JERBĂ, jerbe, s. f. Buchet de flori așezate toate cu fața în aceeași parte. Ce-i cu florile astea? întrebă speriat de proporțiile jerbei, CAMIL PETRESCU, O. II 341. ◊ Fig. Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. Soldații au încremenit în loc cu armele pe umăr, cu gurile căscate la jerba de aburi care zbucnea forfotind la gura coșului. BART, S. M. 92.