Definiția cu ID-ul 951137:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înstruța, vb. refl. – (reg.) A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) (DLRM, MDA).