BENETÍTE (< engl.) s. n. pl. Grup de gimnosperme fosile, care apar în Triasicul superior (Keuper) și se sting în Oligocen. Erau plante lemnoase, cu tulpina de 3-4 m, acoperite cu cicatrice foliare rombice, în vîrf un buchet de frunze (3 m lungime) și flori hermafrodite sau unisexuate și sesile (fără peduncul).