TDRG. ◊ Fig. Chipul ei din calea noastră orice piedică gonea Și făcea din mine pană și din roibu-mi rîndunea. EFTIMIU, Î. 36. ◊ Compus; pana-zburătorului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mari violete; crește prin pădurile umbroase de la munte (Lunaria anua). 2. (La pl.) Material pentru umplerea pernelor, a saltelelor etc.; penele (1) de pasăre sau firele pufoase desprinse de pe cotoarele penelor (1), folosite în acest scop. V. fulg, pu f. Se suie iute în pod și scoboară de acolo un știubei cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa. CREANGĂ, P. 5. 3. Podoabă făcută din una sau din mai multe pene colorate (1), care se poartă la pălării; penaj care împodobește coifurile; panaș, pompon. Și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele. EMINESCU, O. I 149. ♦ (Transilv.) Podoabă făcută din alt material decît din pene, în special floare sau buchet de flori naturale sau artificiale (purtată la pălărie de flăcăii de la țară); broderie în formă de floare. Își tocmiseră apoi la un cojocar meșter, în Turda, cojoace cu pene roșii. DAN, U. 3. Știi, fetiță, ce ți-am spus, La cules de cucuruz: Să porți pană de colie, Să-mi fii dragă numai mie? BIBICESCU, P. P. 64. ♦ Aripă de gîscă sau de altă pasăre, folosită la ștergerea prafului de pe obiecte, la scuturatul vetrei etc. ♦ Smoc de pene (1) de la aripi sau din coada păsărilor, folosit pentru ungerea cu grăsime a foilor de plăcintă. ♦ Plută făcută din cotorul unei pene (1) de pasăre, pentru a ține cîrligul undiței la adîncimea voită. Doi băiețandri zvîrleau și trăgeau undițele și urmăreau cu ochii, încordați, fuga pe unde a penei. SADOVEANU, la TDRG. 4. Ustensilă de scris făcută din pană de pasăre (mai ales de gîscă), ascuțită și despicată la vîrf, întrebuințată înainte de inventarea penițelor de metal; p. ext. toc de scris, condei. Diacul sta neclintit la pămînt... ținînd în dreapta, cape un lucru scump, pana de gîscă. SADOVEANU, O. VII 25. Împărăteasa, luînd o pană, a-nceput să scîrțîie pe hîrtie. CARAGIALE, O. III 89. De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. ◊ Fig. Sub pana lui Eminescu limba romînească s-a înmlădiat armonios. SADOVEANU, E. 73. ♦ Fig. Stilul, felul de a scrie al unui autor; arta de a scrie; p. ext. scriitor. Cam pe la anul 1846, Nicu Bălcescu a mai făcut și o altă călătorie în Moldova... unde s-a găsit în strînsă legătură cu Alecu Rusu, și nu este de mirat că acești doi tineri să-și fi ezersat (= exersat) în comun pana și imaginațiunea lor, unul în limba romînă, celălalt în limba franceză. GHICA, S. A. 145. Și istoria noastră are întîmplări, are portrete, care nicidecum n-ar rămînea mai prejos decît eroii celor vechi, dacă acestora li s-ar scoate aoreola poetică cu care pana geniului i-a înfrumusețat. KOGĂLNICEANU, S. A. 56. 5. (Prin analogie; regional) Pănușă. Încep prin a desface penele sau pănușele știuleților... trăgîndu-le apoi în jos. PAMFILE, A. R. 218. II. 1. Bucată de lemn sau de metal, de forma unei prisme triunghiulare, întrebuințată pentru despicarea lemnelor, pentru spargerea unor corpuri, pentru detașarea unor bucăți dintr-un material etc. Manipulațiunea despicării bilei...cere o dexteritate practică cu atît mai admirabilă, cu cît muncitorul n-are alte unelte decît o custură, o pană și un mai. I. IONESCU, M. 397. ♦ Piesă de lemn sau de metal în formă de prismă, folosită la fixarea sau înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașină, a unor elemente de construcție etc. Coada se întărește în urechea sapei prin ajutorul unei pene de lemn sau unui piron sau cui de fier. PAMFILE, A. R. 74. ♦ (Tipogr.) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip pentru a le spația. ♦ Partea lată, plană a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. Numai privirile agere se furișau de sub sprîncene spre boier, strălucind ca pene de săbii. SADOVEANU, P. 51. Vîslea hoțește, fără să scoată pana lopeții din apă. BART, E. 329. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea. 2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vîrf. 3. Bețișor cu care se strînge frînghia ferăstrăului pentru a întinde pînza; cordar (2). 4. (În expr.) Pana căpăstrului = ștreang sau curea cu care se priponește calul. 5. Partea unei cîrme de navă, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei pentru a schimba direcția de mișcare a navei. 6. Placă mică de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ating coardele cobzei; plectru. ♦ Lama unor instrumente de suflat; ancie. 7. (În expr.) Pană de somn = bucată de somn, de la pîntece sau de la coadă, sărată sau preparată în oțet. 8. (Sport; în expr.) Categoria pană = categorie în care intră luptătorii și boxerii cu greutatea corpului cuprinsă între 54 și 57 kg. – Variantă: peană (COȘBUC, P. II 256, ODOBESCU, S. A. 136, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39, ALECSANDRI, P. P. 3) s. f.

TRESTIE, trestii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește pînă la 3-4 m înălțime, cu tulpina dreaptă, lemnoasă, goală în interior, cu frunze lungi, tăioase pe margini, cu flori în buchete la vîrful tulpinii, cu semințe aripate; crește în soluri umede, pe marginea lacurilor sau în ape liniștite, puțin adînci și este întrebuințată la diverse împletituri și îngrădituri (Phragmites communis); stuf. Păduri de trestii, ascuțite-n vînt, Se nasc și mor, în soare și viforniți. DRAGOMIR, P. 25. Trestiile galbene... foșneau atingîndu-și pămătufurile. SADOVEANU, O. VI 527. Acolo-n ochi de pădure, Lîngă trestia cea lină... Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54. ◊ (În metafore și comparații) Era înaltă, subțire trestie, cu ochi verzi. STANCU, D. 11. ◊ (Și în forma compusă trestie-de-baltă) Simțeam cum bolta se-nfioară, cum sînu-i uriaș tresaltă, Cum tremură înfrigurată sfioasa trestie-de-baltă. GOGA, C. P. 10. Mijlocul tău ca trestia-de-baltă și mersul tău ușor. DELAVRANCEA, A. 59. ◊ Compuse: trestie-de-cîmpuri (sau trestie-mică) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii; crește prin fînețe, pe margini de păduri și pe malurile rîurilor (Calamagrostis epigeios); trestie-de-zahăr = plantă erbacee, din familia gramineelor, cultivată în țările calde ca plantă industrială, din al cărei suc se fabrică zahăr (Saccharum officinarum). Încă din 1512 s-a început importul de negri din Africa pentru plantațiile de ananas, trestie-de-zahăr, cafea. RALEA, O. 28. Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și trestie-de-zahăr în țara noastră. SADOVEANU, E. 173; trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina lemnoasă, foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus Rotang). (Eliptic) O luă spre Jidovița agale... învîrtind între degete un baston de trestie. REBREANU, I. 60; trestie-mirositoare = obligeană.

struț, struțuri, s.n. – (reg.) Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi, 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar, 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, din cauza degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu, 1996). ♦ (onom.) Struț, Struțen, Struți, nume de familie (47 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din germ. Strauβ „buchet de flori” (Șăineanu, Scriban; Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

STRUȚ², struțuri, s. n. (Transilv.) Buchet de flori. Vasilică, struț de flori, Ori mi te scoală, ori mori. ȘEZ. VII 85. Cînd își pune struț de flori După dînsa stai să mori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.

AVEA vb. 1. a deține, a poseda, a stăpîni, (înv.) a posesui. (~ un bun material.) 2. a deține, a poseda, a purta. (~ numele de roman.) 3. a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 4. a conține, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 5. a cîntări, (pop.) a atîrna. (Cît ~ acest pește?) 6. a se alcătui, a se compune, a consta. (Blocul ~ două corpuri.) 7. a deține, a ocupa. (A ~ funcția de...) 8. a purta, a ține. (~ în mînă un buchet de flori.) 9. a purta. (~ pantofi galbeni.) 10. a nutri, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 11. a găsi, a poseda, a ști. (~ eu soluția problemei.) 12. a exista, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (~ în sfîrșit un ceas tihnit.) 14. a simți. (~ amețeli.) 15. a trebui. (~ să mai fac un singur pas.)

ASTER L., STELUȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din America de N, Africa de S, Asia și Europa, peste 350 de specii (erbacee, anuale, bienale, majoritatea însă vivace), glabre sau pubescente. Frunze alterne fără stipele, dentate sau nedentate. Flori sesile așezate pe un receptacul comun și reunite în calatidii (înconjurate de un involucru cu foliolele așezate de cele mai multe ori imbricat, în mai multe rînduri, verzi, pieloase) singulare, în panicule mai dense sau mai rare sau în buchete umbelate. Florile radiale deseori liniar-oblongi, uniseriale, albe, albastre, violacee, roșii, cele ale discului tubuloase, galbene, rar purpur-violete, stigmat cu diviziunile lanceolate la vîrf. Perii papului, 2-3 seriali.

Brodiaea laxa Wats (syn. Triteleia laxa Benth.). Specie originară din nordul Californiei. înflorește în apr.-iul. Tulpini înalte de 25-55 cm, poartă buchete de 9-45 flori (lungi de 2,5-3,5 cm) violete-purpurii, rar albe, tubulare și stelate, în umbele laxe de cca 50 cm. Frunze liniare. Plantă bianuală.

DA vb. 1. a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. a oferi. (Își ~ reciproc buchete de flori.) 5. a împrumuta, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 6. a dărui, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. 7. a dărui, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.) 8. a ceda, a lăsa. (Îi ~ întregul apartament.) 9. a transmite, a trece (~ scrisoarea din mînă în mînă.) 10. a atribui, a distribui, a împărți, a repartiza. (~ loturi de casă țăranilor.) 11. a acorda, a atribui, a conferi, a decerna (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un premiu, o distincție.) 12. a acorda, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog puțină ascultare!) 13. a oferi a plăti. (Cît ~ pe marfa mea?) 14. a înapoia, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a intoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 15. a-și jertfi, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe cîmpul de luptă.) 16. a vinde. (A ~ ceasul cu 1000 de lei.) 17. a se deplasa, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 18. a ajunge, a ieși. (Drumul ~ în sat.) 19. a se abate, a se opri, a trece. (A ~ în drum și pe la el.) 20. a nimeri. (Am ~ peste un om de treabă.) 21. a aluneca, a luneca. (A se ~ pe gheață, pe parchet.) 22. a întoarce. (A ~ foile la o carte.) 23. a arunca, a azvîrli. (A ~ pe foc cartea.) 24. a arunca, a împrăștia, a raspîndi. (Luna ~ sclipiri vii.) 25. a izbi, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (~ cu toporul în lemn.) 26. a trage, (rar) a aplica (fam. fig.) a arde, a cîrpi, a lipi. (I-a ~ o palmă.) 27. a face. (A ~ o gaură.) 28. a face, a produce. (Solul ~ rod bogat.) 29. a face, a produce, a rodi. (Pomul ~ multe mere.) 30. a-i apărea, a-i ieși. (A-i ~ frunzele.) 31. a emite, a scoate, (pop.) a slobozi. (~ un chiot, un țipăt.) 32. a cauza, a crea, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 33. a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Oare ce ne va ~ soarta?) 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. a desfășura, a duce, a purta, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă.) 36. a susține. (A ~ mai multe concerte.) 37. a trasa. (A ~ o directivă, o sarcină.) 38. a bîțîi, a fîțîi. (Pasăre care ~ din coadă.) 39. a cerne, (înv. și reg.) a petrece, (înv.) a dîrmoia. (~ făina prin sită.) 40. a vopsi. (A ~ grilajul cu verde.) 41. a unge. (Își ~ piciorul cu alifie.) 42. a cădea. (A ~ o ploaie zdravănă.) 43. a ura. (I-a ~ bună seara.)

Dracocephalum nutans L. Specie perenă. înflorește vara. Flori albastre, buchetele florale formează un spic lung; bractee lunguieț-eliptice, nedentate, cu peri pe margini. Frunze ovate, dentate, spre vîrf nedentate. Tulpină erectă, 25-35 cm înălțime.

Drymonia turrialvae Hanst. Specie cu flori în buchet (corolă cerată, albă sau roz-pal, lungă de 5-7 cm, caliciul roșu-purpur cu număr mic de sepale dințate), lungi de 3 cm, pe un peduncul roșu. Frunze (25-35 cm lungime, 18-22 cm lățime) ovate, lucioase, verzi-închis, glabre, cu nervuri adîncite, verzi, pe partea inferioară verzi-deschis, cu nervurile proeminente, roșii. Pețioli (11-13 cm lungime) roșii, cărnoși. Tulpină mai mult sau mai puțin pătrată, cărnoasă, roșie, mai tîrziu maro-deschis.

HULSEA Torr. et Gray, HULSEA, fam. Compositae. Gen originar din America de N, cca 10 specii, bienale sau perene, cu frunze alterne, nepețiolate, pubescente, glanduloase, parfumate, penat-lobate. Flori, galgene sau purpur, dispuse în capitule singulare sau în buchete terminale; florile radiale, feminine, liniare, cu trei. crestături în vîrf. Foliolele involucrului așezate în 2-3 rînduri, verzi, cele interioare pergamentoase. Fruct cuneiform, plat, negru, papus compus din 4 solzi.

NAUTILOCALYX Lind., NAUTILOCALIX, fam. Gesneriaceae. Gen originar din Brazilia, Peru, Columbia, 10-12 specii, erbacee, perene, flori în buchet.

Prostanthera violacea R. Br. Specie care înflorește primăvara, 4-6 flori în buchete terminale, caliciul glandulos-pubescent. Flori (corolă campanulată cu 5 lacinii, lila în interior, la bază, purpur) pînă la 6 în buchete terminale. Frunze mici, lat-ovate sau rotunde, pe partea inferioară glanduloase, marginea ondulată, cca 1 cm lungime.

SEMELE Kunth, SEMELE, fam. Liliaceae. Gen care are o singură specie: Semele androgyna (L.) Kunth (syn. Ruscus androgynus L.). Plantă originară din I. Canare. Liană, cca 18 m înălțime, cu lujeri lungi, ramificați, ramurile laterale poartă 2 rînduri de cladodii opuse, ovat-ascuțite, pieloase, pe care sînt așezate florile în buchet, semiglobuloase, marginea cu 6 lobi mici, îndepărtați, 6 stamine concrescute, formînd un tub scurt și lat, ovar cu 3 loji, stil cu 3 stigmate. Fruct, bacă galbenă-albicioasâ cu 1-2 semințe.

OFERI vb. 1. a da, a furniza, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 2. a da. (Își ~ reciproc buchete de flori.) 3. a da, a dărui, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (Îți ~ tot ce am.) 4. (rar) a propune. (A ~ ceva spre vînzare.) 5. a da, a plăti. (Cît ~ pe marfa mea?) 6. a înfățișa, a prezenta. (Valea Oltului ~ priveliști minunate.)

PURTA vb. 1. a căra, a duce, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mînă în mînă.) 3. a avea, a ține. (~ în mînă un buchet de flori.) 4. a ține. (O ~ de talie.) 5. a conduce, a duce. (Îl ~ de mînă.) 6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subțire.) 8. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. a se comporta. (Vezi cum te ~.) 10. a avea, a deține, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 12. a păstra, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreține. (A ~ o corespondență vie cu...) 14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerția.) 15. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

bondojei smp [At: DA ms / E: nct] (Bot; reg) Copăcel cu buchete de flori albe.

buchet sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 273/2 / Pl: ~e / E: fr bouquet] 1 Mănunchi (de flori). 2 (Fig) Ceea ce amintește de forma unui buchet de flori. 3 (Reg; spc) Plantă erbacee de talie mică, cu flori albăstrii și liliachii (Geranium pusillum). 4 (D. vinuri) Miros specific.

ȚINE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mînă un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. a imobiliza. (Îl ~ pînă vine miliția.) 4. a se agăța, a se apuca, a se atîrna, a se prinde, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgîrța. (Se ~ de crengi să nu cadă.) 5. a purta, a sprijini, a susține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 6. a aparține, a depinde. (Trustul ~ de minister.) 7. a rezista. (S-a ~ bine pînă la sfîrșitul cursei.) 8. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) păstra. (A ~ ceva în bună stare.) 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. a dura, a se păstra, a rezista. (O încălțăminte care ~ mult.) 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. a păstra. (Unde ~ peria de haine?) 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rînd.) 14. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care ~ și azi.) 15. a dura. (Spectacolul ~ două ore.) 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pînă a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Șirul ~ pînă departe.) 18. a se lua, a merge, a veni. (Se dă jos și se ~ după car.) 19. a sta. (~-te drept!) 20. a respecta, (înv. și pop.) a cinsti, (pop.) a păzi, (înv.) a feri, a observa, a veghea. (A ~ o datină, un obicei.) 21. a îndeplini, a onora, a respecta, (pop.) a păzi. (.Și-a ~ învoiala.) 22. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 23. a trăi, a viețui. (Se ~ de azi pe mîine.) 24. a (se) hrăni, a (se) întreține, a (se) susține. (El își ~ părinții.) 25. a pronunța. (A ~ un discurs.) 26. a chinui, a durea. (Mă ~ o măsea.)

chitat, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Reg) 1 În formă de buchet. 2 Împodobit cu buchete de flori.

înstruța vt [At: MARIAN, S. R. I, 123 / Pzi: ~țez / E: în- + struț] (Îrg) A împodobi cu un buchet de flori sau cu alte podoabe.

mănunchi [At: BIBLIA (1688), 47²/32 / V: (reg) ~uchi, ~che, mărunche, măru~, mân~, (îrg) mânuche, mânuchi, (îvr) munuchi / Pl: ~uri, (reg) ~che, (rar) ~ / E: ml manuclus] 1 sn Cantitate de fire de grâu, de secară etc. pe care le apucă cu mâna și le strânge în palmă secerătorul pentru a le tăia Si: (reg) mănușă, mână, mânună, vâslă. 2 sn Grămadă de fire de păioase sau de iarbă secerate sau cosite, reprezentând de obicei cantitatea care cade dintr-o dată sub seceră sau sub coasă, ori cantitatea care se poate cuprinde o dată cu palma deschisă Si: (pop) mână, polog. 3 av Unul lângă altul Vz ciucure. 4 sn (Reg) Grămadă alcătuită din mai multe mănunchiuri (1) de grâu secerat sau cosit cu coasa prevăzută cu cârlig și greblă. 5 sn (Reg) Snop de strujeni. 6 sn (Udp „de”) Buchet de flori. 7 sn (Rar) Inflorescență. 8 sn (Rar) Tufă. 9 sn (Fig) Grup restrâns de elemente de același fel, constituind o unitate sau o selecție. 10 sn (Bot; Buc) Splinuță (Solidago virga aurea). 11 sn (Îrg) Mâner al unei unelte, arme etc. 12 sn (Îrg) Plăsea. 13 sn (Rar) Gât al viorii.

struț, -ți (pasăre) și -țuri (buchete de flori).

păun sm [At: BIBLIA (1688), 137¹/6 / V: (îrg) peun, (reg) pehun, peune / Pl: ~i / E: ml pavo, ~onis] 1 Pasăre domestică mare, din ordinul galiformelor, masculul având penajul strălucitor, viu colorat, albastru-verzui cu reflexe metalice sau, rar, alb, cu coada foarte lungă pe care o poate ridica și răsfira în formă de evantai (Pavo cristatus). 2 (Fig) Persoană orgolioasă, caracterizată prin frumusețe și lipsă de inteligență. 3 (Fig; îe) A se îmbrăca (sau a se împodobi) ca un ~ A se lăuda cu meritele altora Si: a se împăuna. 4 (Fig) Tânăr mândru. 5 Pană¹ din coada de păun (1) Si: păuniță (5). 6 (Pop; mpl) Podoabă făcută din una sau mai multe pene¹ de păun (1), pe care flăcăii o poartă la pălărie Si: păuniță (6). 7 (Pex) Buchet de flori naturale sau artificiale purtat ca podoabă la pălărie Si: păuniță (7). 8 (Buc; Trs) Motiv ornamental în formă de păun, pentru broderii, țesături etc. Si: (reg) pană¹, păuniță (8). 9 Motiv ornamental asemănător cu penele de păun (1) Si: păuniță (9). 10 (Reg; lpl) Tuleie în barbă, pe față. 11 (Trs; lpl) Perciuni. 12 (Bot; reg) Orz (Hordeum vulgare). 13 (Bot; Trs) Colilie (Stipa pennata).

peșchină sf [At: PĂCALĂ, M. R. 141 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Buchet de flori.

RIMĂ (< fr. rime) Procedeu poetic care constă în potrivirea versurilor în silabele lor finale, începînd cu ultima vocală accentuată; identitatea sonoră a acestora avînd o valoare estetică. Criterii variate au fost folosite de teoreticieni în clasificarea rimei: din punct de vedere morfologic, al căderii accentului, după gradul de armonie, după succesiunea ei în strofă, semantic. Astfel, după căderea accentului, rima poate fi simplă sau complexă. Rima simplă este de două feluri: ultimă sau masculină, cu un singur accent principal pe ultima silabă; Ex. La pașa vine un arab Cu ochii stinși, cu graiul slab... (G. COȘBUC, El-Zorab) penultimă sau feminină, cînd accentul cade pe penultima silabă; Ex. Peste vîrf de rămurele... Trec în stoluri rîndunele... (M. EMINESCU, Ce te legeni) Rima complexă, pe lîngă accentul principal, mai are unul sau mai multe accente secundare, începînd cu silaba antepenultimă. Ex. Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule... (M. EMINESCU, Revedere) Rima antepenultimă este folosită pentru efectul ei în general umoristic. Ex. Dar cînd știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. (G. TOPÎRCEANU, Rapsodii de toamnă) În versificația franceză se mai folosește împărțirea rimelor, în funcție de gradul de armonie, în rime sărace și rime bogate. Rima săracă începe cu ultima vocală accentuată, în cea bogată se potrivesc și consoanele dinaintea ultimei vocale accentuate din silabă: Ex. Margarete, scînteioare și aglice Un buchet de flori orfane și calice... (G. TOPÎRCEANU, Sfîrșit de vară) După succesiunea rimei într-o strofă, ea poate fi: împerecheată sau succesivă, atunci cînd întîiul vers rimează cu al doilea, al treilea cu al patrulea; Ex. Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și plutind deasupra luncii printre ramuri se despică... (V. ALECSANDRI, Malul Siretului) încrucișată sau alternantă, versul întîi rimînd cu versul al treilea, iar versul al doilea cu al patrulea; Ex. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele, Noapte bună! (M. EMINESCU, Somnoroase păsărele) îmbrățișată, în care versul întîi rimează eu versul al patrulea și al doilea cu cel de-al treilea: Ex. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. (AL. VLAHUȚĂ, Semănătorul) amestecată sau variată, cînd versurile nu sînt dispuse într-o ordine uniformă, rimă folosită îndeosebi în fabulă. Ex. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace, Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva, Care cred despre sine că prețuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-întîmplare. Și eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place. (GR. ALEXANDRESCU, Cîinele și cățelul) Rima a fost desigur destinată urechii. Poezia clasică a urmărit însă și satisfacerea privirii. În poezia modernă, ea nu mai constituie o necesitate poetică, mulți poeți folosind versurile albe. Ex. Un soare în zenit ține cîntecul zilei, Cerul se dăruiește apelor de jos, Cu ochi cuminți dobitoace în trecere, Își privesc fără spaimă Umbra în albii... (L. BLAGA, În marea trecere) Factor de seamă în structurarea strofei și a versurilor, pe lîngă muzicalitate, rima are și o funcție metrică. În genere, ea delimitează sfîrșitul acestora, iar cuvintele care rimează sînt deseori cele mai semnificative din vers. Pentru marii creatori de poezie, rima nu este socotită doar un auxiliar al poeziei, ci ea se integrează în substanța ei și contribuie din plin la efectul artistic. De aceea, acești poeți cultivă rimele bogate, rima rară, făcînd să rimeze cuvinte foarte felurite morfologic – substantive cu verbe, nume proprii cu nume comune, cuvinte simple cu cuvinte compuse etc. Asemenea rime bogate și rare găsim în poezia lui M. Eminescu. Ex. După vremuri, mulți veniră începînd cu acel oaspe... Ce din vechi se pomenește, cu Dariu al Iui Istaspe... (M. EMINESCU, Scrisoarea III) O altă clasificare a rimei este și clasificarea semantică în internă sau interioară, denumită și rimă funambulescă sau extravagantă cuvîntul de la cezură rimînd cu cel de la finele versului, rimă frecventă în distihul elegiac. Ex. Uite fragi – ție dragi.

șomoiog [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 68/23 / Pl: ~mo-iog / V: (reg) jumui~, moșoiag, moșoioc, moșoi~, -măiag, ~mâi~, ~miiag, ~ioc, ~muiag, șumoiag, șumuiac (Pl: și ~uri) șumuiag, șumuioc, șumui~, (înv) șum~, (nob) șumai~ sn, (reg) ~iag (Pl: ~uri, ~iegi) snm / Pl: ~oage sn, ~ogi sm / E: ns cf mg csomó] 1 sn (Pop) Mănunchi de fân, paie, câlți, hârtie etc., cu care se freacă sau se șterge un obiect sau cu care se aprinde focul etc. Si: (pop) mototol¹, șomoltoc (1), (reg) șumulteț (1). 2 sn (Pop) Smoc (de păr¹ sau de lână) Si: (pop) șomoltoc (2), (reg) șumulteț (2). 3 sn (Reg) Vălătuc (de fân). 4 sn (Reg; îf șomoiag) Legătoare (pentru snopi). 5 sn (Pop) Buchet (de flori) Si: (pop) șomoltoc (3). 6 sm (Pop) Om mic de statură Si: (pop) șomoltoc (6).

snop [At: PO 127/12 / V: (pop) zn~ / Pl: ~i, (rar) ~uri sn / E: vsl снопъ] 1 sm Legătură de tulpini de plante subțiri, în general de plante păioase secerate, dispuse paralel Si: (reg) mătrăcală. 2 sm (Reg; îs) ~ul (cel ori) de deasupra sau (cel din ori de pe) vârf sau din vârf Snopul (1) de grâu care se pune pieziș, în vârful unei clăi sau grămezi de snopi (1), formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) măgar, popă². 3 av (Reg; îe) A adormi ~ A adormi brusc. 4 av (Îe) A lega ~ A lega foarte strâns. 5 sm Buchet (de flori). 6 sm Tufă. 7 sm (Pan) Grup restrâns de obiecte de același fel. 7 sm (Fig; pan) Grup restrâns de elemente de același fel care constituie o unitate, o selecție etc. Si: mănunchi. 8 sm (Pan) Grup de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată Si: fascicul, mănunchi, (rar) sul. 9 sm (Spc; șîs ~ de gloanțe, ~ de schije) Totalitatea gloanțelor, a alicelor sau a schijelor trase deodată cu o armă.

selam s [At: (a. 1693) ȘIO II₂, 107 / V: ~leam, ~lem, salam / Pl: ? / E: tc selâm] 1 (Tcî) Salut¹. 2 (Înv; îlv) A face (sau a da, reg, a-și da) ~(ul) A se saluta. 3 Buchet de flori (oferit în semn de omagiu) în care maniera de aranjare a florilor are o valoare simbolică. 4 (Îs) ~-aga Reprezentant al sultanului sau al vizirului însărcinat să răspundă la salutul trimis acestora de către domnitorul unui stat Si: seleam-agasi. 5 (Îs) ~-ceauș Reprezentant al domnului care avea sarcina de a-l preceda, de a-i anunța sosirea și de a răspunde, în numele publicului, la salutul domnului. 6 (Îas) Șef al gărzii domnești. 7 (Înv; irn) Selamlâc (2).

struț¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ruz sm / Pl: ~i sm, ~uri, (rar) ~e sn / E: lat struthio, -onis, it struzzo, ger Strauss] 1 sm Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase și moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește, îndeosebi, în regiunile tropicale din Africa Si: (înv) stratocamil (Struthio camelus). 2 sm (Fam; îe) (A avea) stomac de ~ (A avea) stomac (mare și) rezistent care digeră bine totul și orice. 3 sm (Pan; arg) Om (mare și) înalt. 4 sn (Reg) Buchet de flori. 5 sn (Pex) Mănunchi de plante, de pene¹ etc. 6 sn (Pex) Podoabă pentru pălărie (purtată mai ales de flăcăi), confecționată din flori naturale sau artificiale Si: pană¹, păun. 7 sn (Reg) Sfeștoc. 8 a (Reg; îs) Ovăz ~ Ovăz foarte des, crescut într-un pământ gras. 9 sn (Reg) Ramură verde sau bucată de pânză albă pusă în vârful unei case care se află în construcție. 10 sm (Bot; reg; îc) ~ul-mirelui Bătrâniș (Erigeron canadensis). 11 smn (Trs) Cozonac (împletit). 12 sn (Trs) Un fel de colac din aluat care se face la sărbători. 13 sm (Trs) Pâine mică albă Si: corn¹ (66). 14 sm (Mol; Buc) Țurțur (de gheață). 15 sn Aldămaș (2).

vîrstă² s.f. (reg.) 1 Dungă, bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă din dungi de altă culoare. Femei și fete cu cațaveici de vulpe și cu fuste de lînă, dungate cu vrîste galbene și roșe (SADOV.). 2 Mănunchi, buchet de flori. Ne încărcaserăm jur împrejur pălăriile cu vîrste făcute din preafrumoasele flori (TURC.). • pl. -e. și vrîstă s.f. /<srb. vrsta.

MĂNUNCHI s. n. I. 1. Cantitate de fire de grîu, de secară etc. pe care le apucă cu mîna și le strînge în palmă secerătorul pentru a le tăia, (regional) m î n u n ă, v î s l ă; grămadă de fire de păioase sau de iarbă secerate sau cosite, reprezentînd de obicei cantitatea care cade dintr-o dată sub seceră sau sub coasă, ori cantitatea care se poate cuprinde o dată cu palma deschisă, (popular) m î n ă, p o l o g. Orzul. . . trebuie lăsat în mănunchiuri sau în brazde (polog) să se uște. economia, 51/26, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Grîul dă puțină roadă și mănunchii trebuie să steie. . . nestrinși în snopi. I. IONESCU, C. 35/22. [Hrișcă] o lăsăm în brazde ori în mănunche ca să se usuce pe lan. id. ib. 168/25. Duceți pe Sura la grajd și-i dați un mănunchi de fîn. NEGRUZZI, S. III, 195. Coasele fulgerau prin grîu, îl retezau din fața pămîntului, îl culcau pe vergelușe și-l așezau în mănunchiuri pe loc. SANDU-ALDEA, U. P. 158. Mănunchi sau mănunche, mînună ori vîslă, e cît poate coprinde secerătorul cu mîna. I. CR. III, 291. Un secerător, tot tăind mănunche, trebuie să le așeze la spatele sale. PAMFILE, A. R. 119. Din mai multe mănunchiuri se alcătuiește o pală și din pală se face snopul. id. ib. 121. Am deprins a dormi cu capul pe un mănunchi de iarbă. SADOVEANU, O. VI, 520. Îndoite stau, din bete, Parcâ-ar merge în genunchi, Și tot culcă în mănunchi, Spicele ca niște plete. D. BOTEZ, R. S. 86. Cu dreapta îmi secera, Cu stîngă mânuchi făcea. TEODORESCU, P. P. 150, cf. 155. Mă duceam pă lîngă rîu La mîndră holdă de grîu, Mă plecai mârunchi să tai, Grele durori mă luai. ȘEZ. XIX, 73, cf. ALR II 5 210/53, 64, 95, 279, 284, 316, 346, 876. ♦ (Adverbial) Unul lîngă altul. V. c i u c u r e. Copilul mai vîrstnic astfel ne spuse Cum stam lîngă vatră mănunchi. BLAGA, L. U. 154. ◊ F i g. Frumusețea soarelui. . . se prevestea prin mănunchiurile lui de raze. GÎRLEANU, L. 17. Mașina zvîrlea în dreapta și în stîngă mănunchiuri de scîntei ce râspîndeau lumină în bezna nopții. REBREANU, NUV. 95. Pe cerneala apei, vapoarele aruncă mănunchiuri de lumini care sparg întunerecul. STANCU, U.R.S.S. 206. ♦ (Regional) Grămadă alcătuită din mai multe mănunchiuri (I 1) de grîu secerat sau cosit cu coasa prevăzută cu cîrlig și greblă. Grîul secerat se pune în mănunche. DAMÉ, T. 56. Mai multe mîini alcătuite la un loc se numesc mănunchi sau mărunchi. PAMFILE, A. R. 121, cf. PRIBEAGUL, P. R. 73. ♦ (Regional) Snop de strujeni (Furcenii Vechi-Tecuci). ALRM SN I ,h 81/605. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Buchet (de flori). Veț lua munuchiu de isop. biblia (1688), 47²/32. Cînd s-au despărțit, fata i-a dat băiatului un mănunchi de viorele. CARAGIALE, O. II, 295. Puse seara la capul fiecărui din ei cîte un mănuchi de flori. ISPIRESCU, L. 20, cf. 17, 39. Mîna dreaptă cu un mănunchi de flori, înconjoară și mîngîie grumazul unui cerb. ODOBESCU, S. III, 57. Tot norodul era de față cu mănuchiuri de flori. DELAVRANCEA, S. 100. Una dintre fete – cea mai isteață – ia un mănunchi, adecă o legăturiță de busuioc uscat. MARIAN, S. R. I, 77. Pe măsuța din mijloc se vedeau. . . mănunchi de gălbioare și indrișaim. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 81.Ieri am găsit pe banca solitară Din parc, un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. Grădinarul. . . aduna florile cele mai frumoase și, după ce le făcea mănuchi, le ducea împârătiței. POPESCU, B. III, 34. ◊ (În context figurat) Țara noastră este un mănunchi de flori cu miresme și culori variate. CONTEMP. 1953, nr. 376, 3/3. ◊ F i g. (Adverbial) Viața mea. . . S-o strîng mănunchi. CAZIMIR, L. U. 58. ♦ (Rar) Inflorescență, floare (compusă). Garoafa rîde-n soare cu roșul ei mănunchi. MACEDONSKI, O. I, 117. ♦ (Rar) Tufă. Vîntul. . . apleacă mănunchiurile înalte ale cimbrului sălbatec. GÎRLEANU, L. 111. 3. F i g. Grup restrîns de elemente de același fel, constituind o unitate sau o selecție.(Predomină ideea numărului restrîns) Cu mănunchiul acest de oameni lovi cu iuțală mare pre vrăjmașul. GT (1 838), 42/20. Căminarul avea un mănunchi mic de principii sănătoase și nici o subtilitate ori complicație sufletească. CĂLINESCU, E. 21. Aspirațiile entuziaste ale mănunchiului de muzicieni ce-l înconjura. V. ROM. august 1961, 141. b) (Predomină ideea de unitate, de coeziune ; adesea construit cu verbe ca „a uni”, „a strînge”) Împrăștiați de nevoi, uniți însă într-un singur mănunchi sufletesc. . . VLAHUȚĂ, ap. CADE. Iată deci un mănunchi întreg de cauze importante. GHEREA, ST. CR. III, 80. Poezia nu avea altă menire decît. . . a uni într-un mănunchi toate acele energii care se risipeau zadarnic în toate părțile. PETICĂ, O. 428, cf. PUȘCARIU, L. R. I, 170. (Adverbial) Și tinerele-i plete de peste umeri cad Pe piept, și ea le prinde mănunchi în alba-i mînă. COȘBUC, B. 14. c) (Predomină ideea de selecție) Un mănunchi de soli ai artei populare ruse. CONTEMP. 1953, nr. 369, 1/2. O mînă pioasă a cules din opera lui acest mănunchi de poezii. V. ROM. februarie 1 957, 205. 4. (Bot.; Bucov.) Splinuță (Solidago virga aurea). Cf. DDRF, PANȚU, PL. II. (Învechit și regional) Mîner (al unei unelte, arme etc.), coadă, plăsea. Aveau la cap coifuri vărsate și pavețe găunoase cu mânunchiurile mari și sulițe. HERODOT (1 645), 388. Au vîrît și munuchiul după ascuțit. BIBLIA (1 688), 175¹/57. Smulgîndu-ș apoi săbioara luce Mânunchiu la pămînt, vîrv la piept aduce. BUDAI-DELEANU, Ț. Au găsit [o piatră], . . în chipul unui topor și avînd încă la un capăt și o bortă prin care. . . putea pune mînunche. DRĂGHICI, R. 53/22. [Ghioagele] erau subțiri în mănunchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, ap. TDRG. Umbrelele sînt mai toate cu mănunche lunge, – de cele scurte abia văzurăm cîteva. F (1 870), 214. Calu-i ud de sînge pînă la genunchi, Pala-i roș văpsită pînă la mănunchi. ALECSANDRI, P.146. Cu dreapta ridică pumnalul Luciu și, pînâ-n mănunchi, adine îl ascunde sub coaste. COȘBUC, AE. 42. Fierul coasei se numește custură . . . iar mîna cu care se îndreptează coasa, mănunchi sau mîner. DAMÉ, T. 37. Din cornul de berbece fac agricultorii din Moldova mănunche la cosoare și cuțite. PAMFILE, I. C. 62. Briceagul are un mănunchi și o limbă. id. ib. 116, cf. 141. Fierăstraiele de mînă cu punte . . . cari au o coadă, mîner sau mănunchi și o punte obicinuit de fier, care ține pînza întinsă. id. ib. 122. Întinse mîna și trase dintr-un colț două junghiuri cu mănunchele frumos lucrate. SADOVEANU, O. V, 507. Săbioară Ghemuită, ghem făcută, Adus vîrfu la mărunche. GRAIUL, I, 52, cf. I. CR. 226, ALR I 917, ALR II 3 972, 4 929, 5 023, 5 043, 6 613, 6 639, 6 640, 6 650. Mărunchi la răzuș. ALR II 6652/141, cf. 6 653, 6 661, 6 662, 6 664. Mînunchiu di la clește. ib. 6 700/284. ◊ (În context figurat) Căuta. . . înlăontrul Evropii să între și toate părțile apusului supt mănunchiul săbiei sale să puie. CANTEMIR, HR. 286. ♦ (Rar) Gîtul viorii. Cf. DDRF, TDRG. - Pl.: mănunchiuri și (regional) mănunche, (rar, m.) mănunchi. – Și: (regional) mănúnche, mănúchi, mărunchi, mărúnche, mînúnchi, (învechit și regional) mînunche, mînúchi, (învechit, rar) munúchi s. n. – Lat. manuclus.

buchet s.n. 1 Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. Începu să adune... albăstrele pentru un buchet (CĂL.). ♦ Gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună, care amintește de forma unui buchet de flori. Avea în brațe un buchet de umbrele. ♦ Fig. Multitudine de probleme, de situații etc. A plecat și a lăsat un buchet de necazuri. 2 Grup de arbori din aceeași specie. Pe șesul larg, între buchete de sălcii, înfloreau fînațurile și sfirîiau cosașii (SADOV.). 3 Grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate împreună. A interpretat un buchet de arii. 4 Aromă specifică a vinurilor sau a unor băuturi de calitate superioară. 5 (mar.) Ansamblu format din două-trei macarale servind pentru manevrele curente ale velelor. • pl. -e. /<fr. bouquet, germ. Bukett.

struț² (reg.) (buchet de flori, carabină) s. n., pl. struțuri

*BUCHETIERĂ (pl. -re) sf. Vînzătoare de mănunchiuri de flori, florăreasă ce vinde buchete de flori pe stradă [fr.].

MONUMÉNT s. n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură ridicată în amintirea unui eveniment important sau a unei personalități; p. e x t. edificiu (de mari proporții) cu numeroase elemente arhitectonice sau de ornamentație; construcție cu o deosebită valoare istorică. Din agonisirile sale ce au cîștigat din bunul patriii, să facă vreun monument. MUMULEANU, C. 26/3. Monument (zidire spre pomenirea unei însămnate întîmplări). AR (1829), 22¹/3. Să văd astăzi pretutindenea nemuritoare monumenturi (zidiri de pomenire). ib. 23²/35, cf. 203²/2. Trista țermonie a mutării acestor trupuri. . . ín monumentul ce este nația îndatorată a le înălța spre slăvită aducere aminte. CR (1829), 148²/4. Piste o zi și o noapte am ajuns în Berlin, a căruia descripție voi trimete-o cînd voi cunoaște destul monumenturile. KOGĂLNICEANU, S. 73. Îndată ce cîștiga o izbîndă asupra neprietenilor, el nu lipsea a ridica și un monument. NEGRUZZI, S. I, 196. Cînd era să iasă din acea clădire, Vede scris cu aur p-un vechi monumînt. MUREȘANU, P. 140/12. Puțin mai înainte un monument s-arată. ALEXANDRESCU, M. 89, cf. 12. Pe drum, începui a-i vorbi de frumoasele monumente ale Florenței, ALECSANDRI, O. P. 9. Mari și glorioase monumenturi. id. ib. 287. Pentru a îmbogăți muzeele apusului, distrugeau monumentele antice ale Greciei. OȚETEA, T. V. 118. O mulțime imensă, cu mari buchete de flori, s-a îndreptat spre monumentul eroilor. SCÎNTEIA, nr. 2 707. Multe monumente păstrează amintirea eroismului cu care fiii Coreei și-au apărat patria de-a lungul veacurilor. COMTEMP. nr. 384, 6/1. Sub crengi, Lîngă pîrîul lent, Se-nalță-un simplu monument. V. ROM. ianuarie 1954, 48. ◊ Monument al naturii = nume dat plantelor, animalelor, rocilor etc. care prezintă o mare importanță (prin raritatea, frumusețea etc. lor), fiind ocrotite de lege; p. e x t. teritoriu pe care se află asemenea plante, animale, roci etc. Comisia. . . a hotărît să declare noua descoperire ca monument al naturii. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 862. ◊ F i g. În. . . dulcea mea patrie. . . am lăsat atîtea monumenturi de lucruri bune. GORJAN, H. IV, 51/24. Istoria lumei și un monument viu, mare de opt milioane de suflete, le stau dimpotrivă. RUSSO, S. 70. ♦ (Ironic) Monument de prostie = om foarte prost. 2. F i g. Document istoric de o deosebită valoare; scriere remarcabilă (care constituie mîndria culturii unui popor). Monument în limba românească cu slove latinești. MAIOR, D. 257. Mare parte . . . din monumînturi și scripturi . . . le am a mînă. id., în BV III, 80. Limba au prins rădăcini în legi, în instituții, în istorie, în monumentele scrise. RUSSO, S. 64. Modul cel mai comod de a proceda este a reproduce monumentul cu chirilică. BUL. COM. IST. I, 26. Monumentele scrise în limba latină. ROSETTI, L. R. I, 56. Cele mai vechi monumente de limbă. SCL 1950, 233, cf. 1954, 31. Metaforele nu sînt identificate în primele monumente ale literaturii. VIANU, M. 34. – Pl.: monumente și (învechit) monumenturi. - Și: (învechit și regional) monamént (COMAN, GL.), (învechit) monumînt, (regional) monomént (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI) s. n. – Din fr. monument, lat. monumentum.

struț, struțuri, s.n. (reg.) 1. Buchet de flori (la pălărie): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar, 1980: 94). ■ „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, din cauza degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu, 1996). 2. Broșă; bumbușcă. ■ (onom.) Struț(i), nume de familie în jud. Maram. – Din germ. Strauβ „buchet de flori” (Candrea, după DER; MDA).

JERBĂ ~e f. Buchet mare de flori, dispuse cu fața într-o singură parte. ◊ ~ nucleară fascicul de traiectorii ale particulelor electronice provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. /<fr. gerbe

struțuc, struțuce, s.n. (reg.) buchet mic de flori, buchețel, struțișor, struțucel, struțucior, struțurel, struțușor.

struțucel, struțucei, s.m. (reg.) buchet mic de flori; buchețel, struțișor, struțuc, struțucior, struțurel, struțușor.

struțucior, struțucioare, s.n. (reg.) struț (buchet) mic de flori, buchețel, struțișor, struțuc, struțucel, struțurel, struțușor.

smoc (-curi), s. n. – 1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare.

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în bună rinduială; a pune la locul potrivit, a potrivi. Ionuț vine din curtea Măriei și aranjează sub haină un pachet. DAVIDOGLU, M. 14. Aranjez căruța frumos și învățătorul intră în casă să-și aducă sacii. PREDA, Î. 91. Încerc să-mi aranjez buchetul. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. ◊ Refl. A-și potrivi aspectul exterior (toaleta, coafura etc.). Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la oameni) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. (Uneori cu nuanță peiorativă) A-și face un rost în viață. Poate vine vremea să mă aranjez altfel. SADOVEANU, P. M. 132. Am auzit că te-ai aranjat. SAHIA, N. 95. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru unul ori mai multe instrumente sau voci.

LUMINOS, -OASĂ, luminoși, -oase, adj. I. 1. Care răspîndește lumină; luminat (I 2), strălucitor. Sori luminoși s-aprindeau și rachete, zburînd peste case, Dungi sclipitoare scriau și-apoi recădeau în buchete Ca niște flori de scîntei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 99. Să fii gingaș ca o floare, luminos ca luna sara. EMINESCU, L. P. 143. Ceru-i mare, stele-s multe, Și mai mari, și mai mărunte, Luminoase, strălucioase... Dar ca mîndra nu-s frumoase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ◊ Fig. Razele luminoase ale marxism-leninismului... înfășoară pămîntul, scăldîndu-l în lumina biruinții proletariatului. STANCU, U.R.S.S. 27. 2. (Despre un spațiu, o clădire etc.) În care pătrunde multă lumină (I 1), bine luminat; (despre zi și despre noapte) plin de lumină (I 1). Încăperea era vastă și luminoasă, ca toate camerele acestei locuințe. C. PETRESCU, A. 352. O strungă luminoasă se deschide-n fața noastră – ieșim în valea Bistriței. VLAHUȚĂ, O. AL. I 155. Noaptea-i albă, luminoasă Ceru-i boltă de opal. ALECSANDRI, P. A. 185. II. Fig. 1. Fericit, neîntunecat, senin. Îmi aduc aminte numai de rîsul luminos al nevestei. SADOVEANU, O. I 365. Te-ai dus lăsîndu-mi numai un suvenir iubit, Un suvenir, comoară de visuri fericite... De zile luminoase. ALECSANDRI, P. I 121. 2. Admirabil, demn de a fi urmat, strălucit. Exemplul luminos al colhozurilor din Uniunea Sovietică și al gospodăriilor colective fruntașe din țara noastră arată că gospodăria colectivă devine un adevărat izvor de belșug pentru membrii ei, numai pe baza dezvoltării multilaterale a producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. 3. Clar, limpede; pătrunzător. Ș-atît de curios de luminoase i se păreau propriile lui gînduri, că de multe ori se întreba: «oare gîndesc și alți copii de vîrsta mea așa ca mine?». VLAHUȚĂ, O. AL. II 16. Luminoasa dumitale metodă de critică. CARAGIALE, O. VII 47. Gîndirea se ivește luminoasă pe deasupra întunericului. RUSSO, O. 23.

RACHETĂ, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii explozibile colorate, care se aprind în momentul cînd tubul e aruncat dintr-un pistol special și care produc o lumină puternică pe o traiectorie întinsă; e întrebuințat la semnalizări și la focuri de artificii. Rachete sclipitoare fulgeră scurt în noapte. Răsună împușcături într-un loc sau altul. PAS, Z. III 202. În răstimpuri se înălțau în văzduh rachete orbitoare care se spărgeau deasupra satului din vale, îl luminau vreo două minute și apoi piereau. REBREANU, N. 56. Sori luminoși s-aprindeau, și rachete, zburînd peste case, Dungi sclipitoare scriau și apoi recădeau în buchete Ca niște flori de scîntei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 99. 2. Paletă ovală cu un mîner lung alcătuită dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru de lemn, întrebuințată la jocul de tenis. O lovitură scurtă de rachetă și glasul ei anunță...: «22-20». SEBASTIAN, T. 85. ♦ Paletă ovală formată dintr-o placă de lemn acoperită cu un strat de cauciuc zimțat sau cu plută și folosită la jocul de tenis de masă. 3. Proiectil propulsat prin reacție, caracterizat prin faptul că are la bord combustibilul și oxigenul necesar putînd astfel fi utilizat și în regiunile rarefiate ale atmosferei sau în stratosferă.

SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) Mic arbust cu frunze lucioase, persistente, cu flori roșietice în buchete bogate și cu miros plăcut; crește în regiunea alpină (Rhododendron Kotschyi); bujor-de-munte, trandafir-de-munte. ♦ Merișor.

STRUȚIȘOR, struțișoare, s. n. (Regional) Diminutiv al lui struț², buchet mic de flori. Struțișor de viorele, Dulce ți-i gurița, lele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.

Deherainia smaragdina Decne. Specie cu flori verzi, în buchete terminale. Frunze (cca 10 cm lungime, 4 cm lățime) lunguieț-lanceolate, pe partea inferioară pubescente, pe cea superioară glabre. Tufă (cca 1,5 m înălțime) ramificată, ramurile tinere maro, pubescente.

DIPLARRHENA Labill., DIPLARENA fam. Iridaceae. Gen originar din Australia, 2 specii, rizom scurt, tulpină simplă sau puțin ramificată, erectă. Frunze lungi, subțiri, pornesc de la baza tulpinii. Flori, cca 6 în buchete terminale, cu bractee, albe, lila etc., cu staminele din vîrf fără antere.

Diplarrhena moraea Labili. Specie care înflorește vara. Flori albe, 2-3 în buchete terminale, cu bractee. Frunze (cca 40 cm lungime și 1,2 cm lățime), cca 8 în verticil. Tulpini, cca 55 cm înălțime.

Dracocephalum austriacum L. Specie perenă. Înflorește vara. Flori albastre, în buchete dense. Frunze, cca 5, penat-divizate, segmente liniare, obtuze. Tulpini înalte de 40-50 cm.

Ilex crenata Thunb. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori, cîte 4, în, buchet. Frunze eliptic-oblong-lanceolate, pe partea superioară verzi-închis, lucioase, glabre, scurt-pețiolate și așezate dens. Arbust înalt pînă la 3 m, cu ramurile la început pubescente. Fruct negru, cu diametrul pînă la 7 mm.

Ceropegia dichotoma Haw. Specie care înflorește vara-toamna. Flori, cca 8 în buchete, în axa frunzelor. Tubul corolei cilindric, la bază puțin umflat, iar deasupra puțin gîtuit, galben-pal, coronula interioară terminată într-un apendix lung, erect, cuneiform, iar cea exterioară în formă de pahar cu 5 lacinii franjurate. Frunze caduce, îngust-liniare, cu vîrf ascuțit, scurt-pețiolate, pe tufe erecte, suculente de 0,80-1 m înălțime (PI. 18, fig. 107).

CLIVIA Lindl., CRIN ROȘU, CLIVIA, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Africa de S, 3 specii, erbacee, cu bulb aparent și rădăcini voluminoase. Frunze persistente de culoare verde-închis, dispuse în evantai, lungi de 50-60 cm, late de 4-5 cm, liniare, strălucitoare. Înfloresc în mart-apr. Din centrul foiajului plantelor adulte se dezvoltă 1, 2 sau mai multe tije florale rigide, 40 cm înălțime, purtînd în vîrf un buchet de 15 la 20 flori mari, oranj, dispuse în umbelă.

Cordia superba Cham. Specie ce înflorește în sept.-oct. Flori albe în buchete terminale, cu peduncul lung, corolă campanulată cu 5 lacinii. Frunze cu verticil terminal, lung-pețiolate, nedentate, cca 22 cm lungime, 9 cm lățime. Arbust cu ramuri viguroase, glabre. Se cultivă în seră caldă.

Libertia formosa Grah. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, în buchete dense, cu bractee. Frunzele de da bază de 40-50 cm lungime și cca 1 cm lățime.

Phillyrea vilmoriniana Boiss. et Bal. (syn. P. decora Boiss. et Bal.). Specie care înflorește primăvara. Flori gălbui, în buchete mici. Frunze alungit-lanceolate cu vîrf ascuțit, pe partea inferioară gălbui, pe cea superioară verzi-închis, lucioase, cca 10 cm lungime, 3,5 cm lățime, pe lujeri glabrii. Arbust, ccam înălțime, bogat ramificat. Fruct ovat-îngust, albastru-negru, 1-2 cm lungime.

Schaueria calycotricha Nees (syn. Justicia calycotricha Link et Otto). Specie care înflorește în iun.-aug. Flori galbene, în buchet cu aspect de spic. sepale liniare, glabre, lungi bractee liniar-cilindrice, galbene-verzi, corolă galbenă, 3 cm lungime. Frunze lat-ovate, la bază cordiforme sau rotunde, 10- 15 cm lungime, 5-7 cm lățime, glabre, lung-pețiolate. Semiarbust pînă la 65 cm înălțime, glabru.

arșinic [At: (a. 1736) HEM / V: arsenic², arsen~^[1], ~ă / Pl: ~ici / E: nct] 1 sm (Bot; reg; șîf arsenic, arșinic) Plantă erbacee din familia cariofilaceelor^[2], cu flori roșii, albe sau pestrițe, originară din Orient și care se cultivă ca plantă ornamentală Si: cruciulițe (1), floare de stea, buchet roșu, chinezoaică focșor, focul drăguții, garoafe roșii, garofiță de grădiniță, lemnuș, para focului, pene de mătase, pietricele, scaunul popii, scânteiuță, scânteiuță roșie, stele, urșinic (Lychnis chalcedonica). 2 sf (îf arsenică) Brumărele (Phlox paniculata). 3 (Reg; îc) ~ de cățun Rujă (Sedum roseum). corectat(ă)

garofiță sf [At: ALECSANDRI, P. P. 33 / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: garoafă + -iță] 1-2 (Șhp) Garoafă (1) (mică). 3 (Mpl) Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii Si: buchet de câmp, bumbușca lupului, bumbut, buruiene de ghiței, buruiene de jerme, caramfile, cismuța cucului, cocoșel roșu, cuișoare de câmp, floare domnească, garoafă (9) călugărească, garoafă (9) de câmp, garoafe (9) sălbatice, iarba urâtului, lipitoare, pecingină, pușca lupului, pușcuța lupului, sanfiu de câmp, scânteie, vâzdoage, văzdoance de câmp (Dianthus carthusianorum). 4 (Îc) ~țe de munte Plantă erbacee cu flori mari purpurii Si: (bot; reg) făhiu, garoafă (23), iarba urâtului, ignele, văzdoance de câmp (Dianthus compactus). 5 (Bot; reg; iac) Garoafe (6) de munte. 6 (Bot; reg) Papucul domnișoarei (Impatiens sultani). 7 (Bot; reg; îc) ~ de grădiniță Arșinic (Lychnis calcedonica). 8 (Bot; reg; îc) ~ de mare Sică (Statice). 9 (Lpl) Planta Dianthus deltoides Si: (reg) garoafă (2). 10 (Îc) ~ța Pietrii Craiului Plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizonus). 11 (Bot; reg; lpl; șîc ~țe rare) Cuișoare (Dianthus chinensis). 12 (Bot; reg; îc) ~ de mare Limba peștelui (Limonium vulgare). 13 (Bot; reg; lpl) Ochiul boului (Callistephus chinensis). 14 (Bot; reg; lpl; șîc) ~țe de grădină Garoafe (11) (Dianthus barbatus). 15 (Bot; reg; lpl) Garoafă (1) (Dianthus caryophyllus).

jerbă sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 53 / V: (reg) ~bie / Pl: ~be / E: fr gerbe] 1 Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2 Obiect care seamănă cu un mănunchi mare de flori. 3 Formă pe care o ia un lucru care țâșnește și se împrăștie în fascicule. 4 Fascicul de scântei proiectat de explozia unui obuz. 5 (Fiz; îs) ~ nucleară Fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale cu o particulă cosmică cu energie foarte mare. corectat(ă)

ureche sf [At: PSALT. HUR., 36^v/18 / V: (îrg) or~, urichi sfp, (reg) arechi sfp, ~chie (P: ~chi-e / Pl: ~chii) / Pl: ~echi / E: ml oricla (= auricula)] 1 Organ al auzului și al echilibrului la om și la unele animale, alcătuit dintr-o parte externă și una internă, așezat simetric de o parte și de alta a capului. 2 (Îe) A fl mai credincioși ochii decât ~chile A acorda mai multă crezare celor văzute decât celor auzite. 3 (Îe) A fi numai ~chi (sau o ~) A asculta foarte atent. 4 (Îe) A se face (numai sau tot) ~chi sau a asculta cu toate ~chile A asculta cu multă atenție. 5 (Înv; îe) A avea ~chi deschise despre... A fi foarte atent la ce face cineva. 6 (Îe) A asculta numai c-o ~ A asculta distrat. 7 (Îe) A nu avea ~chi pentru ceva A nu voi să asculte ce i se spune. 8 (Îae) A nu da importanță celor relatate. 9 (D. veste, zvonuri, știri etc.; îe) A ajunge la (sau până la) ~chile (sau ~a) (cuiva) sau (îvp) a(-i) veni (cuiva) la (sau în) ~chi sau a(-i) intra în ~a (sau ~chile) (cuiva) sau (rar) a suna la ~chile (cuiva), a se sui întru ~chile (cuiva) A se afla (5). 10 (Îe) A prinde (ceva) cu ~a A afla (1). 11 (Reg; îe) A face (sau a prinde) ~chi A pricepe. 12 (Îe) A fi (cu) ochii și ~chile (sau ~a) cuiva A fi informatorul cuiva. 13 (Îae) A fi omul de încredere al cuiva. 14 (Îe) A-i trece (sau a-i zbârnâi) (ceva) pe la ~ A auzi ceva în treacăt. 15 (Îe) (A fi) ~a târgului (sau a satului, a pământului) (A fi) atotștiutor. 16 (Îe) A(-și) ține (sau a(-și) apleca, a pune) ~a (la ...) A asculta cu atenție. 17 (Reg; îe) A(-și) băga (bine) (ceva) pe (sau la) ~ (sau ~chi) A asculta cu atenție. 18 (Reg; îae) A înțelege. 19 (Reg; îae) A-și închipui. 20 (Mun; îe) A băga (pe cineva) în ~chile (cuiva) A pârî pe cineva. 21 (Îe) A-i șopti (sau a-i spune, a-i zice, a-i vorbi etc.) (cuiva) la (sau în) ~ A-i vorbi cuiva cu glas scăzut (pentru a nu fi auzit sau a da impresia de mister). 22 (Îe) A bate toaca la ~chile (sau ~a) surdului A vorbi cuiva degeaba. 23 (Îe) A fi tare (sau fudul, greu) de ~chi A nu auzi bine. 24 (Îe) A avea ~chi de cârpă (sau de saftian) A nu auzi bine. 25 (Îe) A sufla vântul în ~chile cuiva A nu auzi. 26 (Îe) A avea apă în ~ A nu auzi bine. 27 (Îae) A fi prostănac. 28 (Îe) A se face într-o ~ A se preface că nu aude ce i se spune. 29 (Îae) A se preface că nu înțelege ce i se spune. 30 (Îe) A fi (cam) într-o (reg, pe-o) ~ A fi (cam) nebun. 31 (Îe) A-i intra cuiva (ceva) pe o ~ și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) A nu reține ceea ce i se spune. 32 (Îae) A nu asculta sau a rămâne nepăsător la sfaturi. 33 (D. glas, zgomot etc.; îe) A-i trece cuiva (ceva) prin ~chi A-i răsuna în urechi (1) din cauza intensității sunetului. 34 (Îe) A-i ieși (cuiva) sufletul pe ~chi A-i fi foarte frică. 35 (Înv; îe) A-i băga (cuiva) bumbacul în ~chi A bate pe cineva ca să nu mai spună ce trebuia tăinuit. 36 (Înv; îe) Să-și bage bumbac în ~chi Avertisment dat unei persoane ce a comis o faptă rea. 37 (Îe) A-i desfunda (cuiva) ~chile A-i trage (cuiva) o palmă. 38 (Trs; îe) A-și plăti ~a A se achita superficial de o obligație. 39 (Mol; d. îndeplinirea unei obligații; îe) A fi făcut pentru a mântui ~a A fi făcut de formă Si: de mântuială. 40 (Îe) A avea ~a târgului (sau a cuiva) A fi ascultat cu plăcere și încredere (de cei din jur). 41 (Îe) A da (cuiva) ~a A asculta cu atenție și plăcere pe cineva. 42 (Îe) A avea ~chi de lup A auzi foarte bine. 43 (Îae) A fi deștept. 44 (Îe) A fî -a lui Dumnezeu A fi un om bun. 45 (îe) A fî -a dracului A fi om rău. 46 (Fam) Epitet pentru o persoană care nu aude bine. 47 (Fam; dep) Epitet pentru o persoană care se preface că nu aude. 48 Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (1) Si: auriculă², pavilion. 49 (Pop; d. tineri; îe) A nu se duce de după ~ A fi foarte încrezut. 50 (Îlav) Până peste (sau în, între) ~chi Foarte mult. 51 (Îe) A se culca pe o ~ (sau pe ~a aia, pe cea ~) A rămâne nepăsător Si: a nu se sinchisi. 52 (Îae) A aștepta în zadar să se îndeplinească ceva. 53 (Îe) A se lăsa pe o ~ A neglija o treabă începută (văzând că nu iese cum ar fi dorit). 54 (Îe) A râde cu gura până la ~chi sau până i se duce gura la ~ (ori la ~chi) A râde cu mare poftă. 55 (Îe) A sta (sau a ședea, a cădea) pe ~chile cuiva A sta pe lângă cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.). 56 (Îe) A-și ascuți (sau a-și ciuli, a-și aținti) ~chile (sau ~a) A asculta cu atenție sporită. 57 (Reg; îe) A se face ~ șută A se preface că nu aude ceva. 58 (Îae) A se preface că nu știe ceva. 59 (Îe) A-i da (cuiva) peste ~chi A mustra pe cineva. 60 (Îae) A pedepsi pe cineva. 61 (Îe) A(-i) roade (sau a(-i) mânca) (cuiva) (și) ~chile A mânca foarte mult de la cineva (păgubindu-l). 62 (Îe) A(-i) fi (cuiva) ~chile roase de... A fi plictisit de... 63 (Îae) A cunoaște ceva prea bine. 64 (Îe) A pune (pe cineva) la ~ A menaja pe cineva. 65 (Îe) A umbla cu flori (sau cu floare) la ~chi (sau la ~) A nu avea nici o grijă. 66 (Îe) A pune (cuiva) flori (sau ghiocei) după (sau la) ~chi (sau ~) A-și bate joc de cineva. 67 (Îae) A înșela pe cineva. 68 (Îe) A pune (ceva) cercel la ~ A trata ceva cu indiferență. 69 (Îe) A purta căciula pe-o ~ sau a umbla cu cușma pe-o ~ A nu-i păsa de nimeni și nimic. 70 (Îae) A-și bate joc de orice. 71 (Îe) A îndesa (sau a tufli) căciula pe ~chi A se preface că nu știe. 72 (Îae) A nu-i păsa de nimic. 73 (Reg; îe) A se pune (sau a se porni) pe-o ~ A face ceva cu îndârjire. 74 (Reg; îae) A nu se lăsa până nu realizează ce și-a propus. 75 (Îe) A avea ~chi lungi (cât de măgar) A fi neinstruit. 76 (Îae) A fi prost. 77 (Îe) A-i crește (cuiva) ~chile A se zăpăci. 78 (Îae) A se prosti. 79 (Îe) A pune mult pe-o ~ A se îmbăta strașnic. 80 (Îe) A nu (o) duce la ~ A bea foarte mult. 81 (Îe) A cerca vinu pe-o ~ A face pe prostul. 82 (Îae) A fi prost. 83 (Mun; euf; îc) ~echi-de-țol Urs (1). 84 Facultatea de a auzi. 85 Auz (1). 86 (Îe) (A avea) ~ muzicală (A avea) facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale. 87 (Îe) (A cânta) după ~ (A reproduce o melodie) după auz, fară partitură. 88 (Îe) A avea ~a bună A avea auzul fin. 89 (Bot; îc) ~a-babei Ciupercă comestibilă, cărnoasă, cu pălăria ca o cupă neregulată, răsucită ca o ureche (1), galbenă sau trandafirie pe exterior și roșie-portocalie pe interior, care crește toamna în locurile umede din păduri Si: (reg) baba-ureche, iarbă-de-urechi (Peziza aurantia). 90 (Bot; îae) Ciupercă comestibilă, cu pălăria semisferică, albă sau trandafirie pe exterior și roșie-aprinsă pe interior, care crește primăvara pe ramurile căzute și putrezite din pădurile umede Si: (reg) urechea-Judei, urecher (1), urechiușa-babei, urechiuși (3) (Peziza coccinea). 91 (Bot; reg; îae) Ciupercă comestibilă, cu piciorul foarte scurt și gros, cu pălăria ca un castron, galbenă-brună pe exterior și alburie pe interior, care crește, în grupuri mari, pe trunchiuri putrede de brad Si: ceșcuța-babei, (reg) lămâiță, pitacu-dracului (Peziza venosa). 92 (Bot; îae) Gheață (Sedum spectabile). 93 (Îc) ~a-iepurelui Plantă cu tulpina glabră, ramificată spre vârf, cu frunze ovale, cu flori galbene în corimb și fructe achenă Si: (reg) dosnică-bărbătească, lăutoare, ureche-tătărească, urechelniță (8), urechiușă (9) (Bupleurum rotundifolium). 94 (Îae) Plantă cu tulpină erectă, ramificată spre vârf, cu frunze ușor rigide, adesea încovoiate ca niște secere, cu flori galbene în corimb și cu fructe netede, brune-roșii, care crește prin locuri aride și pietroase Si: (reg) ureche-tătărească, urechelniță (9) (Bupleurum falcatum). 95 (Îae) Plantă cu frunzele (lanceolate) cu flori galbene în corimb și cu fructe acoperite cu perișori scurți și aspri, care crește prin pășunile stâncoase din regiunea alpină și subalpină Si: anasonul-cailor (Bupleurum diversifolium). 96 (Îae) Plantă cu frunze ascuțite, lângă rădăcină, și ovale, cele superioare, și cu flori galbene în corimb, care crește prin locuri stâncoase (Bupleurum aureum). 97 (Bot; reg; îae) Urechelniță (6) (Sempervivum tectorum). 98 (Bot; reg; îae) Curcubeu (3) (Lychnis coronaria). 99 (Îae) Planta Stachys lanata. 100 (îae) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 101 (Îc) ~a-porcului Plantă cu tulpina erectă, ușor păroasă și ramificată la partea superioară, cu frunze ovale, crestate, neregulate pe margini, cu flori mici albăstrai-violacee, ce crește prin tufișuri la marginea drumului Si: (reg) buruiană-de-bubă, buruiană-lată, coada-mielului, cocean-căpresc, iarba-somnului, jaleș, jaleș-de-câmp, jaleș-sălbatic, năduf, talpa-cucoanei (Salvia verticillata). 102 (Bot; îae) Coada-lupului (Salvia austriaca). 103 (Bot; îae) Cinsteț² (Salvia glutinosa). 104 (Bot; îae) Jale (Salvia pratensis). 105 (Bot; îae) Cătușă (9) (Ballota nigra). 106 (Bot; îae) Urzicuță (6) (Coleus blumei). 107 (Bot; îae) Crucea-pământului (Heracleum sphondylium). 108 (îc) ~a-ursului Mică plantă erbacee din familia primulacee, cu frunze cărnoase, ovale, glabre și ușor crestate pe margini, cu flori galbene în buchet în vârful tulpinii, ce crește pe stânci calcaroase în regiunile montane, cultivându-se și ca plantă decorativă Si: (reg) ciuboțica-cucului, ciuboțica-ursului, nu-mă-uita, urechea-șoarecelui, urechița-ursului, urechiușă (Primula auricula). 109 (Bot; îae) Ciuboțica-ursului (Cortusa matthioli). 110 (Bot; îae) Roiniță² (Melissa officinalis). 111 (Reg; îc) ~a-boului Plantă erbacee ornamentală din familia compozee, cu tulpina hispidă, cu frunze ovale, adânc crestate pe margini, cu flori divers colorate, în capitule în vârful ramurilor Si: ochiul-boului (Callistephus chinensis). 112 (Bot; reg; îae) Degetar (3) (Digitalis graudiflora, digitalis ambigua). 113 (Bot; reg; îc) ~a-ciutei Urechelniță (6) (Sempervivum tectorum). 114 (Bot; reg; îc) ~a-Judei Urechea-babei (Peziza coccinea). 115 (Bot; reg; îc) ~a-mâței Urechelniță (6) (Sempervivum tectorum). 116 (Bot; reg; îc) ~a-oii Pătlagină (Plantago major). 117 (Bot; reg; îc) ~a-omului Popilnic (Asarum europaeum). 118 (Bot; reg; îc) ~a-șoarecelui (șîf ~a-șoarecului) Vulturică (Hieracium pilosella). 119 (Bot; reg; îae) Rușuliță (Hieracium aurantiacum). 120 (Bot; reg; îae) Nu-mă-uita Si: (reg) urechea-șoricelului (Myosotis palustris, Myosotis silvatica). 121 (Bot; reg; îae; șîf ~a-șoarecului) Încheietoare (Sideritis montana). 122 (Bot; reg; îae) Urechea-ursului (Primula auricula). 123 (Bot; reg; îc) ~a-șoricelului Nu-mă-uita Si: (reg) urechea-șoarecelui (Myosotis palustris, Myosotis silvatica). 124 (Bot; reg; îae) Ochiul-șarpelui (Myosotis arvensis). 125 (Bot; reg; îc) ~a-hârțului Popilnic (Asarum europaeum). 126 (Bot; reg; îc) ~-tătărească (sau ~a-tătărească) Urechea-iepurelui (Bupleurum falcatum, Bupleurum rotundifolium). 127 (Reg; îc) ~a-lupului Numele unei plante erbacee nedefinite mai îndeaproape. 128 (Reg; îc) ~a-caprei Numele unei plante erbacee nedefinite mai îndeaproape. 129 (Pop) Opercul. 130 (Pop) Deschiderea branhială acoperită de opercul la pești. 131 (Atm; Înv; șîs ~a-inimii) Auricul. 132 (Pan) Nume dat unor părți de unelte, construcții etc. asemănătoare cu o ureche (1) sau cu părți ale ei. 133 Partea acului de cusut prin care se trece ața. 134 (Îe) A scăpa ca prin ~chile acului A scăpa cu mare greutate (sau în ultimul moment) dintr-o situație dificilă. 135 Parte a unor unelte prin care se introduce și se fixează capătul mânerului sau al cozii. 136 Fiecare din cele două părți laterale mai ridicate de la buza găleții, de care se prinde toarta. 137 (La car) Fiecare dintre cele două găuri de la capetele răscolului¹, în care intră carâmbii de sus ai loitrelor. 138 Partea cu orificiu în care se introduce sfredelul pentru a se fixa de manivela lui. 139 Fiecare dintre cele două inele cu care se termină brațele cleștilor pentru cărbuni. 140 Orificiu la capătul undrelei prin care se introduce o sfoară sau o curelușă legată de năvod. 141 Cheotoare de piele sau pânză cusută la marginea de sus a ghetelor sau cizmelor, cu care se trage încălțămintea în picior. 142 Fiecare dintre cheotorile de piele cusute pe marginea de sus a opincii și prin care se petrece nojița. 143 (Pop) Laț. 144 (Pop; spc) Orcicar. 145 (Reg) Oglavă. 146 Toartă. 147 Tortiță. 148 (Șîs ~ de ghidare) Piesă de lemn sau metal fixată pe punte sau pe copastie, pentru ghidarea parâmelor. 149 (Mpl) Fiecare din porțiunile unei zidării ieșite în afară, pentru a ușura fixarea unui toc, a susține un ornament etc. 150 (Min) Dinte (16). 151 Fiecare dintre scobiturile de la capetele cobiliței, de care se atârnă găleți, coșuri etc. 152 Ciocul de la vârful cârligului de undiță Si: limbă, (reg) zimboc. 153 (Șîs ~a cormanei) Prelungire a cormanei plugului în partea de sus, în spate Si: cormana mică. 154 (Mar) Fierul plugului care taie brazda pe dedesubt. 155 (Îs) ~chile proțapului Fiecare din părțile de la capătul bifurcat lateral al proțapului între care se fixează piscul² carului. 156 (Mun) Fiecare din cele două părți laterale ale unor fântâni cu roată, ca niște crăcane, care susțin fusul roții. 157 (Reg; îs) ~a-coasei Partea metalică a coasei fixată de toporiște Si: măsea. 158 (Reg) Mâner la sabie. 159 (Reg; la leuca de la car) Măsea. 160 (Reg; la piuă) Măsea. 161 (Reg) Un fel de oreic de fier. 162 (Îs) Scoc (reg, plancă) într-o ~ Jilip cu o singură margine, cealaltă fiind întocmită de înclinația pantei. 163 (Îs) ~a plutei (Mol, a bocului) Fiecare dintre cele două colțuri ale unei tahle de plută¹. 164 (Reg) Aripă (la leasa de pescuit). 165 (Reg) Capăt de pod¹. 166 (Reg) Parte a morii de apă, nedefinită mai îndeaproape. 167 Fiecare din cele două clape ale unei șepci sau căciuli, care acoperă urechile (48). 168 Fiecare dintre cele două colțuri ale unui batic sau șervet înnodat. 169 (Lpl; îs) ~chi de măgar Colțuri îndoite din neglijență la filele unei cărți, unui caiet etc. 170 (Reg; lpl; la harnașament) Ochelari. 171 (Olt) Fiecare din cele două părți ale desagelor. 172 (Olt; pex) Desagă (1). 173 (Reg) Fiecare din cele două despărțituri ale hambarului de cereale. 174 (Înv; îe) A trage clopotele într-o ~ A trage clopotul într-o dungă. 175 (Îe) A fi într-o ~ A nu fi în deplinătatea facultăților mintale. 176 (Îlav) După ~ Fără partitură muzicală (sau fără să cunoască note muzicale). 177 (Îal) În mod improvizat.

struțișor [At: DDRF / Pl: (1-2) ~oare, (3) ~i / E: struț¹ + -ișor] 1-2 sn (Reg; șhp) Buchet mic de flori Si: (reg) struțuc (1-2), struțucel (1-2), struțucior (1-2), struțurel (1-2), struțușor (1-2). 3 sm (Bot; reg; lpl) Struțușori (4) V struțușor (Selaginella selaginoides).

GENȚIANACEE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacées.

RUTIȘOR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută²+ suf. -ișor.

TUTUN, (2) tutunuri, s. n. 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și moi, de un verde-închis, cu flori trandafirii reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. (Înv.) Pachet de tutun (2). [Var.: tiutiun s. n.] – Tc. tütün.

buchet n. 1. mânunchiu de flori legate împreună; 2. fig. buchet de copaci.

chită f. 1. Mold. mănunchiu de cânepă sau in (o chită se, compune din 12 fuioare): un teanc de chite de cânepă și de in CR.; 2. Tr. buchet: o chită de flori. [Serb. KITA].

RUTIȘOR s. m. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută² + suf. -ișor.

GENȚIANACEE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée.

LILIAC¹, lilieci, s. m. Arbust cu flori plăcut mirositoare, albastru-roșcate sau albe, în inflorescențe bogate; se cultivă ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris). Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390. Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63. Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62. Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ♦ Floarea acestui arbust. Un buchet de liliac alb. – Pronunțat: -li-ac.

RUTIȘOR s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vîrfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe cu numeroase stamine verzi sau liliachii (Thalictrum aquilegifolium ). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom galben tîrîtor și cu numeroase flori mici dispuse în umbele (Thalictrum flavum).

TUTUN, (2) tutunuri, s. n. 1. Plantă erbacee de cultură, din familia solanaceelor, cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunzele alterne, foarte mari și moi, de un verde închis, cu flori trandafirii reunite în buchete (Nicotiana Tabacum). ◊ Compus: tutun-turcesc (sau țigănesc) = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1) supuse unui tratament special, care se fumează, se prizează sau se mestecă în gură; tabac. Atîrnau săculețe cu tutun și busuioc, ca să alunge moliile. DUMITRIU, N. 40. Moșneagul se încruntă, își trase punga cu tutun îndărăt. C. PETRESCU, S. 39. Domnul Tase fumează un fel de tutun negru și ieftin. BASSARABESCU, S. N. 13. Încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lăutari. CREANGĂ, P. 309. Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului... ardeau lămpi somnoroase. EMINESCU, N. 35. ◊ Expr. Răbdare și tutun v. răbdare. 3. Pachet de tutun (2). Ceru un tutun, îi spuse să-l treacă la cont. REBREANU, I. 36. – Variante: (popular) tiutiun (DUNĂREANU, N. 92, HOGAȘ, DR. II 8, SBIERA, P. 301), titiun (ȘEZ. VIII 65) s. n. corectat(ă)

SCENĂ, scene, s. f. 1. Parte specială a unei săli de spectacol, de obicei mai ridicată decît restul, pe care se desfășoară reprezentațiile. Cînd d-na Pascali apăru pe scenă, i se aruncară buchete și cununi de flori. CĂLINESCU, E. 135. Urcat pe un scaun care reprezenta scena, mînca pahare. SAHIA, N. 66. Actorul, pe sub masca ce pe scenă și-a luat, Pe cînd rîde, are-n pieptu-i al său suflet sfîșiat. MACEDONSKI, O. I 241. ◊ (Metaforic) Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ◊ Expr. A pune în scenă v. pune. ♦ Teatru. Piesa a fost jucată cu succes pe mai multe scene ale țării. ◊ Expr. A părăsi scena = a părăsi profesia de actor, a nu mai juca teatru; fig. a se retrage dintr-o activitate, a părăsi o situație de frunte. Un om ca tine... Cînd lumea îl aclamă nu părăsește scena. ALECSANDRI, T. II 217. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, delimitată prin momentul cînd intră sau iese un personaj. Toată scena aceasta a fost însoțită de rîsete și rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetățeanul turmentat. CARAGIALE, O. I 158. 3. Acțiune capabilă de a impresiona, de a atrage atenția cuiva; întîmplare interesantă. Călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută... Căpitanul de poște bătea cu gîrbaciul îndoit pe unul dintre slujitori. CARAGIALE, S. U. 27. Toți alergară pe acasă... gîndind la scena ce văzuseră. NEGRUZZI, S. I 78. ◊ Expr. A-i face cuiva o scenă (sau scene) = a aduce cuiva imputări violente (însoțite de amenințări, lacrimi etc.). – Variantă: (învechit) sțenă (KOGĂLNICEANU, S. 97, GOLESCU, Î. 16) s. f.

Dracocephalum grandiflorum L. Specie care înflorește vara. Flori albastre, dispuse în buchete în formă de spic. Frunze lunguieț-eliptice, dentate, verzi, pubescente. Plantă (cca 15-35 cm înălțime) erectă, pubescentă.

HOMALOCLADIUM Bailey, HOMALOCADIUM, fam. Polygonaceae. Gen cu o singură specie: Homaloctadium platycladum (F. v. Muell.) Bailey (syn. Muehlenbeckia platyclados Meissn.). Arbust erect, înalt de 1,4-1,8 m, cu ramuri plate, frunze lanceolate, cca 5 cm lungime, la bază deseori lobate, ce cresc numai pe lăstarii tineri. Flori hermafrodite, dispuse în buchete, fără peduncul, cărnoase. Fruct, bacă mică, roz, mai tîrziu purpur.

ILEX L., ILEX, LAUR, fam. Aquifoliaceae. Gen originar din vestul și sudul Europei, din nordul Africii, Asia și ținuturile mediteraneene, pînă la 310 specii, arbuști sau arbori de talie mică, mereu verzi sau numai vara. Frunze simple, alterne, glabre, coriacee, lucioase, cu margini întregi sau dințate, deseori cu dinți spinoși, pețiolate. Flori, singulare sau în buchete, pe tip 5, cu petalele unite. Fruct, de obicei, drupă baciformă.

Ilex serrata Thunb. Specie cu flori dispuse cîte 4-5 în buchet. Frunze eliptice, fin- dințate (lungi pînă la 5 cm), pe partea superioară verzi, pe cea inferioară pubescente, ca și ramurile. Arbust, cca 4 m înălțime. Fructe roșii, cca 4, 5 cm diametru.

Jochroma coccineum Scheidw. Specie care înflorește în iul-aug. Flori roșii-aprins în buchete terminale, pendente. Frunze oblonge sau ovate, ondulate, acute.

Kalmia angustifolia L. Specie care înflorește vara. Flori roșii-purpur, în buchete dense, în axa frunzei. Frunze verzi, opuse, scurt-pețiolate, oblong-lanceolate (pînă la cm lățime și pînă la 6 cm lungime) otrăvitoare. Arbust înalt de cca 95 cm, erect (Pl. 43, fig. 252).

Cestrum fasciculatum Miers (syn. Habrothamnus fasciculatus Endl.). Specie cu flori roșii-aprins, în buchete terminale, caliciul colorat și ovat-balonat, corolă cuneiform-balonată, gîtuită spre bază, în exterior pubescentă. Frunze lanceolate. Fructe, bace sferice.

Chrysophyllum imperiale (Lindl.) Benth. et Hook. f. [syn. Martiusella imperialis (Lindl.) Pierre; Teophrasia imperialis Lindl.]. Specie cu flori galbene-verzui, în buchete, în axa frunzei. Frunze lungi (cca 95 cm) ovat-alungite, lanceolate, vîrf bont, crestate, partea inferioară a frunzelor tinere pubescentă. Arbore (cca. 9,5 m înălțime), neramificat.

Collinsia verna Nutt. Plantă anuală, 15-40 cm înălțime. înflorește vara. Flori, cca 6, într-un buchet, cu buza superioară a corolei albă sau de un roșu-purpur, cea inferioară mare, albastră. Frunze ovate sau lunguiețe, spre vîrf ovat-lanceolate, euprinzînd parțial tulpina, cele de la bază rotunjite, cu pețiol svelt.

Coprosma baueri Endl. Specie cu flori femele, cîte 6 în buchet, cu peduncul foarte scurt, cele mascule așezate de asemenea în buchet, cu peduncul scurt, în axa frunzei, caliciu foarte mic. Frunze verzi, ovate sau lunguiețe, cu vîrf bont, groase, lucioase, uneori marginea rulată în afară. Fruct oval, portocaliu. Arbust sau arbore, cca 7,5 m înălțime.

CUPHEA Adans., CUFEA, fam. Lythraceae. Gen originar din America, cca 200 specii, erbacee, semitufe sau tufe, cca 0,30-1 m înălțime. Ramuri rotunde. Frunze opuse sau în buchet. înflorește vara-toamna. Flori cu peduncul în axa frunzei, tub floral prelungit, colorat, îndoit, cu pinten, 6 sepale, petale pînă la 6 sau lipsesc, stamine cca 11, intercalate la baza tubului floral, ovar cu loji, fiecare cu cîteva semințe.

Melaleuca radula Lindl. Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori (cîte 50-60 stamine în buchet, antere galbene) violete-deschis. Frunze (pînă la 5 cm lungime, 2 mm lățime) opuse. Arbust (cca 1,80 m înălțime) glabru, cu lujeri rigizi.

Nautilocalyx pictus (Hook.) Sprague. Specie cu flori albe, pubescente, în buchete, în axa frunzei. Frunze lung-pețiolate, ovate sau invers-ovate, dentate, pubescente, verzi cu desen, pete și puncte. Plantă înaltă pînă la 35 cm, erectă.

Phillyrea latifolia L. Specie care înflorește primăvara. Flori gălbui așezate în buchete scurte, la subsuoara frunzei. Frunze ovat-eliptice, pe partea inferioară verzi-deschis, cu pînă la 12 perechi de nervuri, iar pe cea superioară verzi-închis, foarte lucioase, cca 4 cm lungime. Arbust de cca 4 m înălțime, cu lujerii tineri, pubescenți. Fruct albastru- negru.

Rechsteineria lineata Hjelmqvist. Specie care, înflorește primăvara-vara. Flori, cca 18, dispuse în buchet, pe un peduncul de 14-16 cm lungime ce pornește din subsuoara frunzei, cu peri glanduloși, pete roșii, tub floral glandulos-pubescent, cca 4 cm lungime, îngroșat la bază, deschis la culoare, gîtuit la mijloc, apoi se lățește în 5 lacinii cu pete purpur, disc cu două glande gălbui. Frunze lat-ovate cu baza cordiformă, dispuse, cca 5 perechi, la vîrful tulpinii, verzi-închis. pubescente, crenate. Tulpină, cca 65 cm înălțime, cu ciungi roșii-închis.

gențianacee sf [At: LTR² / P: ~ți-a~ / Pl: ~ / E: fr gentianacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă. 2 (Șls) Plantă din familia gențianacee (1).

scoruș¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~uj, ~riș / Pl: ~i / E: drr scorușă¹] 1 Arbore din familia rozaceelor, înalt de 15-20 m, cu scoarța brună, crăpată, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile cu flori albe dispuse în buchete, cu frunze roșii, galbene sau brune, al cărui lemn dur și dens este folosit în industria mobilei, iar coaja drept colorant: Si: (înv) scorum, (reg) sorb (Sorbus domestica). 2 (Șîc ~-păsăresc, ~-sălbatic, ~-de-munte) Arbore mic din familia rozaceelor, cu crengile rare și mlădioase, cu frunzele zimțate și cu fructe de culoare roșie Si: sorb, (reg) merișor¹, mersină, lemn câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului (Sorbus aucuparia). 3 (Îc) ~-pufos Arbore ale cărui frunze prezintă pe suprafața inferioară un fel de pâslă sură (Sorbus aucupasla). 4 (Reg; îc) ~-de-pădure Sorb (Sorbus torminalis). 5 (Reg; îc) ~riș-de-munte Răculeț (Polygonum bistorta). 6 (Reg; îc) ~-nemțesc Moșmon (Mespilus germanica). 7 (Reg; îac) Măceș (1) (Rosa canina).

BUCHET, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

ȚINTAURĂ ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea

BUCHET s. n. 1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună. 2. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret. 3. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume. 4. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

CINERARIA s. f. plantă ornamentală din familia compozeelor, cu frunze și flori de diferite culori, în buchete. (< lat. cineraria)

BUCHET, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. 2. Boschet. 3. Aromă specială a unor vinuri vechi superioare. – Fr. bouquet.

imortelă f. plantă ale cării flori frumoase durează foarte mult timp, numită în Munt. măturițe și în Mold. plevaițe; florile-i servesc la facerea buchetelor de imortele (Xeranthemum annuum) (= fr. immortelle].

ureche f. 1. organul auzului, așezat de fiecare lăture a capului: într’o ureche, cam țicnit; 2. auzul: are urechea delicată; 3. prin analogie: urechea acului, lancei, proțapului, cismei; 4. mâner, toartă de vas; 5. nume de plante: urechea babei, ciupercă în forma unei cupe răsucite, având oarecare asemănare cu o ureche (Peziza aurantia); urechea iepurelui, plantă cu frunzele ovale și florile galbene (Bupleurum rotundifolium); urechea porcului, Buc. jaleș; urechea șoarecelui, miozotis; urechea ursului, plantă cu florile galbene dispuse într’un buchet la vârful tulpinei, adesea cultivată ca plantă decorativă (Primula auricula). [Lat. AURICULA].

BUCHET, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

ELAEODENDRON Jacq., ELEODENDRON, fam. Celastraceae. Gen originar din regiuni tropicale, Africa, America Centrală, India, cca 28 specii, flori mici, verzui, așezate în buchet în axa frunzei. Frunze opuse sau alterne, pieloase, crestate, dentate sau nedentate, cu mici stinele. Arbori sau arbuști.,

Ilex verticillata (L.) Gray. Specie cu flori dispuse pînă la 8 în buchete, scurt-pedunculate. Frunze eliptice pînă la eliptic-lanceolate, lungi pînă la 7 cm, simplu sau dublu-dințate, pe partea inferioară pubescente. Fructe roșii.

Cestrum parqui L’Herit. Specie care înflorește vara. Flori (cca 2 cm lungime) în buchete terminale sau în axa frunzei, galbene-verzui, laciniile corolei foarte îndepărtate, parfumate noaptea. Frunze (cca 16 cm lungime, 3 cm lățime) scurt-pețiolate, lanceolate. Tufe (cca 2 m înălțime) glabre.

Lallemantia peltata (L.) Fisch. et Mey. (syn. Dracocephalum peltatum L.). Specie care înflorește vara. Flori (bractee rotunde) albe în buchet, cîte 6-10. Frunzele tulpinale aproape nepețiolate, cele bazale ovate, crestate, pețiolate. Plantă glabră, cca 25-35 cm înălțime.

Moluccella spinosa L. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori (caliciul spinos) albe, în buchete. Frunze ovate, adînc-crestate. Plante perene, erbacee, cca 1,80 m înălțime.

Moraea polyanthos L. f. Kap. Specie cu flori lila, pînă la 20, în buchete. Frunzele sînt la baza pedunculului.

Rhododendron williamsianum Rehd. et Wils. Specie originară din China. Înflorește primăvara. Flori roz, campanulate, cîte 3-5, în buchet. Frunze lat-ovate, cordiforme la bază, persistente. Arbust, cca 1 m înălțime, cu lăstarii tineri colorați în bronz. Rezistă iarna la ger, frunzele nu.

Thermopsis barbata Benth. Specie care înflorește vara. Flori purpur, opuse sau în buchet, dispuse cîte 10, formînd un ciorchine erect. Frunze alterne, glabre, sesile, foliole lanceolate. Plantă erbacee, pînă la 0,5 m înălțime, tulpină neramificată.

Waldsteinia ternata Fritsch (syn. W. sibirica Tratt.; W. trifolia Roch.). Specie care înflorește primăvara. Flori galbene, pînă la 10 în buchet, cu petale suprapuse. Frunze persistente, pieloase, lucioase, lung-pețiolate, trifoliate, neregulat-crenate. Plantă perenă, tulpină bracteată.

ențură sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: enzu~ / Pl: ? / E: cf ințură, ghințură, ger Enzian] (Bot) 1 Plantă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, eliptice și cu flori mari, galbene Si: ghințură (Gentiana lutea). 2 Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albastre, adunate într-un buchet în vârful tulpinei Si: (pop) ghințură (Gentiana cruciata). 3 Plantă erbacee cu frunze eliptice și cu flori gălbui cu puncte brune (Gentiana punctata). 4 Plantă erbacee cu proprietăți medicinale (Gentiana verna). 5 Plantă erbacee cu flori albastre-deschis, dispuse în ghemulețe (Gentiana carpatica).

mețovină sf [At: H IX, 20 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Buruiană cu frunzele asemănătoare cu cele ale cânepii și cu floarea mare, în formă de buchet, folosită la tratarea frigurilor.

RUJĂ¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală din obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža.

CINERARIA s. f. Plantă decorativă cu frunze mari și cu flori de diferite culori, adunate în buchete (Cineraria hybrida). [Pr.: -ri-a] – Din lat. cineraria. Cf. fr. cinéraire.

BUCHET ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) tăiate și aranjate în mănunchi cu cozile într-o direcție. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite împreună într-un ansamblu. 3) Aromă specifică a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioară. /<fr. bouquet

BUCHET s.n. 1. Mănunchi, legătură de flori. 2. Grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret; boschet. 3. Aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate. 4. (Mar.) Ansamblu format din două-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

CINERARIA s.f. Plantă ornamentală din familia compozeelor, cu frunze mari și flori de diferite culori adunate în buchete. [Pron. -ri-a. / < it. cineraria].

BENETÍTE (< engl.) s. n. pl. Grup de gimnosperme fosile, care apar în Triasicul superior (Keuper) și se sting în Oligocen. Erau plante lemnoase, cu tulpina de 3-4 m, acoperite cu cicatrice foliare rombice, în vîrf un buchet de frunze (3 m lungime) și flori hermafrodite sau unisexuate și sesile (fără peduncul).

scăriceà f. sau scara Domnului, plantă cu flori albastre sau albe dispuse în buchete (Polemonium caeruleum). [După forma inflorescenței sale].

CINERARIA s. f. Plantă decorativă cu frunze mari și cu flori de diferite culori, grupate în buchete (Cineraria hybrida). [Pr.: -ri-a] – Din lat. cineraria. Cf. fr. cinéraire.

RUJĂ¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală din obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). 4. Compus: rujă-galbenă = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., sb. ruža.

BUCHEȚEL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). Oaspeții le aruncară din mers flori de liliac și de stînjenel albastru, buchețele din fire de grîu verzi, frunziș de arbori abia împlinit. V. ROM. decembrie 1951, 173.

RUJĂ, ruje, s. f. 1. (Regional) Măceș. La doi pași de noi înnegrea un gărduț de spini; dincolo de el, ca într-o grădină din basme, luceau pline de rouă rujele uriașe, pe tulpini drepte și nalte. SADOVEANU, O. III 523. Roza la noi se numea rujă, pînă ce au venit grecii și i-au zis trandafir. NEGRUZZI, S. I 100. ♦ Fig. (Popular) Nume dat unei persoane frumoase. Și-o venit pînă la prag Și-o luat ce-am avut drag, Și-o venit pînă la ușă Și mi-o luat mîndră rujă. MARIAN, Î. 543. Pentru tine, mîndruliță, Mă rup cîinii pe uliță; Pentru tine, rujă-nvoaltă Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. ♦ (Adjectival) Roșu. Fînul uscat ca iasca începu să trosnească, încins de vîlvătăi, înălțînd o pară de lumină rujă, sub bolta cerului. DELAVRANCEA, S. 207. 2. Fig. Roșeața, rumeneala din față, din obraz. În ochi mijește-ntîi și zboară Pe ruja gurii și s-aprinde; Iar inima de ți-o cuprinde, Rămîne-n ea pîn’ te omoară. ANGHEL, P. 160. Plîng seara pîn’ dimineața, Văd cu ochii că-mi pierd fața, Plîng seara pînă-n amiazi Și pierd ruja în obraz. EMINESCU, L. P. 47. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet; crește pe stîncile din regiunea alpină (Rhodiola rosea).

Daphne cneorum t. Specie ce înflorește în mai.- iun. Flori roșii, roz, rar albe, în buchete terminale, parfumate. Frunze sempervirescente, late de 5 mm. Arbust de 30-50 cm, semitîrîtor, cu ramuri ce se întind formînd o masă.

Forestiera acuminata Poir. (syn. Adelia acuminata Michx.). Specie ce înflorește primăvara. Flori verzi-deschis, cele mascule în buchete fără peduncul, cele feminine în panicule mici. Fruct purpur, 1,2 cm lungime. Tufă de cca 2,80 m înălțime, ramuri glabre, frunze lanceolate cu vîrf ascuțit, partea superioară ușor crestată.

Gilia capitata Dougl. Specie care înflorește în iul.-aug. Flori albastre-deschis, tub floral de aceeași lungime cu laciniile corolei și ale caliciului. Diviziunile corolei îngust-lunguiețe sau liniar-lanceolate. Flori în număr mare, dispuse în buchete dense, în vîrful lujerilor lungi. Plantă anuală, 30-80 cm înălțime. Tulpină puțin ramificată, aproape glabră. Frunze dublu- sau triplu-penate cu segmente filamentoase.

Hoffmannia regalis Hemsl. Specie cu flori galbene, fără peduncul, dispuse în buchete, la subsuoara frunzelor. Frunze rotund-ovate, puțin pieloase, spre vîrf plate, glabre, pe partea inferioară purpur, pe cea superioară verzi-închis, dispuse pe o semitufă cu ramuri puțin cărnoase.

CITRUS L., CITRUS, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, cca 18 specii, cca 6 m înălțime. Frunze întregi, verzi, persistente. Flori albe, roșietice, foarte parfumate, în buchete, la vîrful ramurilor. Fruct, (bacă) globulos de culoare galbenă-roșietică (portocal); galben, Ia maturitate ovoid (lămîi); fructe mai mici decît portocalele, puțin turtite (mandarin).

MYRSINE L., MIRSINE, fam. Myrsinaceae, gen originar din Asia și Africa, 4 specii, arbuști cu frunze persistente. Flori (caliciul cu 5 sepale, 5 stamine) în buchete. Fruct bacă, rotund, albastru.

Phillyrea angustifolia L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe-verzui, parfumate, dispuse în buchete la subsuoara frunzei. Frunze liniare, verzi-gălbui, de obicei nedentate, cca 5 cm lungime, 0,8 cm lățime, cu pînă la 6 perechi de nervuri. Arbust care, în patrie, poate atinge cca 3 m înălțime, are lujerii gri-gălbui, glabrii.

Rhododendron xanthocodon Hutch. Specie originară din Tibet. Înflorește primăvara-tîrziu. Flori crem-galbene, campanulate, dispuse an buchete. Frunzele tinere sînt albăstrui, aromatice, alungit-eliptice. Arbust, 1,5-2,5 m înălțime.

cineraria sf [At: DEX² / P: ~ri-a / E: lat cineraria cf fr cinéraire] Plantă decorativă din familia compozite, cu frunze mari și cu flori de diferite culori adunate în buchete (Cineraria hvbrida).

rujă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) rușcă sf, ruj sm / Pl: ~e / E: bg ружа srb ruša] 1 (Șîc ~ rasă) Plantă înaltă de 10-35 cm, cu rizom gros cu fructe cărnoase și cu flori galben-purpurii gmpate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunile subalpină și alpină Si: (reg) barba-lupului, curechi (7)-de-stâncă, durzoaș, iarba-ciutei, rosăcică, roșățică, urechelniță, varză-de-stâncă, verzișoară, viorea (Sedum rosea). 2 Măceș (Rosa canina). 3 (Șîc ~ roșie, ruj de ruji, ruji de rug de grădină) Trandafir (Rosa centifolia). 4 (Prc) Floare de trandafir. 5 (Șîc ~-ruși-de-Rusalii, ~ mare, ~-oșie, ~-bujă roșie, ~-mbujă, ~-buja) Bujor (1) (Paeonia officinalis). 6 (Îc ~-de-Rusalii) Bujor (10) românesc (Paeonia romanica). 7 (Șîc ~a-soarelui, ~-de-soare) Floarea (83)-soarelui (Helianthus annuus). 8 (Șîc ~a-soarelui) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 9 (Îae) Mălăoaia stâncilor (Helianthemum rupifragum). 10 (Îae) Iarba-osului (Helianthemum vulgare) 11 (Șîc ~-neagră, ~-întunecată, ~(de)-pe-tuleu, ruji-pe-botă) Nalbă de grădină (Althalla roșea). 12 (Îc) ~ (sau rușă)-vânătă (sau ~-de-toamnă) Steliță (Aster amellus). 13 (Îae) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 14 (Îc) ~ (sau rușă) -de-toamnă Crizantemă (1) (Chrysanthemum Indicum). 15 (Îae) Brândușă (4)-de-toamnă (Colichicum autumnale). 16 (Îc) ~ (sau rușă)-galbenă (sau -bujă-galbenă, -de-toamnă) Mărită-mă mamă (Rudbekia laciniata). 17 (Lpl; îc) Ruji-albe Călin¹ (1) (Viburnum opulus sterilis). 18 (Îc) ~ de-deal (sau ~-floare-mare) Nalbă (Lavatera thuringica). 19 (Lpl; îc) Ruji-mici Cârciumărese (3) (Zinnia elegans). 20 (Îc) ~ja-munților (sau ~-stâncilor) Smirdar (Rhododendron Kotschyi). 21 (Îc) ~ja-macului Mac roșu (Papaver rhoeas). 22 (Îc) Ruji-de-paie Flori-de-paie (Helicrysum bracteatum). 23 (Fig) Roșeața din obraz. 24 (Reg) „Nasturele cel mai mare de la șapca ostașilor”. 25 (Reg; șîs ~ albă) Soi de viță de vie. 26 Vin din rujă (25).

scară sf [At: CORESI, EV. 461 / Pl: scări, (reg) ~re, sc'ăre / E: lat scala, cf fr échelle, it scala] 1-2 Obiect (portativ) format din două bare paralele ori ușor convergente sau din două bucăți de funie ori de cablu legate între ele la distanțe egale prin piese paralele transversale care servesc drept trepte pentru urcat și coborât Si: (îvr) scală¹ (10). 3 (Îs) ~ra mâței (sau pisicii) ori ~ de pisică Scară (1) flexibilă formată din două parâme vegetale sau de sârmă între șuvițele cărora se fixează trepte cilindrice de lemn, folosită mai ales în navigație. 4 (Rar; pex; îas) Mod de a pătrunde într-o casă prin cățărare, fără a se folosi de intrarea obișnuită. 5 (Reg; îs) ~ mâței Jucărie de hârtie de forma unei mici armonici. 6 (Îs) ~ pisicii Spațiu alb format în textul cules în urma spațierilor neregulate. 7 (Reg; îs) ~ mâței Numele unui joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; îe) A se face ~ și punte A se face luntre și punte. 9 (Reg; îe) A-i pune (cuiva) o ~ bună A ajuta (pe cineva). 10 (Reg; îe) A tăia (cuiva) ~ra A împiedica (pe cineva) să facă ceva. 11 (Pan) Obiect de forma unei scări (1) folosit ca reazem pentru plante. 12 (Reg; spc) Obiect format dintr-o prăjină prin care se introduc la distanțe egale cuie (de lemn) care servesc drept trepte pentru urcat și coborât. 13 (De obicei lsg) Ansamblu de trepte care fac legătura între diferite nivele ale unei construcții între nivelul solului și al parterului (ori etajelor) unei construcții sau între diferențele de nivel ale unui teren. 14 (Îs) ~ rulantă Scară (13) cu trepte mobile articulate pe o bandă rulantă, folosită în locuri cu circulație intensă sau cu diferențe mari de nivel Si: escalator. 15 (Îvp; îe) A pune (sau a întinde, a așterne, a așeza etc.) pe cineva la ~ A întinde (pe cineva) pe jos, de obicei în fața intrării casei, pentru a-l bate (cu biciul). 16 (Pex; îae) A bate cu biciul. 17 (De obicei lpl) Fiecare dintre treptele unei scări (13). 18 (Reg) Pârleaz. 19 (Pan; lpl) Lungime inegală ale șuvițelor din părul unui om sau al unui animal tuns cu neîndemânare. 20 (Îe) A tunde în scări A tunde părul unei persoane în așa fel încât firele să nu fie retezate la același nivel, ci la nivele diferite, mai mic spre ceafă și mai mare spre creștet. 21 (De obicei urmat de determinări în genitiv care arată felul vehiculului) Treaptă sau șir de câteva trepte care servesc la urcarea sau la coborârea dintr-un vehicul. 22 (Pop; la car, la căruță etc.) Cruce (de dinapoi). 23 Fiecare dintre cele două piese de metal care atârnă de o parte și de alta a șeii și în care se sprijină piciorul călărețului. 24 (Rar; îe) A da scări A îndemna calul lovindu-l cu scările (23) sau cu pintenii. 25 (Rar; îe) A nu-l ține bine scările A avea o poziție (socială) nesigură, instabilă. 26 (Îae) Se spune despre un om gârbovit de ani, de griji și de nevoi. 27 (Rar; îe) A se duce (sau a ajunge) până în (ori la) ~ra murgului A stărui până la izbândă. 28 (Îe) A pune piciorul în ~ A adopta o atitudine fermă într-o problemă, spre a o rezolva (operativ). 29 (Rar; îe) Cu piciorul în scara murgului Făcut în grabă. 30 (Rar; îe) La scara murgului Repede. 31 (Îae) Niciodată. 32 Parte a morii formată din două bare paralele unite între ele prin alte bouă bare așezate transversal, astfel încât să formeze un cadru în care este fixat coșul Si: (reg) scaun (66), ursoi, ursoaie. 33 (Trs; Ban) Obiect de lemn de forma unei scări (1), fixat deasupra ieslei, în care se pune nutrețul pentru ca vitele să-l poată trage pe măsură ce mănâncă. 34 (Reg) Cordenci (1) (la războiul de țesut). 35 (Reg) Schelă (la o construcție). 36 (Reg) Capră pentru făcut șindrilă. 37 (Reg) Cârjă (4) (pentru infirmi). 38 (Ban; Trs) Năsălie. 39 (Reg; îs) ~ra năvodului Obiect de lemn în formă de scară (1) folosit la transportarea năvodului, cu sănii speciale, când se pescuiește sub gheață. 40 (Trs; Olt) Parte a spicului care susține boabele Si: scaun (90). 41 (Trs; Olt) Loc în care se află fiecare grăunte în spic Si: scaun (91). 42 (Reg; șîs ~ra mare, ~ra sufletului) Colac pentru pomeni, care are forma unei scări (1) sau care se așază în chip de scară pe o crenguță (de măr). 43 (Reg) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 44 Succesiune continuă sau progresivă de elemente. 45 (Îs) ~ra durității (sau de duritate, de durități) Succesiune progresivă a durității celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. 46 (Rar; îs) ~ de salarizare Ansamblul treptelor de salarizare (înscrise într-un tabel, într-un grafic). 47 (Muz; spc; de obicei urmat de determinări) Ansamblul sunetelor succesive conținute într-un sistem muzical Si: (înv) scală¹ (8). 48 (Muz; spc; de obicei urmat de determinări) Succesiune a sunetelor muzicale care cuprinde opt ocatve Si: (înv) scală¹ (9). 49 (Spc; de obicei urmat de determinări) Totalitatea ființelor imaginate ca o serie, începând de la cele mai simple, la cele mai complexe. 50 (Înv; ccr) Text în care se află înscrise, într-o anumită ordine, elemente informative, situații etc. privitoare la ceva sau la cineva. 51 (Spc) Tablă de materii Si: cuprins¹ (10), sumar. 52 Indice sau glosar al unei lucrări. 53 Ierarhie a condițiilor, a stărilor, a treptelor, a rangurilor sociale, politice sau materiale. 54 Fiecare dintre stările, treptele, rangurile, ierarhiile sociale. 55 Ierarhie a valorilor morale și spirituale. 56 Mulțime ordonată de elemente (diviziuni, grade etc.) care servește la stabilirea, după o anumită regulă, a valorilor unei mărimi (fizice). 57 (Îs) ~ gradată (sau de măsură, grafică) Scară (56) ale cărei elemente sunt diviziuni ale unei linii marcate cu valorile numerice ale mărimii raportate corespunzătoare Si: scală¹ (5). 58 (Îs) ~ termometrică Scară (56) constituită dintr-un interval cuprins între două temperaturi și divizat în grade. 59 (Îs) ~ra Beaufort Scară (56) pentru măsurarea intensității vântului, divizată în grade (de la 0 la 12). 60 (Îs) ~ de culori Fâșie de hârtie pe care sunt dispuse, unul după altul, opt sau douăsprezece dreptunghiuri colorate în nuanțele spectrului luminii solare, utilizată în tehnica reproducerilor policrome. 61 Linie divizată în părți egale, care servește la indicarea raportului între dimensiunile indicate pe un plan și dimensiunile reale (mai mari). 62 Raport constant care există între dimensiunile indicate pe un plan, pe o hartă etc. și dimensiunile reale (mai mari). 63-64 (Îljv) La (sau pe, de) ~ ori la (sau pe) scara... (Care se află, prin reducție) într-un anumit raport numeric, matematic cu realitatea. 65 (Îe) A reduce la ~ A reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestora față de realitate. 66 (Îae) A reproduce un desen, un plan etc. reducând dimensiunile lor și păstrând proporțiile în raport cu dimensiunile reale. 67 (Bot; îc) ~ra-domnului sau ~a-doamnei Plantă erbacee cu frunze numeroase, cu flori albastre sau albe grupate în buchete și cu fructul o capsulă cu numeroase semințe Si: scăricea (7) (Polemonium coeruleum). 68 (Bot; îc) ~ra-popei Plantă nedefinită mai îndeaproape.

scăricea sf [At: BRANDZA, FL., 340 / Pl: ~ele / E: scăricică css] 1-6 (Șhp) Scăriță (1-6). 7 Plantă eracee cu frunze numeroase, cu flori albastre sau albe, grupate în buchete și cu fructul o capsulă cu numeroase semințe Si: scara(67)-doamnei. corectat(ă)

URS sm. 1 🐒 Mamifer carnivor, fiara cea mai mare ce trăește pe la noi; are înfățișarea greoaie, călcînd apăsat pe toată talpa picioarelor scurte și groase; la nevoie însă fuge iute, înnoată foarte bine și se cațără ca o pisică pe arbori, căci are ghiare ascuțite; cu toate că e carnivor, se hrănește și cu substanțe vegetale, mai ales cu fructe dulci; îi place mierea la nebunie și se urcă pe copaci ca s’o caute, distrugînd stupii; trăește prin munți, în vizuini săpate prin locuri unde se străbate cu greu, sub stînci sau în desișul pădurilor; iarna stă amorțit în bîrlogul lui, cît ține frigul; Țiganii, numiți „ursari”, cresc pui de urși, îi domesticesc și-i deprind să meargă pe două picioare, sprijinindu-se de un băț, să joace la sunetul dairelei, etc. (Ursus arctos) (🖼 5188 👉 și 🖼 5191); prin locurile vecinic acoperite cu ghiață ori cu zăpadă, din apropierea polilor, trăește URSUL-ALB care se deosebește de al nostru prin aceea că e mai mare la trup, iar blana e albă, bătînd în gălbuiu; rezistă la umezeală și frig, avînd blana groasă, deasă și unsuroasă (Ursus maritimus) (🖼 5189): se ținea lumea după dînsul ca după ~ (ISP.); toată lumea din sat și din mănăstire se strînge ca la ~ (CRG.); a se uita la cineva ca la ~, adică ca la un spectacol neobicinuit, unde lumea se strînge grămadă să privească; a trăi ca ~ul (în bîrlog), a fugi de lume, a trăi retras de toți, a nu fi sociabil; de aci, Ⓕ ~, om care fuge de lume, care trăește retras: (P): joacă ~ul prin vecini (sau la cumătra), să gătim tărîțele (ZNN.), ceea ce se întîmplă la vecin astăzi, poate să ni se întîmple și nouă mîine; – se joacă cu coada ~ului, se vîră singur în primejdie, legîndu-se de cei mai puternici; – a luat ~ul de coadă, s’a îmbătat; – parcă are păr de ~, fuge lumea de el; 👉 COADĂ1, JUCA1, NĂDEJDE1, PĂDURE1; dacă ți-e frică de ceva, ia păr de la ~ și te afumă, că-ți vine bine, niți frica (GOR.); se crede că dacă are cineva durere de șele, este bine ca ~ul să-l calce (GOR.) ¶ 2 Olten. 📆 Sîmbăta ~ului, Sîmbăta ce cade cu opt zile înainte de Florii (PAMF.); poporul o serbează pentru ca vitele să fie ferite de fiarele sălbatice; – Ziua ~ului, ziua de 2 Februarie (Stretenia, Întîmpinarea Domnului), cînd, după credința poporului, ursul iese din bîrlogul unde a petrecut toată iarna și inspectează cerul, spre a vedea dacă va mai ținea gerul ¶ 3 Mold. Trans. 🍽 Boț de mămăligă, cu brînză de oaie la mijloc și prăjit pe cărbuni: atunci, nu știu cum, îi cade un ~ mare din sîn... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic (CRG.) ¶ 4 🔧 = MENGHENEA ¶ 5 Olten. 💒 = POPONDOC ¶ 6 Băn. 🏚 = BOGDAN ¶ 7 🌿 BARBA-URSULUI 👉 BARBĂ5; BRÎNCA-URSULUI 👉 BRÎNCĂ¹4; – CIOBOȚICA-URSULUI 👉 CIOBOȚICĂ4; – LABA-URSULUI¹ 👉 LABĂ5; – LABA-URSULUI² = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-URSULUI³ = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – LABA-URSULUI⁴ = PIEDICUȚĂ; – LABA-URSULUI⁵ = CUCURUZ I 2; – MIEREA-URSULUI 👉 MIERE2; STRUGURII-URSULUI 👉 STRUGURE5; TALPA-URSULUI¹ 👉 TALPĂ18; – TALPA-URSULUI² = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – URECHEA-URSULUI, mică plantă ierboasă, cu frunzele cărnoase, dispuse într’o rozetă din mijlocul căreia iese o tulpină cilindrică; face flori galbene, numeroase, dispuse într’un buchet la vîrful tulpinii; crește pe stîncile calcaroase din regiunea alpină și se cultivă adesea ca plantă decorativă (Primula auricula) (🖼 5190) [lat. ŭrsus].

TUTUN, (1) s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S. n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.

TUTUN, (1) s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă; sorturi din astfel de frunze. 3. S. n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.

COCHET, -Ă, cocheți, -te, adj. 1. (Mai ales despre femei) Care caută să placă prin felul de a se purta și prin îmbrăcămintea îngrijită, căutată; care uzează de cochetărie pentru a provoca interesul. Cochetă, frivolă, orbită de vanitate, eram convinsă că chemarea mea pe lume e să strălucesc prin baluri. VLAHUȚĂ, O. AL. I 62. Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila. EMINESCU, O. I 159. ◊ (Adverbial) Se îmbracă cochet. ▭ Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi zbori și mi te scap, Stînd pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. EMINESCU, O. IV 369. ◊ (Substantivat, f., peiorativ) Tot focul amorului tinăr, tot delirul juneței cei mai înflorite le-am cheltuit în adimenirile unei cochete. NEGRUZZI, S. I 55. 2. (Despre obiecte) Drăgălaș, grațios, elegant. Casa însurățeilor părea și ea tinără și cochetă, cu ferestrele pline de flori rîzînd la soare. SADOVEANU, O. IV 109. Iar prin crengile cochete [iarna] Flori de marmură anină, – O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. TOPÎRCEANU, S. A. 31. Florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrime. EMINESCU, N. 71.

ACACIA Mill., ACACIA, fam. Leguminosae. Gen originar din ținuturile calde ale Australiei și Africii, cca 450 de specii, arbori și arbuști (2-30 m înălțime). Frunze delicate, asemănătoare celor de ferigă, dublu-penat-compuse sau cu filodii. Stipelele lipsesc sau sînt foarte mici, pergamentoase, uneori transformate în spini. Flori în capitule rotunde, spice sferice sau oblonge, de obicei hermafrodite, galbene-strălucitoare, uneori albe, odorante, înveliș floral dublu. Stamine numeroase, libere. Caliciul și petalele, de multe ori, slab dezvoltate, încît floarea pare a fi formată dintr-un buchet de stamine lungi. Fructul este o păstaie (pergamentoasă, pieloasă sau lemnificată) (Pl. 1, fig. 4).

Atraphaxis spinosa L. Specie care înflorește vara. Flori albe cu puțin roz, așezate în buchete mici, pe ramuri laterale, scurte. Ramuri, des, cu spini. Frunze verzi-albăstrui, ovate sau eliptice.

GLORIOSA L., GLORIOSA, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile tropicale și mai ales din Africa și Indonezia, cca 5 specii, erbacee, cu tuberculi de formă cilindrică. Tulpină agățătoare, înfrunzită, spre vîrf ramificată. Frunze așezate rar, opuse sau cîte 3 în buchet, sesile, vîrful sfîrșind într-un cîrcei. Flori frumoase, singulare, cu peduncul lung, la subsuoara frunzelor, spre vîrful plantei. Perigon persistent cu 6 petale înguste, asemănătoare, foarte curbate în sus sau rulate, ondulate, rar plate, 6 stamine cu antere liniare, ovar sesil, lunguieț, cu 3 loji și multe semințe, stil prelungit, de obicei curbat cu 3 stigmate. Capsulă pieloasă sau cărnoasă.

Jochroma tubulosum Benth. Specie ce înflorește în iul.-aug. Flori (stamine pubescente) albastre-închis, cîte 20, în buchete pendente. Frunze eliptice, acuminate, pubescente.. Arbust, pînă la 1,5 m înălțime, ramuri păroase (peri gri).

COIX L., COIX, fam. Gramineae. Gen originar din America și China, cca 4 specii. Flori în spice, acestea, uneori adunate în buchete dense, pețiolate. Spicele sînt așezate în vaginul frunzelor spre vîrf și poartă la bază florile femele cu stil lung, rotund sau lunguieț, spre vîrf pe cele mascule.

Leptodermis lanceolata Wall. Specie care înflorește în iun.-oct. Flori (corolă albă, infundibuliformă) fără peduncul, în buchete terminale sau în axa frunzelor. Frunze (2-12 cm lungime, 0,8-4 cm lățime) lanceolate pe partea inferioară gri-pubescente, iar pe cea superioară verzi-mat. Arbust (pînă la 2,5 m înălțime) erect-rigid, ramuri pubescente.