PIONER, -Ă subst. v. pionier.

PIONIER, -Ă, pionieri, -e, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Membru al organizației de masă a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunistă a elevilor. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-un grup (de coloniști sau de emigranți) care pune bazele unei vieți civilizate într-un ținut nelocuit. ♦ Fig. Persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou, încă necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activități noi; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -ă subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

PIONIERESC, -EASCĂ, pionierești, adj. Care aparține pionierilor (1), privitor la pionieri. [Pr.: pi-o-ni-e-] – Pionier + suf. -esc.

PIONIERAT, pionierate, s. n. Misiune, sarcină de pionier; activitate de pionier. [Pr.: pi-o-ni-e-] – Pionier + suf. -at.

pionier s. m. (sil. pi-o-ni-er), pl. pionieri

pionieră s. f. (sil. pi-o-ni-e-), g.-d. art. pionierei; pl. pioniere

PIONIER¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. (în fosta Uniune Sovietică și în alte țări socialiste) Membru al organizației comuniste a copiilor de la 10 la 14 ani. [Sil. pi-o-ni-er] /<fr. pionnier, germ. Pionier, rus. pioner

PIONIER² ~i m. 1) Colonist care se instalează primul într-un ținut necunoscut pentru a-l valorifica. 2) Militar din trupele speciale de construcții (de drumuri, de fortificații etc.) necesare operațiilor militare. 3) fig. Deschizător de drumuri într-un domeniu de activitate umană. [Sil. pi-o-ni-er] /<fr. pionnier, germ. Pionier, rus. pioner

PIONIERAT n. Situație de pionier. [Sil. pi-o-ni-e-] /pionier + suf. ~at

PIONIERESC ~ească (~ești) Care ține de pionieri; propriu pionierilor. [Sil. pi-o-ni-e-] /pionier + suf. ~esc

PIONIER s.n. (Tehn.) Banc de lucru ușor transportabil și ușor de montat. [Pron. pi-o-ni-er. / et. incertă].

baltagiu, baltagii, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului.

CRAVATĂ s.f. Bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gît, mai ales de către bărbați. ◊ (În trecut) Cravată roșie (de pionier) = basma roșie, triunghiulară, purtată la gît de pionieri. [Pl. -te. / < fr. cravate, cf. it. cravatta].

PIONIER s.m. și f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucrează la terasamente, la minări etc. 2. Persoană care desțelenește și cultivă un ținut virgin, punînd bazele unei vieți civilizate în acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi; deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc. 4. (În trecut) Membru al organizației de masă a tineretului școlar care îngloba elevi între 9 și 14 ani și îi educa în spiritul concepției marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].

PIONIERAT s.n. Viață, misiune de pionier. [< pionier + -at].

PIONIERESC, -EASCĂ adj. De pionieri, al pionierilor. [< pionier + -esc].

PIONIER¹ I. s. m. f. 1. cel care, făcând parte dintr-un grup de coloniști sau de emigranți, desțelenește și cultivă un ținut virgin. 2. (fig.) deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc. 3. (în țările cu regim comunist, în România) membru al organizației politice de masă a elevilor între 7 și 14 ani. II. s. m. militar din trupele de geniu, specializate în construcții de terasamente, fortificații, minări etc. (< fr. pionnier, germ. Pionier, /I, 3/ rus. pioner)

PIONIER² s. n. (tehn.) banc de lucru pentru prelucrarea țevilor, ușor de transportat și de montat pe șantier.

PIONIERAT s. n. activitate, misiune de pionier¹ (I, 1, 2). (< pionier¹ + -at)

ACHILLINI, Alexandro (1463-1512), anatomist și fiziolog italian. Prof. univ. la Bologna și Padova. Unul din primii anatomiști care au practicat disecția. Pionier în cercetările anatomiei și fiziologiei intestinului.

AMERICÁN, -Ă (< America), adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Națiune constituită pe terit. S.U.A. din populații eterogene, de religie creștină (majoritatea populației). Există c. 260 de confesiuni religioase. ♦ Persoană aparținînd populației S.U.A. 2. Adj. Care aparține Americilor sau populației acestora, privitor la Americi sau la populațiile lor; (mai ales) care aparține S.U.A. sau populației lor, privitor la S.U.A. sau la populația lor. ♦ Arta a. = arta care s-a dezvoltat pe teritoriul S.U.A. și al Canadei și care a apărut o dată cu primii colonizatori. În arhitectură, în sec. 17 și 18 este caracteristic „stilul colonial” (construcții în lemn). Către sfîrșitul sec. 18 se impune în arhitectura oficială neoclasicismul („Capitoliul” din Washington), căruia i se adaugă în prima jumătate a sec. 19 neogoticul. Din a doua jumătate a sec. 19 se afirmă în construcțiile publice și de locuit arhitectura funcțională (cea mai semnificativă creație fiind „zgîrie-norii”). Folosirea scheletului de oțel, a betonului armat și a sticlei a dat posibilitatea unor soluții noi, formele evoluînd către simplitate și eleganță (Școala din Chicago-Louis Sullivan). Artele plastice s-au dezvoltat sub influența europeană, mai ales olandeză și engleză. În sec. 17-18, John Smibert crează un realism figurativ care durează aproape un secol, avînd ca reprezentanți principali pe: John Singleton Copley, Robert Feke, Benjamin West. Sec. 19 este dominat de influența neoclasică și și romantică, constînd în apariția peisajului „cu adevărat american” și în descoperirea „bunului sălbatic”. Se remarcă George Catlin, George Caleb Bingham și, după războiul de Secesiune, Thomas Eakins și Winslow Homer. Impresionismul, reprezentat mai ales de Mary Cassat nu are o importanță deosebită în evoluția a. a.. Sec. 20 începe cu o criză de identitate a artei, a cărei depășire o încearcă Școala celor opt („Școala lăzii de gunoi”) condusă de Robert Henri. Momentul intrării a. a. în contextul artei moderne îl constituie apariția Galeriei Stieglitz (Armony show). Sub influența marilor artiști postimpresioniști din Europa lucrează – încercînd în același timp o situare prin subiect în lumea americană – Arhur B. Dove, John Marin, Georgia O’Keefe. Perioada interbelică este dominată de așa-numitul „Imn al dinamului”, acceptare și deificare a industrialului ce va determina apariția stilului „Hard edge” și a trei artiști majori: Stuart Devis, folosind în lucrări sale colajul, schematismul decorativ și variațiunile abstracte, Alexander Calder cu „Stabilele” și „Mobilele” sale realizate în metal și David Smith cu sculpturile ideografice. În timpul și după al doilea război mondial, sub influența Bauhausului, F.L. Wright caută să creeze în spirit modern o arhitectură organică. I se adaugă o suită de pionieri ai arhitecturii moderne veniți din Europa: W. Gropius, Mies van der Rohe, E. Saarinen, R. Neutra. În artele plastice, Galeria „Arta secolului” a lui Peggy Guggenheim duce la apariția expresionismului abstract (Arshile Gorky), a picturii gestuale (Jackson Pollack) și a unui expresionism de nuanță brutal-tragică (Willem de Kooning). Prin arta abstractă a lui Rothko și Barnett Newman se ajunge la Noua Școală din New York, în cadrul căreia se dezvoltă curentele Op art (Noland), sculptura minimalistă, Pop Art (Rauschenberg, George Segal) și hiperrealismul anilor ’70 (Charles Close, Noël Mahaffey, Tony Smith).

BECCARIA, Cesare Bonesana, marchiz de (1738-1794), jurist, economist și filozof italian. Contribuții în domeniul dreptului procesual și penal („Despre infracțiuni și pedepse”), prin teoretizarea principiilor privind interzicerea procedurilor secrete, egalitatea pedepselor pentru toți cetățenii, introducerea prezumției de nevinovăție etc. Pionier al analizei economice, precursor al lui A. Smith și Th. Malthus. Studii privind capitalul și diviziunea muncii („Elemente de economie politică”).

BERTALANFFY, Ludwig von (1901-1973), biolog austriac. Stabilit în Canada. Prof. univ. la Viena, Ottawa, Los Angeles, Edmonton. Pionier al abordării organismice și sistematice a fenomenelor biologice („Biologie teoretică”, „Problemele vieții”). A elaborat o concepție generalizată a sistemelor („Teoria generală a sistemelor”).

BREZEANU, Grigore (1891-1919), regizor român de film. Pionier al cinematografiei române („Independența României”, 1912). Filme documentare.

BRUMĂRESCU, Dumitru (1872-1937, n. Vălenii de Munte), pionier al aviației românești. A construit în 1909 un avion-elicopter amfibiu, încercat la București în 1911.

BURNAIA, Irina (1909-1997. n. Ciurari, jud. Teleorman), aviatoare română. Participantă (1935-1939) la mai multe raiduri transcontinentale (București-Entebbe; București-Ankara-Bagdad) și europene (București-Roma) și la numeroase concursuri internaționale de aviație. Una dintre primele pionierele aviației sportive din România.

instrumente muzicale (< lat. instrumentum, „unealtă, aparat”), obiecte, dar mai ales, aparate special confecționate cu ajutorul cărora se produc sunete muzicale. Această definiție exclude din sfera conceptului i. sonore ale căror sunete se utilizează sporadic în muzică (ex. sirenă*, fluiere de semnalizare, clopote*). Din punct de vedere fizic și vocea (1) umană face parte din categoria i., dar terminologia tradițională o consideră, dimpotrivă, un concept antonimic al i. (v. instrumentală, muzică; vocală, muzică). Nu se consideră i. nici părțile corpului uman sau ale îmbrăcăminții care, prin lovire, produc sunete (ex. palmele, pieptul, carâmbul cizmei), deși aceste sunete pot avea o largă utilizare în practicile muzicale primitive și folc. Într-un sens mai larg al conceptului, sunt cuprinse în categoria i. și obiecte de altă destinație inițială, folosite drept i. (ex. frunza* și solzul de pește*, lingurile și bețele de lovit); pentru desemnarea mai exactă a acestora s-a creat termenul de pseudo-i. (T. Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, 1956). În muzicologie*, enumerarea, descrierea, clasificarea și istoria i. constituie obiectul organologiei. Organologia sistematică clasifică i. conform caracteristicilor morfologice și de funcționare. Criteriul de clasificare al chinezilor din antic. era materia primă din care s-au confecționat i., respectiv partea lor considerată cea mai importantă: metalul, piatra, pământul ars, pielea, mătasea, lemnul, dovleacul, bambusul. Clasificarea clasică a hindușilor distingea patru grupuri, după caracteristici de construcție și de mânuire: ghana (lovite – idiofone), avanaddha (acoperite – membranofone), tata (frecate cu arcuș) și sushire (de suflat). În ev. med. europ. se distingeau trei grupuri: instrumenta chordata (de coarde), pneumatica (de suflat) și pulsatilia (de percuție); această clasificare mai este prezentă și azi în gruparea i. orchestrei* simf. La sfârșitul sec. 19, în urma progreselor înregistrate în acustică*, în parte și sub influența etnologiei, s-au pus bazele organologiei sistematice moderne. Pionierul disciplinei, belgianul V.-Ch. Mahillon a creat, în Essai de classification (1880), o clasificare care, cu unele îmbunătățiri de detaliu aduse de E.M. von Hornbostel și C. Sachs (Systematik der Musikinstrumente, 1914), a rămas valabilă până în zilele noastre. Mahillon a stabilit patru clase: i. autofone (numite azi și idiofone), membranofone, cordofone și aerofone. I. idiofone produc sunetele prin vibrațiile proprii ale corpului i., confecționat din lemn, piatră, metal sau sticlă. Subclasele grupează i. conform producerii punctului prin lovire (ex. castagnete*, xilofon*, gong*), ciupire (ex. drâmba*), frecare prin arcuș (ex. Nagelgeige*) sau suflare (de ex. i. chinezesc ku tang). I. membranofone produc sunetele prin punerea în vibrație a unei membrane întinse care poate fi lovită (ex. tobele*), frecată (ex. buhai*) sau acționată prin intermediul unei coloane de aer (ex. mirliton*). I. cordofone produc sunetele prin punerea în vibrație a corzii întinse, acționată prin lovire (ex. pian*), ciupire (ex. chitară*, clavecin*), frecare (ex. toate i. cu arcuș) sau suflare (ex. harfa* eoliană); după criterii de construcție se disting i. cordofone simple (ex. țițeră*, țambal*, pian) și compuse (ex. chitară, i. cu arcuș, harfă*). Grupa percuției din orch. simf. cuprinde, în principal, i. membranofone și idiofone dar, într-o viziune mai nouă, și i. cordofone acționate prin lovire (pian, țambal). În i. aerofone mediul vibrator este coloana de aer acționată prin buzele instrumentistului întinse pe muștiuc* (ex. trompeta*), dirijarea coloanei de aer spre o muchie ascuțită (ex. flaut*, flaut drept*) sau vibrațiile unei (respectiv două) lamele de trestie, lemn sau metal (ex. oboi*, cimpoi*, muzicuță*). Orga*, i. complex, întrunește un număr variabil de i. aerofone diferite. La această clasificare tradițională se adaugă azi clasa i. electrofone* care întrunește atât i. cu generator mecanic, în care numai prelucrarea, amplificarea și emiterea sunetului sunt electronice (ex. chitara electronică), cât și i. cu generator electronic (ex. trautonium, orga electronică*, sintetizator*). Clasificări ale i. mai mult sau mai puțin diferite față de aceasta au mai creat S. Schaeffner (Projet d’une classification nouvelle des instruments de musique, 1931), H.H. Dräger (Prinzip einer Systamatik der Musikinstrumente, 1958). ♦ I. populare, i. muzicale proprii culturilor folclorice*. În accepțiunea restrânsă a a conceptului, i. pot fi considerate numai i. muzicale create de instrumentiștii pop. înșiși sau de meseriași care trăiesc în mediul folc. respectiv (ex. drâmbă*, toacă*, buhai*, bucium*, nai*, fluiere*, cobză*), în sens larg însă se acceptă drept i. și i. de fabrică încetățenite în cultura pop. (ex. clarinet*, taragot*, acordeon*, trompetă*, țambal*). Delimitarea celor două categorii este dificilă, dat fiind faptul că unele i. (ex. vioara*) în anumite zone sunt produse de artizanat țărănesc, în altele nu. Pentru cea de a doua accepțiune pledează și faptul că poporul, preluând de la muzicanți orășeni i. noi, de fabrică, le-au asimilat prin elaborarea și cultivarea unor modalități de execuție proprii folc. din zona respectivă. Sistematizarea i. se face pe baza criteriilor organologiei generale.

CĂLINESCU, Bob (1926-1990), regizor român. Pionier al filmului de animație („Metamorfoze”, „Romeo și Julieta”, „Măști”).

CHABROL [șabrɔl], Claude (1930-2010), regizor francez de cinema. Pionier al „noului val” („Frumosul Serge”, „Verii”). Filme comerciale, dar și de profunzime a investigației mediilor sociale („Scandal”, „Nunta sîngeroasă”, „Violette Noziére”).

COANDĂ 1. Constantin C. (1857-1932, n. București), general și om politic român. Ministru de mai multe ori și prim-min. (oct.-nov. 1918). 2. Henri C. (1886-1972, n. București), inginer și savant român. Fiul lui C. (1). Acad. (1970). Pionier al aviației mondiale. A conceput și a construit în 1910 primul avion cu reacție din lume, încercat de el, în zbor, în același an. În perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de concepție proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coandă”. A descoperit efectul care-i poartă numele (1934) cu aplicații în numeroase domenii ale tehnicii.

KANTOROVICI, Leonid Vitalievici (1912-1986), matematician și economist rus. A reintrodus conceptul de profit. Unul dintre pionierii programării liniare și ai aplicării ei în economie („Metode matematice ale organizării și planificării producției”, „Calculul economic al folosirii optime a resurselor”). Premiul Nobel pentru economie (1975), împreună cu T.C. Koopmans.

autobuz-dormitor s. n. ◊ „Pentru cazare, în afară de căsuțe, ei au la dispoziție și zece... autobuze. Scoase din uz, ele au fost amenajate chiar de părinții copiilor, în timpul lor liber, în tot atâtea dormitoare cochete. Atât de mult le plac pionierilor autobuzele-dormitoare, încât cu greu se lasă convinși cei care «pică» la sorți în căsuțe.” Sc. 5 VIII 75 p. 5 (din autobuz + dormitor)

cartodrom s. n. Loc special amenajat pentru sportul cu carturi ◊ „Cartodromul pionierilor. Un teren viran din apropierea gării din Baia Mare [...] a constituit o «pistă de încercare» a forțelor copiilor băimăreni. Pentru că aceștia au hotărât, cu sprijinul edililor locali, să-l transforme într-un cartodrom.” Sc. 2 XI 73 p. 2. ◊ „În incinta cartodromului pionierilor din Baia Mare a fost amenajat un parc-școală de circulație, dotat cu toate tipurile de marcaje și 70 de semne de circulație.” R.l. 18 XI 76 p. 2 (din cart + -drom, după modelul lui aerodrom)

cultural-artistic, -ă adj. (Acțiune) cu specific cultural și artistic ◊ „Însoțind elevii pe itinerariul cultural-artistic al vacanței.” I.B. 24 XII 70 p. 1. ◊ „La Sarmizegetusa a avut loc o nouă etapă a ștafetei cultural-artistice devenită tradițională în județul Hunedoara.” R.l. 16 IV 75 p. 2. ◊ „În cel de al 24-lea an de activitate, Casa pionierilor din Constanța funcționează cu 44 de cercuri științifico-tehnice, cultural-artistice, sportiv-turistice etc.” R.l. 25 III 76 p. 5 (din cultural + artistic)

film-portret s. n. Film în care se schițează portretul unei personalități ◊ „«Cimarron» este un film-portret.” I.B. 10 XII 66 p. 2. ◊ „«Singurătatea unui cântăreț de fond» este titlul filmului portret, cum îl denumesc ziarele franceze, pe care regizorul C.M. l-a consacrat lui Yves Montand.” I.B. 11 II 75 p. 4. ◊ „Un film-portret: portretul unui om al zilelor noastre.” Sc. 30 I 76 p. 4. ◊ „Film-portret, evocare a personalității unuia dintre pionierii aviației germane de la sfârșitul secolului trecut.” R.l. 30 VII 84 p. 4; v. și Săpt. 28 II 69 p. 1, I.B. 18 IV 74 p. 2, Sc. 12 VI 74 p. 6; v. și videocasetofon (din film + portret; cf. fr. film-portrait; DMC 1974)

microcooperativă (agricolă) s. f. ◊ „Maxi-recolta microcooperatorilor. Toamna trecută, pionierii din comuna Juc-Herghelie (Cluj) au hotărât să înființeze o microcooperativă agricolă, după modelul celei mari, existente în localitate.” Sc. 30 XI 72 p. 2. ◊ „În microcooperativa agricolă.” Sc. 3 X 74 p. 4. ◊ „Microcooperativa agricolă a Școlii generale Cornești (Dâmbovița) se dovedește a fi o adevărată școală a vredniciei.” Sc. 14 I 76 p. 5; v. și R.l. 15 VII 72 p. 5; v. și atelier-școală (din micro- + cooperativă [agricolă])

microgrădină (botanică) s. f. Grădină botanică de mici proporții ◊ „La microgrădina botanică din Parcul pionierilor din Constanța se va strânge, în curând, a doua cultură din acest an de la bananierii cultivați aici.” R.l. 1 XII 76 p. 5. ◊ „Peste 100 de specii de plante și arbuști exotici constituie originala microgrădină botanică amenajată într-un pavilion al Întreprinderii de sere Codlea.” R.l. 31 I 85 p. 2 (din micro- + grădină [botanică])

microîntreprindere s. f. Întreprindere de mici proporții în care lucrează elevi ◊ „La Dărmănești a fost organizată o micro-întreprindere a elevilor. Reunind toate atelierele-școală din comună, noua unitate își propune să-i deprindă pe elevi cu spiritul de muncă în colectiv, cu disciplina de producție.” Sc. 21 XI 72 p. 5. ◊ „Un număr de 200 dintre pionierii de aici lucrează într-o «microîntreprindere» rezultată din asocierea a patru cercuri pionierești [...] Se produc bunuri de larg consum, care urmează să fie desfăcute prin magazinul «Expo-elevi».” I.B. 13 VI 74 p. 2. ◊ „Elevii care lucrează în aceste ateliere [...] au desemnat, dintre colegii lor, conducerea microîntreprinderii: director, inginer-șef, contabil-șef etc.” R.l. 11 II 75 p. 2; v. și 6 XII 74 p. 2, 15 III 75 p. 3; v. și atelier-școală (din micro- + întreprindere)

pionier-biolog s. m. Pionier interesat de biologie ◊ „De fiecare dată în tolba lor de vacanță, echipajele «Cutezătorilor» au adus și adevărate unicate științifice, a căror valoare a fost confirmată de specialiștii în materie. Așa, bunăoară, pionierii-geologi au semnalat depozite de mică în munții Coziei, pionierii-biologi au reperat buretele parazit din Delta Dunării, care distruge sculele pescărești, iar pionierii-speologi au descoperit o peșteră necunoscută și au cartat alte 12.” Sc. 14 VII 74 p. 4 (din pionier + biolog)

pionier-geolog s. m. 1974 Pionier interesat de geologie v. pionier-biolog (din pionier + geolog)

pionier-speolog s. m. 1974 Pionier interesat de speologie v. pionier-biolog (din pionier + speolog)

profesor (-oară)-comandant s. m. f. (înv.) Profesor care, în timpul comunismului, conducea activitatea detașamentului de pionieri ◊ „Profesorul-comandant devine un participant efectiv și afectiv la munca elevilor și pionierilor, tovarășul lor mai mare, exemplul lor.” Cont. 23 XII 66 p. 8 (din profesor + comandant)

profesor (-oară)-diriginte (-ă) s. m. f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)

radioolimpiadă s. f. Tip de activitate (pionierească) transmisă prin radio ◊ „În zilele vacanței, pionierii bucureșteni vor participa la o serie de activități cu profil tehnico-aplicativ, dintre care menționăm: «Radioolimpiada pionierilor» [...]” I.B. 18 XII 75 p. 1 (din radio-1 + olimpiadă)

teleast s. m. ♦ 1. Realizator sau autor de emisiuni de televiziune ◊ „Un termen nou trebuie introdus în vocabular, pentru că din ce în ce mai des va trebui să numim pe acei pionieri care fac ca această artă nouă să-și ocupe locul ei sub soare. Foarte, foarte curând va trebui să spunem teleast, cu ușurința cu care rostim celălalt cuvânt al culturii moderne: cineast.” Cont. 30 XII 66 p. 4. ◊ „Ioan Grigorescu subliniază cum românii – constructori, arheologi, teleaști – vor avea o contribuție substanțială.” Sc. 4 IV 79 p. 4; v. și Cont. 10 II 67 p. 5, Luc. 27 V 78 p. 4; v. și hanta. ♦ 2. Amator de programe serioase de televiziune ◊ „Altminteri, ador televiziunea, dar nu sunt teleast, ci televizorist, adică îmi place să mă și distreze ceea ce văd.” Săpt. 2 II 73 p. 6 (din fr. téléaste; DMN 1963; FC I, V 21, Fl. Șuteu în P.N. 5/67 p. 267, RRL 1/69 p. 2122, F. Hassan în LR 3/74 p. 195, A. Giurescu M.C. 41; DN3, DEX-S)

transsexual, -ă adj. (biol.) ♦ 1. Referitor la trecerea de la un sex la altul ◊ „Există în lume circa 20000 de persoane pe an care vor să-și schimbe sexul, nefiind nici bărbați nici femei. Există și un pionier al chirurgiei trans-sexuale, doctorul B. din Casablanca, care are la activ 800 de operații reușite, din 1966 când au început aceste intervenții.” Sc. 19 IV 74 p. 2. ♦ 2. s. Persoană căreia i s-a făcut operația de schimbare a sexului ◊ „G.B. din Noua Zeelandă este primul primar transexual ales din lume.” R.l. 18 X 95 p. 5 (din fr. transsexuel, engl. transsexual; PR 1965, BD 1970; DEX-S)

KÁRMÁN, Theodor von (1881-1963), inginer american de origine ungară. Stabilit în S.U.A. (1930). Pionier în domeniul construcției avioanelor de mare viteză și al proiectilelor (cercetări care au dus la fabricarea primului avion ce a depășit bariera sonică). Lucrări de hidrodinamică, termodinamică și aerodinamică. Cofondator (1944) al laboratorului de propulsie cu reacție de la NASA.

IVES [áivz], Frederic Eugene (1856-1937), inventator american. A realizat (1881) procesul de fotogravură în semitonuri. Pionier al fotografiei în culori. Autor al unui procedeu de realizare a filmelor cinematografice în culori naturale (1914).

CONSTANTINESCU, George (Gogu) (1881-1965, n. Craiova), om de știință, inginer, inventator român. A trăit în Anglia (din 1912). M. coresp. al Acad. (1920), m. de onoare al Acad. (1965). A creat (1912) știința și tehnica sonicității, ramură a mecanicii mediilor continue, bazată pe transmiterea energiei mecanice prin vibrații elastice în fluide („Teoria sonicității”). A inventat și construit numeroase mașini și dispozitive sonice (convertizorul sonic). Pionier al construcțiilor de beton armat în România.

HAAS, Conrad (1509-1579, n. Sibiu), inventator sas din Transilvania. Pionier al tehnicii rachetelor. A imaginat 17 tipuri de rachete cu mai multe trepte, direcționate prin aripioare de stabilizare, descrise în partea a treia a „Coligatului de la Sibiu”, cel mai vechi manuscris din lume în acest domeniu.

*campión și șampión m. (fr. champion, d. champ, cîmp; it. campione). Luptător (în sport, în știință): campion al veiocipedilĭ, al progresuluĭ. Învingător în sport: campionu înotatuluĭ. – Fem. -ioánă. V. pionier.

GANTT [gænt], Henry Laurence (1861-1919), inginer american. Pionier în domeniul managementului. I se datorează diagrama G., referitoare la controlul producției. Lucrări: „Muncă, salarii și profituri”, „Organizarea muncii”.

SATURN 1. (În mitologia romană) Vechi zeu al agriculturii și viticulturii. Identificat cu Cronos din mitologia greacă. A guvernat în Latium, în epoca mitică de aur. Celebrat în luna dec., la Saturnalii, când sclavii erau serviți de stăpânii lor. 2. Planetă a sistemului nostru solar, văzută pe cer ca un astru de mărimea întâi. Numită așa după zeul roman S. (1). Diametru: 121.000 km (mai turtită la poli). Se află la 1.430 mil. km depărtare de Soare. Revoluție: 29,5 ani. Rotație: 10 h 14 min. Atmosferă de metan și de hidrogen; se consideră că temperatura suprafeței este de -150°C. Prezintă anotimpuri analoge celor terestre. Are zece sateliți, primul dintre ei, Titan, fiind descoperit de C. Huygens (1655). Particularitatea sa o constituie inelul (observat prima dată de Galilei în 1610 și explicat de Huygens în 1662), concentric, foarte plat (grosimea sub 20 de km), având diametrul interior de c. 150.000 km, cel exterior de c. 278.000 km și alcătuit din corpuri mici și din pulberi care gravitează în jurul planetei, rotindu-se rapid pe orbite circulare. În anii 1980 și 1982 date importante despre S. au fost transmise de sondele spațiale Pionier II și Voyager 2. 3. Stațiune balneoclimaterică estivală în jud. Constanța, pe țărmul Mării Negre, în complexul de stațiuni Mangalia-Nord. Cuprinde numeroase hoteluri, vile, restaurante și baruri. 4. Rachetă în trepte, dezvoltată de S.U.A. începând din 1958; a fost utilizată pentru prima oară în 1961.

URBAN, Charles (1867-1942), producător și inventator american. Unul dintre pionierii industriei cinematografice britanice. Inventator al aparatului de proiecție numit Bioscop (1902) și al procedeului Kinemacolor (1906), produce și realizează numeroase documentare, filme de actualitate, filme de călătorie și științifice.

JUNKERS [júnkərs], Hugo (1859-1935), inventator și industriaș german. Pionier în domeniul construcției monoplanelor și a aparatelor de zbor cu structură în întregime metalică. În 1910 a înființat, la Dessau, o fabrică de avioane, unde, ulterior, s-au construit aparate aparate de zbor folosite de Germania în timpul celui de-al doilea război mondial. A mai construit motoare Diesel pentru avioane și a proiectat unul dintre primele motoare cu turboreacție.

LANDI, Stefano (1587-1639), compozitor italian. Creație polifonică (madrigale și muzică sacră). Pionier al stilului monodic (cantate, muzică scenică). Opere („Moartea lui Orfeu”).

LARIONOV, Mihail Fiodorovici (1881-1964), pictor rus. Stabilit în Franța (1915). Unul dintre promotorii avangardismului. Inițiator, alături de soția sa, Natalia Gonciarova, a reionismului (1910-1914). Pionier al picturii nonfigurative, a creat lucrări dinamice, cu structuri întrepătrunse, redând impulsurile luminoase reflectate de obiect („Soldații”, „Pisicile”, „Reionism”). Decoruri pentru „Baletele rusești” și Opera din Paris.

RETZIUS [rétsius] 1. Anders Adolf (1796-1860), medic și antropolog suedez. Prof. univ. la Stockholm.Neurolog, pionier în craniometrie, a stabilit indexul cefalic (1842). 2. Gustaf Magnus (1842-1919), antropolog și medic suedez. Fiul lui R. (1). Prof. univ. la Stockholm. Cercetări asupra sistemului nervos la oameni și animale. Considerat unul dintre creatorii neurologiei moderne („Creierul uman”).

ROY [rua], Ram Mohan (1772-1833), scriitor și jurnalist indian. Reformator religios și social, supranumit „părintele Indiei moderne”. A întemeiat Colegiul Vedanta (1826) și apoi mișcarea Brahmo Samaj (1828). Pionier al prozei moderne în India.

RIOPELLE [riopél], Jean Paul (1923-2002), pictor, sculptor și grafician canadian. Stabilit la Paris (1947). Face parte din grupul „automatiștilor”. Unul dintre pionierii abstracționismului liric. Compoziții adesea străbătute de sugestii ale imaginilor din realitate și în care sunt transcrise complexul senzațiilor pe care le oferă prin modalitățile de expresie ale gestualismului („Avalanșa”, „Muntele”, „Ghețarul”).

SANTOS-DUMONT [sãtus-dumõ], Alberto (1873-1932), inginer și pilot brazilian. Unul dintre pionierii aviației mondiale. Între 1898 și 1905, a realizat în Franța mai multe modele de dirijabile. După 1906 a executat mai multe zboruri cu aerostate și dirijabile de construcție proprie. A efectuat primul zbor propulsat omologat în Europa (în 1906, pe o distanță de 60 m). S-a sinucis.

SÃO PAULO [səu páulu] 1. Oraș în SE Braziliei, centrul ad-tiv al statului cu același nume, situat pe un platou de la poalele înălțimilor Serra do Mar, la 760-820 m alt., pe râurile Tietê, Pinheiros și Tamanduateí, pe Tropicul Capricornului, la 53 km de țărmul Oc. Atlantic și 354 km SV de Rio de Janeiro; 10 mil. loc. (18,6 mil. loc., cu suburbiile, 2003). Orașul propriu-zis se extinde pe 1.493 km², iar aria metropolitană (cu suburbiile Santo André, Diadema, São Bernardo do Campo, São Caetano do Sul, Osasco, Guarulhos, Mairipora, Barueri, Santana do Parnaiba, Franco da Roca și Mogi das Cruzes) pe 8.382 km². Este un oraș cosmopolit, cu mulți emigranți din Portugalia, Italia, Germania, Spania, Japonia, Liban, Siria ș.a. și, totodată, cel mai mare oraș din America de Sud și un important centru industrial, de transport, comercial, financiar-bancar, cultural-științific, de învățământ și turistic. Mare nod de comunicații rutiere, feroviare și aeriene. Are trei aeroporturi: Congonhas, Cumbicas și Viracopos. Metrou inaugurat în 1976 (430 km lungimea liniilor). Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), a constr. de mașini (motoare, mașini-unelte, asamblare de automobile, material rulant feroviar), textilă (țesături din bumbac, lână și mătase), chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), pielăriei și încălțămintei, hârtiei, sticlăriei, farmaceutică, ceramicii, cauciucului sintetic, electrotehnică și alim. Rafinărie de petrol. Atrași de marea dezvoltare ind. a orașului (cel mai mare oraș ind. din America Latină), în anii ’70 ai sec. 20, în S.P. s-au stabilit peste 350.000 de persoane pentru a se angaja în întreprinderile ind., mulți dintre noii veniți trăind în favellas. Mare piață mondială pentru cafea. Universitățile „São Paulo” (1934), „Catolică” (1946) și „Mackenzie” (1952); Institutul de Istorie și Geografie (1894). Stații de radio-emisie și de TV (din 1950), Teatru municipal (1911); Teatru de operă și balet; Conservator; Orchestră simfonică; Muzee de artă, de istorie, de cultură indiană, de științele naturii, antropologie, de tehnică populară, de artă religioasă; Muzeul „Paulista”, cu colecții de mobilă colonială, artizanat indian ș.a. În S.P. există peste 200 de spitale, peste 100 de librării, stadioanele Morumbi (150.000 locuri) și Pacaembu (70.000 locuri), un parc zoologic cu peste 3.500 animale (cel mai mare din America Latină), parcul Ibirapuera (deschis publicului în 1954), cu monumentul „Bandeirantes” (al pionierilor/primii coloniști) la intrare. Catedrală în stil gotic, completată în 1954; complexul arhitectonic Ibirapuera construit după planurile lui Oscar Niemeyer; bisericile São Francisco, São Bento ș.a. Fundat de misionari iezuiți portughezi la 25 ian. 1554 (în ziua de Sf. Pavel), a devenit oraș în 1711 și o importantă piață de desfacere a diamantelor (în sec. 19). În 1822, Pedro, prințul regent al Casei regale portugheze (împăratul de mai târziu al Braziliei, cu numele de Pedro I) a ales S.P. ca loc de proclamare a independenței naționale a Braziliei. 2. Stat în SE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 248,2 mii km²; 38,7 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: São Paulo. Expl. de min. de fier, cupru și de șisturi bituminoase. Plantații de arbori de cafea, de bananieri, citrice ș.a. Culturi de bumbac, cereale, trestie de zahăr ș.a. Creșterea animalelor. Turism.

OBERTH, Hermann (1894-1989, n. Sibiu), fizician și inventator german originar din România. Prof. la Sighișoara și Mediaș. Unul dintre inventatorii astronauticii. Alături de C.E. Țiolkovski și R.H. Goddard, este considerat pionier la zborurilor cosmice. A conceput (1942) primele rachete balistice cu rază mare de acțiune din lume; a colaborat cu W. von Braun, la Peenemünde, la realizarea rachetelor V1 și V2; a elaborat (1947) proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului; a inventat procedeul și dispozitivul de combustie rapidă (efectul O., 1931), în același an luând startul și prima rachetă cu combustibil lichid construită după concepția sa. După al Doilea Război Mondial lucrează în Italia (1955) și în S.U.A. (după 1955). Lucrări: „Racheta pentru zborul în cosmos”, „Zborul rachetelor și zborul în vid”. M. de onoare post-mortem al Acad. Române (1991).

POPOV, Aleksandr Stepanovici (1859-1905/1906), fizician rus. Pionier al radioelectricității. A inventat antena de radiorecepție (1895) și a realizat unul dintre primele aparate de recepție radiotelegrafică (1896); a reușit să emită și să primească semnale morse.

PICKERING [píkəriŋ] 1. Edward Charles P. (1846-1919), Astronom și fizician american. Director al Observatorului Universității Harvard (din 1876). Unul dintre pionierii astrofizicii. Cercetări fotometrice și spectroscopice asupra stelelor. A construit aparate și instrumente de măsură (fotometrul meridian). În 1899 a descoperit Mizar, prima stea dublă spectroscopică. 2. William Henri P. (1858-1938), astronom american. Frate cu P. (1). Cercetări și observații asupra eclipselor solare, a planetelor (Marte, Saturn etc.) și craterelor lunare; a prevăzut (1919) existența planetei Pluto. Primul care a obținut fotografii ale planetei Marte (1888). A descoperit satelitul Phoebe al planetei Saturn (1899).

DE FOREST [də fɔrist], Lee (1873-1961), inventator american. Pionier în domeniul radiotelegrafiei, al sonorizării filmelor și al televiziunii. A construit trioda (1906), realizare ce a făcut posibilă telefonia transcontinentală. Preocupări în domeniul radioelectricității.

PAULAT, Ion (1873-1954, n. sat Cioara-Doicești, azi Bărăganul, jud. Brăila), inventator român. Pionier al aviației, constructorul primului hidroavion în România (1911) și al unui avion monoplan (1912).

PERRET [peré], Auguste (1874-1954), arhitect francez. Împreună cu frații săi, Gustave (1876-1952) și Claude (1880-1960), a fost unul dintre pionierii arhitecturii în beton armat. Lucrări de o mare vigoare, cu scheletul construcției vizibil, în care s-a dovedit un maestru al artei betonului (Teatrul de pe Champs-Elysée, Școala Normală de Muzică, Muzeul Lucrărilor Publice, azi Consiliul Economic și Social, toate la Paris; reconstrucția orașului Le Havre, în colab. A. Persitz).

ROKITANSKI, Carl von (1804-1878), medic austriac. Pionier al anatomiei patologice. A descris maladia R.-Frerichs a ficatului.

SOTO, Jesús Rafael (1923-2005), pictor venezuelean. Director (1947-1950) al Școlii de Arte Frumoase din Maracaibo. Stabilit (1950) la Paris, a devenit unul dintre pionierii artei cinetice. Lucrările sale erau trăsături de linii paralele și scheme geometrice pe folii de plexiglas montate peste suprafețe pictate cu șablonul. În ciclul „Structuri vibrante” a încorporat pentru prima dată mișcarea. Reputație internațională (lucrări instalate în spații publice; lucrări murale la sediul U.N.E.S.C.O. din Paris, tavanul Teatrului Terasa Carreno din Caracas). A înființat (1973) un muzeu de artă modernă la Caracas.

LEIDY [láidi], Joseph (1823-1891), zoolog american. Prof. la Univ. Pennsylvania. Pionier al cercetărilor de paleozoologie a vertebratelor („Despre caii fosili din America”, „Despre mamiferele dispărute din Dakota și Nebraska”). Lucrări de parazitologie („Observații asupra paraziților și scorpionilor”).

LICHÉN (< fr., lat.) s.m 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare simbionte formate prin asocierea unei alge microscopice cu o ciupercă filamentoasă (Lichenophyta). Pionieri ai vegetației, pot fi întâlniți la înălțimi foarte mari, în deșerturi, pe solul înghețat din regiunile arctice unde sunt singura vegetație existentă. Cresc pe sol, pe stânci, pe scoarța copacilor; din punct de vedere morfologic pot și crustoși, foliacei, ramificați etc. (ex.: mătreața-bradului, lichenul-de-piatră, lichenul-renului etc.). Au importanță în procesul de formare a solului, în hrana animalelor, în medicina umană și veterinară etc. 2. (MED.) (Înv.) Nume dat unor dermatoze de natură diversă, caracterizate prin aspect papular.

LEUCKART [lóikart], Rudolf Karl Georg Friedrich (1822-1898), zoolog german. Unul dintre pionierii parazitologiei moderne și ai ecologiei animale. A descris structura spongierilor, clasificându-i drept celenterate. Primul care a studiat ciclurile de viață ale unor specii de viermi paraziți („Paraziții umani și bolile pe care le provoacă”).

LAURENT [lorã], Auguste (1807-1853), chimist francez. Pionier al teoriei atomice. A descoperit antracenul, acidul ftalic și, împreună cu J.B. Dumas, fenomenul de substituire atomică în reacțiile moleculare.

LOOS, Adolf (1870-1933), arhitect austriac. Unul dintre pionierii funcționalismului. Lucrări cu forme geometrice simple din beton armat, printre primele în această tehnică în care a îmbinat arhitectura vieneză clasică cu influențe Secession (case Steiner și imobilele comerciale Goldman și Salatsch din Viena, casa lui Tristan Tzara din Paris). Lucrări teoretice („Ornament și crimă”).

RUSSO, Alecu (1819-1859, n. Strășeni, Basarabia), scriitor român. Militant pașoptist și unionist. Proză memorialistică inspirată de peisaj, legende, amintiri, scrisă, în mare parte, în limba franceză („Soveja”, „Amintiri”, „Piatra teiului”, „Stânca corbului”); observații lucide asupra realităților sociale autohtone („Iașii și locuitorii lui la 1840”). Poemul în proză „Cântarea României” (atribuit de unii istorici literari și lui N. Bălcescu) evocă în versete cu rezonanțe mesianice istoria patriei, văzută ca o succesiune ciclică a epocilor de robie și de libertate. Pionier al criticii literare românești, a sintetizat ideile generației pașoptiste: necesitatea dezvoltării literaturii naționale, inspirația folclorică și istorică, funcția socială a artei, importanța tradiției, valoarea creației populare („Critica criticii”, „Poezia poporală”); a combătut tendințele latiniste, italienizante, galomane („Studie moldovană”, „Cugetări”). Piese de teatru, ulterior pierdute („Jitnicerul Vadră”).

SIKORSKI [səkɔrski], Igor Ivanovici (1889-1972), inginer american de origine rusă. Pionier al aviației. A construit (1910) unul dintre primele bombardiere („Ilia Moromeț”), folosit în Primul Război Mondial. Emigrat (1919) în S.U.A., a fondat (1923) propria societate (pe care a condus-o personal între 1929 și 1957), consacrându-se construcției de elicoptere; a construit primul elicopter practic utilizabil (1939); cu elicopterul „S-52” a bătut, în 1949, recorduri de viteză și de altitudine.

SIMA QIAN (SSU-MA CH’IEN) (145 sau 135 î. Hr.-?), istoric chinez din timpul dinastiei Han de Apus. (206 î. Hr.-25 d. Hr.), pionier al istoriografiei chineze. Cartea sa, „Însemnările istoricului”, se referă la peste 3.000 de ani de istorie, începând cu Împăratul Galben (legendar), până în epoca împăratului Han Wu (140-86 î. Hr.). Lucrarea este interesantă, de asemenea, pentru calitățile sale literare și pentru biografiile cuprinse.

SKLADANOWSKI, Max (1863-1939), pionier al cinematografului mondial, fotograf și pictor german.Creatorul aparatului Bioskop cu care, în 1895, concurează aparatul fraților Lumière.

LOCKYER [lókiə], Sir Joseph Norman (1836-1920), astronom și fizician britanic. Prof. la Colegiul Regal de Știință din Londra. Pionier al astrospectroscopiei. Studii privind fizica Soarelui (între 1870 și 1905 a condus opt expediții în care a observat eclipsele de soare); a descoperit (1868), independent de P. Janssen, liniile heliului în spectrul luminii solare („Chimia Soarelui”, „Locul Soarelui în natură”). A fondat (1869) și editat revista „Natura”.

EVANS [í:vənz], Oliver (1755-1819), inginer american. Pionier în construcția mașinilor cu abur, de înaltă presiune. A construit utilaje pentru ind. textilă (cardare), ind. alimentară (morărit).

FARMAN [farmã], Henri (1874-1958), pilot și constructor de avioane francez. Unul dintre pionierii aviației. A efectuat primul zbor în circuit închis (de o milă, 1908). A organizat (1911, la Issy-les-Moulineaux, lângă Paris)o școală de pilotaj. În 1912, a fundat (împreună cu fratele său Maurice) firma ce-i poartă numele, în cadrul căreia s-au construit peste 30 de tipuri de avioane militare și civile.

FIBIGER [fí:bigər], Johannes Andreas Grib (1867-1928), microbiolog și patolog danez. Prof. univ. la Copenhaga. Pionier în domeniul cercetărilor privind cancerul (pe care l-a indus experimental în 1913). Lucrări privind patogenia difteriei și a tuberculozei. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1926).

FLAHERTY [flæərti], Robert (1884-1951), regizor american de film. Pionier al filmului documentar („Nanuk al nordului”, „Moana”, „Omul din Aran”, „Louisiana Story”).

FLEMING [flémiŋ], Sir John Ambrose (1849-1945), inginer britanic. Prof. univ. la Londra. Pionier în domeniul radiocomunicațiilor. A inventat dioda termoionică, care-i poartă numele, brevetată în 1904.

FULTON [fúltn], Robert (1765-1815), inventator american. Pionier în domeniul propulsiei cu abur. A construit și a experimentat o serie de mașini, un submarin cu elice (1798) și prima navă practic utilizabilă, acționată de un motor cu abur (1807).

GANCE [gãs], Abel (1889-1981), cineast francez. Unul dintre pionierii cinematografiei moderne, inovator în domeniul tehnicii de film: sunetul stereofonic, ecranul lat, triplul ecran etc. Realizator al unor capodopere clasice („Mater Dolorosa”, filmul-epopee „Napoleon”, „Roata”, „Acuz”, „Paradisul pierdut”, „Austerlitz”, „Cyrano Și D’Artagnan”).

GEORGESCU, Jean (1901-1994, n. București), regizor român de film. Pionier al cinematografului românesc. Predilecție pentru genul comic („Milionar pentru o zi”, „O noapte furtunoasă”, „Arendașul român”, „Vizita”, „Lanțul slăbiciunilor”, „Mofturi 1900”, „Lanterna cu amintiri”, „Pantoful Cenușăresei”).

GILBERT [gílbərt], William (1544-1603), medic și fizician englez. Medic la curtea regală a Elisabetei I și a lui Iacob I. Membru al Colegiului Regal de Fizică. Pionier al experimentărilor în domeniul electroacusticii și magnetismului. A introdus noțiuni noi ca: electricitate, forță electrică, pol magnetic („De magnete”). Numele său a fost atribuit unității de măsură pentru tensiunea magnetică – gilbert.

GODDARD [gɔdərd], Robert Hutchings (1882-1945), fizician american. Pionier în construcția rachetelor. Contribuții fundamentale la dezvoltarea teoriei generale a rachetelor. Autor a peste 83 de brevete în tehnica acestora (1914-1940). În 1926, a proiectat și construit o rachetă cu combustibil lichid (benzină și oxigen lichid), care s-a ridicat la o înălțime de 12 m.

GRIFFITH [grífiθ], David Wark (1875-1948), regizor american de film. Unul dintre pionierii cinematografiei. Creatorul unui limbaj modern, al montajului de film. Remarcabil prin amploarea viziunii și prin scenele de masă („Nașterea unei națiuni”, „Intoleranță”, „Abraham Lincoln”).

GUSTY, Paul (1859-1944, n. București), regizor român. Unul dintre pionierii regiei românești în teatru. Director de scenă aproape 60 de ani la Teatrul Național din București. A montat lucrări dramatice dintr-un repertoriu divers, de la tragedia clasică la comedia și drama modernă. A adaptat numeroase piese de teatru străine.

DOUGLAS [dágləs], Donald Wills (1892-1981), inginer american. A proiectat și realizat mai multe tipuri de avioane transoceanice de pasageri și de transport, civile și militare. Unul dintre pionierii proiectării și construcției navelor aerospațiale.

DRĂGHICEANU, Matei (1844-1939, n. Târgoviște), inginer român. M. de onoare al Acad. (1933). Pionier al cercetărilor de geologie aplicată și al studiilor de geologie dinamică din România. Autor al primei hărți geologice a României la scara 1: 800.000 (publicată la Viena în 1890) și al primei hărți de soluri din România (pentru jud. Mehedinți). Studii asupra tectonicii lanțului alpino-carpato-himalayan („Eurasia”).

DRĂGOI, Sabin (1894-1968, n. sat Seliște, jud. Arad), compozitor și folclorist român. M. coresp. al Acad. (1955). Unul dintre promotorii școlii naționale de muzică contemporană, bazată pe folclorul autentic. Opere („Kir Ianulea”, „Năpasta”, „Păcală”), opera-oratoriu „Constantin Brâncoveanu”, lucrări simfonice și vocal-simfonice, instrumentale, coruri. Unul dintre pionierii culegerilor științifice de folclor românesc.

ECKNER [écənər], Hugo (1868-1954), aeronaut german. Pionier în domeniul construcției dirijabilelor. A făcut peste 2.000 de călătorii cu zeppelinul, a realizat prima traversare a Oc. Atlantic (1924) și a făcut ocolul Pământului (1929), împreună cu contele F. von Zeppelin. În 1930 a întreprins primul zbor în Artica cu dirijabilul „Graf Zeppelin”.

LALO [laló], Édouard-Victor-Antoine (1823-1892), compozitor francez de origine spaniolă. Unul dintre pionierii reînnoirii muzicii franceze camerale și simfonice, în a doua jumătate a sec. 19. Creație de factură romantică, caracterizată prin melodicitate, claritate, fantezie ritmică și colorit pitoresc (opera „Regele din Ys”, baletul „Namuna”, „Simfonia spaniolă” pentru vioară și orchestră, concerte).

LANGHANS 1. Carl Gotthard L. (1732-1808), arhitect german. Pionier al neoclasicismului, a fost inspirat de arhitectura greacă (Palatul Hatzfeld din Breslau (Vrocław), Poarta Brandenburg – capodopera sa – din Berlin, Platul de marmură din Postdam, teatrele din Charlottenburg, Postdam și Berlin). 2. Carl Ferdinand L. (1782-1869), arhitect german. Fiul lui L. (1). Consilier regal. Specializat în construcția de teatre. Lucrări pr.: Banca comercială, Biserica Celor „11.000 de fecioare” la Breslau (Wrocław), reconstrucția Operei din Berlin (după incendiul din 1843), teatrele din Stettin (Szczecin), Dessau, Liegnitz (Legnica), „Victoria” din Berlin, Noul teatru din Leipzig.

LANGLEY [læŋli], Samuel Pierpont (1834-1906), astronom, fizician și pionier al aviației american. Director al Observatorului din Allegheny (Univ. Pennsylvania), prof. la Institutul Smithsonian din Washington. Cercetări privind petele solare și stabilirea constantei solare. A inventat (1881) bolometrul, cu ajutorul căruia a studiat razele infraroșii. Contribuții în aerodinamică; a construit (1896) un aeroplan, efectuând câteva zboruri.

LEMAÎTRE [ləmétr], Georges Henri (1894-1966), astrofizician și matematician belgian. Prof. univ. la Louvain. Preot iezuit. Pionier al cosmologiei dinamice, a enunțat primul (1927) idee expansiunii universului prin explozia unui gigant „atom primitiv”, în care era concentrată inițial întreaga materie; a devenit mai târziu teoria big-bangului („Dezbateri asupra evoluției Universului”, „Ipoteză asupra atomului primar”).

LENI, Paul (1889-1929), regizor german de teatru și film. Una dintre cele mai reprezentative personalități ale producției cinematografice expresioniste din epocă („Scara de serviciu”, „Cabinetul figurilor de ceară” – capodopera sa, „Trei iubiri fantastice”). Stabilit în S.U.A. (1926), a realizat filme de groază și suspans, fiind considerat unul dintre pionierii genului („Castelul fantomelor”, „Omul care râde”, „Ultimul avertisment”).

LE ROY LADURIE [lə rua ladürí], Emmanuel (n. 1929), istoric francez. Prof. la Collège de Paris. Administrator general al Bibliotecii Naționale (1987-1994). Istoric al Revoluției Franceze. Studii de metodologie a cercetării istorice; unul dintre pionierii studiului culturii materiale. Lucrări: „Istoria climatului după anul o mie”, „Montaillon, sat occitan între 1294 și 1324”; „Banul, dragostea, moartea în ținutul Oc”.

LILIENTHAL, Otto (1848-1896), inginer german. Unul dintre pionierii aviației mondiale. A construit planoare cu care a efectuat (începând din 1890) primele zboruri planate, imitând zborul păsărilor. Lucrarea sa „Zborul păsărilor ca bază a aviației” a constituit punctul de plecare pentru fundamentarea teoretică a zborului cu aparate mai grele decât aerul. A murit în timpul unui experiment de zbor.

MARIN, Alexe (1814-1895, n. Craiova), pionier al învățământului chimic din țara noastră. Prof. univ. la București. Traduceri de manuale.

MARIN [mərin], John Cheri (1870-1953), pictor american. Influențat de fovism și și cubism, a fost dintre pionierii artei moderne a acuarelei în S.U.A., cu largi ecouri în Marea Britanie și Franța. Celebru datorită acuarelelor semiabstracte cu subiect marin, influențate de J. Whistler („Dragul meu Manhattan”, „Insula Maine”, „Podul Brooklyn”, „Munții Tunk”).

MÉLIÈS [meliés], Georges (1861-1938), cineast francez. Pionier al artei cinemotografice. Iluzionist la teatrul „Robert Houdin” din Paris. În studiourile construite de el (1897), la Montreuil, a realizat peste 400 de filme, utilizând procedee ale artei sale de prestidigitator. Inventator al trucului cinematografic. Predilecție pentru feerie și genul științifico-fantastic („Călătoriile lui Gulliver”, „Afacerea Dreyfus”, „Călătoria în lună”, „Aventurile baronului Münchausen”, „La Polul Nord”).

MIHAIL, Jean (1896-1963, n. Hălăucești, jud. Iași), regizor român de film. Prof. univ. la București. Pionier al artei cinematografice românești („Păcat”, „Manasse”, „Trenul fantomă”). Filme de atmosferă dramatică („Râpa dracului”). Memorialistică („Filmul românesc de altădată”).

MIKOIAN, Artem Ivanovici (1905-1970), inginer armean. Unul dintre pionierii construcției de avioane de vânătoare cu reacție MIG-15 în U.R.S.S. A construit (împreună cu M.I. Gurevici) mai multe tipuri de avioane de vânătoare (printre care MIG-3, folosit în timpul celui de-al doiela război mondial); ulterior a realizat avioanele supersonice MIG-19 și MIG-21.

MILCU, Ștefan-Marius (1903-1997, n. Craiova), medic, biolog și antropolog român. Acad. (1948), prof. univ. la București. Președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei (1974-1990). Rector al Institutului de Medicină și Farmacie din București (1953-1955); director al Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon” (1957-1977). Creatorul endocrinologiei moderne în România; pionier al aplicării izotopilor radioctivi în endocrinologie. Cercetări teoretice, experimentale și clinice în domenii ca: biologia epifizei, timusului, tiroidei, gonadelor, gușii endemice („Gușa endemică”, „Bolile endocrine”). Lucrări de genetică („Genetica umană”, „Endocrinopatiile genetice”). A introdus în antropologie metoda de investigare medico-socială („Introducere în antropologie”, „Antropologia în contextul culturii”). Membru al unor academii și societăți științifice străine.

MÖBIUS, Karl August (1825-1908), zoolog și ecolog german. Director al Muzeului de Istorie Naturală din Berlin (1887-1905). Unul dintre pionierii studiilor de ecologie; a creat noțiunea de biocenoză (1877), devenită un concept central al acestei științe.

MOJAISKI, Aleksandr Fiodorovici (1825-1890), contraamiral rus. Unul dintre pionierii aviației. A proiectat un avion monoplan cu trei elice acționate de două motoare cu abur, brevetat în 1881 și construit în 1883.

MOMADAY [mómdei], Natachell Scott (n. 1934), scriitor american de origine indiană (amerindiană). Prof. univ. în Arizona. Considerat pionier al literaturii indiano-americane moderne („Casa din zori”, „Drumul spre munții ploioși”). Memorialistică („Numele”).

MUYBRIDGE [máibridʒ], Eadweard (pe numele adevărat Edward Muggeridge (1830-1904), fotograf american de origine britanică. Pionier al fotografiei animate, care a precedat cinematograful. În 1878, a înregistrat pe fotografii toate fazele diverselor aluri ale calului de curse. A scris „Mișcarea animală”. Fotografiile sale l-au influențat pe Degas.

NASHE [næʃ], Thomas (1567-1601), scriitor englez. Stil prin excelență satiric, în comedii („Insula câinilor”) și pamflete îndreptate împotriva claselor mijlocii și sus-puse ale epocii sale („Anatomia absurdității”). Pionierul romanului picaresc englez („Călătorul nefericit”).

NÈMCOVÁ [njémtsova:], Božena (1820-1862), scriitoare cehă. Culegeri și prelucrări de basme și legende populare („Povești cu zâne și legende populare”) cehe și slovace. Operă clasică a literaturii cehe, romanul de observație socială și etnografică „Bunicuța” a avut un rol important în reînnoirea prozei cehești. Una dintre pionierele luptei pentru emanciparea femeii.

*pioniér m. (fr. pionnĭer, d. pion). Soldat întrebuințat la terasamente, podurĭ și mine. Primu cultivator al unor locurĭ inculte: pionieriĭ americanĭ. Fig. Acela care deschide saŭ prepară calea spre știință, civilizațiune, progres.

OLMSTED [ómsted], Frederick Law (1822-1903), arhitect peisagist american. Unul dintre pionierii valorificării frumuseților naturale în amenajarea parcurilor și grădinilor (Yosemite Park, Niagara Falls). Creator, împreună cu Calvert Vaux, al planurilor pentru numeroase grădini publice și parcuri în New York, Washington, Boston și Chicago. Lucrări teoretice („Parcurile publice și extinderea orașului”, „Regatul bumbacului”).

OPPENHEIM [oúpənhaim], Dennis (n. 1938), pictor și sculptor american. Prof. univ. la Yale. Exponent al artei conceptuale, pionier al land-art-ului și body-art-ului. Lucrări cu o puternică încărcătură morală și politică („Vizuina diavolului”, „Încercare de a face scandal”, „Deasupra asupra zidului electrocutat”).

PAIK (pe numele adevărat Nam June-paek, zis Nam Kune) (1932-2006), artist american de origine coreeană. În anii ’60 a creat „concertele Fluxus”, un melanj de elemente muzicale, vizuale și electronice. Stabilit (1964) în S.U.A., a devenit unul dintre pionierii artei video; creator al unor spectacole, „colaje” electronice și de imagini („Video-Garden”, „Luna este cea mai bătrână”, „Tricolor Video”).

PARKER [párkər], Charles Christopher (zis și Charlie; supranumit Bird și Yardbird) (1920-1955), saxofonist alto și compozitor de jaz american. Unul dintre cei mai importanți jazmeni americani de culoare. Ascensiune ce coincide cu cu înnoirea adusă de stilul „be-bop”, al cărui pionier este. Stil nou de improvizație la saxofon, frecvent „amelodic” (după canoanele tradiționale), contrastant, imprevizibil, inspirat, ignorând noțiunile de dansant și frumos. Înregistrări („Groovin’ High”, „Bird of Paradise”, „Night in Tunisia”, „Loverman”, „Koko”, „Ornithology”) ce perpetuează magia unui stil care a avut mulți imitatori, deși nu s-a bucurat de o popularitate precum cel al lui Armstrong.

PEVSNER, Sir Nikolaus (1902-1983), istoric de arhitectură britanic, de origine germană. Stabilit în Marea Britanie (1934). Prof. univ. la Londra, Oxford și Cambridge. Lucrări privind arhitectura modernă și designul („Pionierii mișcării moderne”, „Pionierii designului modern”, „Istoria arhitecturii europene”). Cea mai cunoscută scriere a sa sunt cele 46 vol. din seria de ghiduri ale comitatelor „Construcțiile Angliei” (1951-1974), o mare realizare, de aleasă erudiție.

PIROGOV, Nikolai Ivanovici (1810-1881), medic chirurg, naturalist și pedagog rus. Prof. univ. la Moscova. Unul dintre pionierii chirurgiei de război. A introdus în anatomia topografică metoda secțiunilor pe cadavre congelate, iar în practica chirurgicală o serie de procedee operatorii originale. Autor al unui valoros atlas anatomic („Anatomia topografică”).

*protagoníst, -ă s. (vsl. protagonistés, d. prôtos, primu, și agonistés, luptător, agonia, luptă. V. agonie). Primu actor într’o pĭesă teatrală. Fig. Promotor, pionier.

PORTER [pórtər], Edwin Stanton (1869-1941), regizor american de cinema. Pionier al filmului mut, anticipându-l pe D. Griffith în multe aspecte. A avut o contribuție importantă la definirea genului și a primelor elemente de limbaj cinematografic („Fata bătrână”, „Cleptomana”, „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor”, „Tess din ținutul furtunilor”). A realizat primul western din istoria cinematografiei („Atentatul din tren”) cu efecte spectaculare.

HOLMES [həumz], Arthur (1890-1965), geolog și mineralog britanic. Prof. univ. la Durham și Edinburgh. Pionier al datării rocilor cu ajutorul metodelor radioactive și geotermale.

HOOKE [huk], Robert (1635-1703), savant englez. Contribuții în astronomie (a descoperit rotația planetei Jupiter, forma eliptică a orbitei descrise de centrul de gravitație al Sistemului Pământ-Lună). Autor al legii H., care stabilește proporționalitatea între deformațiile elastice ale unui corp și tensiunile la care este supus. Pionier în domeniul biologiei microscopice (a stabilit structura celulară a țesuturilor și a introdus, în 1665, în lucrarea sa „Micrographia”, noțiunea de celulă). A inventat și perfecționat mai multe instrumente de observare și măsurare (telescoape, termometre, microscoape). Independent de Newton, a emis ipoteza gravitației.

HOYLE [hoil], Sir Fred (1915-2001), astrofizician britanic. Prof. univ. la Cambridge. Lucrări privind vârsta și evoluția stelelor. A contribuit la formularea unei teorii cosmologice (ulterior abandonată) care presupunea Universul staționar prin crearea continuă de materie. Pionier al astrofizicii nucleare. Romane de science-fiction.

HUSTIN [üstẽ], Albert (1882-1967), chirurg belgian. Prof. univ. la Bruxelles. Considerat unul dintre pionierii transfuziei sangvine. A fost primul care a utilizat (1914) citratul de sodiu ca anticoagulant al sângelui.

IGGI POP, grup de rock american. Pionier al revoluției punk. Încă de la sfârșitul anilor ’60, prin textele nihiliste și comportamentul provocator, anunța începutul rockului decadent. Adept al hard-rockului experimental și angajat politic, a influențat puternic evoluția genului.

INSTALÁȚIE (< fr.) s. f. 1. Ansamblu de construcții, aparate, mașini, instrumente și accesorii care servește la îndeplinirea unei anumite operații sau funcții în procesul de producție, în transporturi, în telecomunicații, în cercetări științifice, comerț etc. ◊ I. de laborator = i. folosită pentru experiențe, pentru cercetări de laborator. ◊ I.-pilot = i. în care se fabrică, în cantități mici, un anumit produs, nou sau ameliorat, pentru a-i determina calitățile sau pentru a studia și definitiva un proces de producție. ◊ I. industrială = i. care produce industrial bunuri materiale. ◊ I. electrică = i. constituită din conducte, aparate și, eventual, mașini electrice folosită în scopuri energetice sau pentru telecomunicații, comenzi, semnalizări etc. 3. (BOT.) Ocupare a unui teren cu plante pionier-colonizatoare.

IRVING [ə:viŋ], Washington (1783-1859), scriitor american. Pionier al prozei umoristice americane („Istoria New York-ului povestită de Diedrich Knickerbocker”). Maestru al prozei scurte („Cartea de schițe a domnului Geoffrey Crayon”). Impresii de călătorie, lucrări istorice. Lucrarea biografică „Viața și călătoriile lui Cristofor Columb”.

ITARD [itar], Jean Marie Gaspar (1774-1838), medic francez. Pionier în domeniul otologiei moderne. A inventat cateterul eustachian (cateterul lui I.). Contribuții importante în domeniul educării surdo-muților și al retardaților mental.

JELLIFFE [dʒéləfi], Smith Ely (1866-1945), neurolog american. Prof. univ. la Fordhan și Columbia. Pionier în domeniul psihanalizei în S.U.A.; adept al lui Freud. Contribuții în medicina psihosomatică („Tratamentul modern al tulburărilor nervoase și mentale”, „Tehnici de psihanaliză”).

pionier (pi-o-ni-er) s. m., pl. pionieri

pionieră (pi-o-ni-e-) s. f., g.-d. art. pionierei; pl. pioniere

KAY [kei], John (1704-1764), inventator englez. Pionier în domeniul mecanizării industriei textile (a inventat, în 1733, un tip de suveică ce putea fi acționată rapid cu o singură mână; în 1738, un pieptene pentru războaiele de țesut; o mașină pentru îndepărtarea prafului din lână etc.).

KELLY [kéli], Howard Atwood (1858-1943), medic american. Prof. univ. la Baltimore. A organizat școala medicală de la „J. Kopkins University” și a condus clinica de ginecologie a Spitalului universitar. A efectuat primele rectoscopii (1903). Pionier în tratamentul cu radiu al cancerului. Lucrări: „Ginecologie operatorie”, „Ginecologie medicală”. M. coresp. al Acad. Române (1921).

KLAPROTH [klápró:t] 1. Martin Heinrich K. (1748-1817), chimist german. Prof. univ. la Berlin. Unul dintre pionierii chimiei analitice. A descoperit zirconiul și uraniul (1789), titanul (1795) și cromul (1797). Cercetări privind pământurile critice sau referitoare la descoperirea telurului. 2. Heinrich Julius K. (1783-1855), orientalist german. Fiul lui K. (1). Prof. univ. la Sankt Petersburg. Stabilit la Paris (1815). Cercetări etnografice și lingvistice în Caucaz („Asia poliglotă pe baza atlasului lingvistic”), constituind o importantă sursă de informații pentru limbile caucaziene dispărute.

KNORR [knor], Ludwig (1859-1921), chimist german. Prof. univ. la Jena. Pionier în domeniul chimiei organice. A descoperit antipirina (1883).

RAUSCHENBERG [ráuʃənbərg], Robert (1925-2008), pictor și scenograf american. Unul dintre pionierii pop art-ului: „Octava”, „Benzi (B + C)”, seria „Revolvere”. După 1961 folosește serigrafia. Decoruri și costume pentru spectacole de dans.

REGÍE (< fr.) s. f. 1. Inițial simplă funcție administrativă, r. a cuprins, cu timpul, și domeniul de urmărire a disciplinei muncii artistice și tehnice (organizarea și conducerea repetițiilor; dirijarea jocului și a relațiilor actorului în spectacol; alegerea și dispunerea decorurilor și efectelor scenice etc.). În acest stadiu, r. avea un caracter empiric și era încredințată directorului teatrului sau unui actor de frunte (la noi, C. Aristia, C. Caragiale, M. Pascaly, M. Millo). Din deceniul al patrulea al sec. 19, r. se aplică cu precădere în domeniul artistic și e înțeleasă ca un fenomen de artă specific teatrului, care concepe și inițiază, potrivit unei viziuni de ansamblu, prealabile, încorporarea scenică a unei idei sau a unui text dramatic. R. dispune în acest scop de întreaga sferă a artelor și de întregul aparat al scenei (actori, dansatori, scenografi, muzicieni, mașiniști, dotarea tehnică, decorativă, arhitectonică etc.). R. distribuie acestor factori sarcini artistice corespunzătoare, organizează și urmărește procesul lor de creație în vederea închegării finale a spectacolului. Începuturile r. moderne pentru spectacolul dramatic se socotesc a fi apărut după 1870, la curtea ducelui George de Meiningen, iar pentru spectacolul de operă la festivalurile muzicale inițiate de R. Wagner la Bayreuth. Sub imperiul curentului realist critic de la sfârșitul sec. 19, s-au dezvoltat apoi școli regizorale veriste și naturaliste, ale așa-numitului „teatru liber” (animate de Antoine, Brahm, Stanilavski). Curentele ideologice și artistice ulterioare au imprimat r. noi tendințe stilistice. Înainte de Primul Război Mondial și în perioada interbelică, aceste tendințe au fost inițiate și animate de teoreticieni și de practicieni ai teatrului ca: G. Craig, A. Appia, Lugné Poe, Paul Fort, V.E. Meierhold, E.B. Vahtangov, A.I. Tairov, A.G. Bragaglia, L. Jessner, E. Piscator, A. Artaud, M. Reinhardt, Ch. Dullin etc. După cel de-al Doilea Război Mondial, rolul r. ca factor determinant al artei și imaginii teatrale a crescut și este ilustrat de animatori ca B. Brecht, J. Vilar, A. Vitez, J. Grotowski, E. Barba, T. Kantor, Julian Beck, Peter Stein, Richard Schechner, Peter Sellers, Robert Wilson, J.L. Barrault, M. Mnouchkine, Peter Brook, G. Strehler, Patrice Chereau, Lev Dodin, Luca Ronconi, Robert Pelage ș.a. În România, la Iași în 1864, un Regulament teatral cuprinde un capitol „despre regizori”, primul profesionist recunoscut în domeniu fiind A.F. Gattineau, de origine franceză, stabilit în țară. Începând cu sec. 20 regia, în accepțiunea modernă, este un fenomen puternic și continuu în teatrul românesc. Cristalizarea noțiunii de școală, înființarea învățământului specializat, definirea r. ca artă reunește artiști din toate generațiile. Al. Davila, primul regizor artistic domină începutul de sec. Urmează în perioada interbelică personalități ca: Ion Sava, Soare Z. Soare, V.I. Popa, G.M. Zamfirescu, Ion Aurel Maican, Ion Șahighian, Marietta Sadova, Camil Petrescu, Haig Acterian, Paul Gusty. După cel de-al Doilea Război Mondial se vor afirma noi personalități ca: Sică Alexandrescu, Moni Ghelerter, Al. Finți, N. Tompa, alături de reprezentații mișcărilor de „reteatralizare” și „teatralizare” a teatrului: Liviu Ciulei, Horea Popescu, Sorana Coroamă-Stanca, Crin Teodorescu, Lucian Pintilie, David Esrig, Radu Penciulescu, Vlad Mugur, Valeriu Moisescu, Dinu Cernescu, Sanda Manu, Ion Cojar, Margareta Niculescu ș.a. Direcția lor novatoare ca fi continuată de Cătălina Buzoianu, Andrei Șerban, Alexa Visarion, Dan Micu, Aureliu Manea, Silviu Purcărete, Cristian Pepino, Mihai Măniuțiu, Al. Dabija, Tompa Gabor, Al. Darie ș.a. Printre tinerii regizori de talent afirmați după 1989 se numără: Felix Alexa, Beatrice Grancea, Radu Afrim, Theodora Herghelegiu, Vlad Masaci, Nona Ciobanu, Geanina Cărbunariu, Ana Mărgineanu, Andreea Vălean, Radu Apostol, Radu Berceanu ș.a. Au cunoscut notorietate internațională pe marile scene ale lumii: Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Silviu Purcărete, David Esrig, Radu Penciulescu, Margareta Niculescu, Petre Ionescu. R. de film presupune deopotrivă conceptul de creație cinematografică a viitoarei opere, cât și coordonarea tuturor compartimentelor care contribuie la transpunerea pe peliculă a acestui concept (imagine, sunet, montaj etc.). Munca de regie începe cu scenariul sau decupajul regizoral, continuă cu alcătuirea echipei, supervizarea operației de casting, alegerea locurilor de filmare, realizarea filmării propriu-zise, supervizarea montajului și a celorlalte operațiuni care aparțin etapei de postproducție. Istoria cinematografului cunoaște numele unor mari artiști care s-au ilustrat în regia de film: D.W. Griffith, Charles Chaplin, Buster Keaton, Serghei Eisenstein, Vsevolod Pudovkin, Eric von Stroheim, Josef von Sternberg, Ernst Lubitsch, Jean Renoir, Orson Welles, Marcel Carné, René Clair, John Ford, Vittorio De Sica, Luchino Visconti, Federico Fellini, Michelangelo Antonioni, Ingmar Bergman, Luis Buñuel, Andrei Tarkovski, Krzysztof Kiesłowski. Lor li se alături astăzi creatori de o remarcabilă forță și originalitate: Theo Angelopoulos, Bernardo Bertolluci, Robert Altman, Otar Iosseliani, Pedro Almodóvar, David Lynch, Lars von Trier, Tim Burton, Wong Kar-wai, Zhang Yimou ș.a. Pionierii regiei românești de film (Jean Georgescu, Jean Mihail, Ion Șahighian) au deschis drumul câtorva generații de realizatori de renume național și chiar internațional: Liviu Ciulei, Victor Iliu, Ion Popescu-Gopo, Iulian Mihu, Malvina Urșianu, Elisabeta Bostan, Sergiu Nicolaescu, Mircea Veroiu, Dan Pița, Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc, Stere Gulea ș.a. În ultimii ani asistăm la afirmarea unor talente tinere (Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu), semne ale unei înnoiri în regia de film din România. 2. (EC.) Formă de organizare a unei întreprinderi având ca obiectiv exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia (ex. perceperea unor impozite directe), caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, prin rezultatele financiar; p. ext. administrația, personalul, sediul unei asemenea întreprinderi. 3. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de r. = totalitatea acelor cheltuieli ale unei unități economice care privesc, într-o măsură sau alta, asigurarea mai multor activități, neputându-se preciza în ce măsură sunt legate de un anumit produs sau de o anumită lucrare, și care se includ în costuri după anumite criterii convenționale (ex. cheltuielile administrative și de conducere). Construcții, lucrări de montaj, reparații capitale etc., executate în regie (proprie) = operații pe care beneficiarul le face cu aparatul său propriu de producție sau cu o subunitate proprie specializată, folosind mijloace existente ori achiziționate special în acest scop și pe care le asimilează producției marfă prin facturarea lor ca investiții sau ca reparații capitale pe seama fondurilor sociale destinate în acest scop.

REININGER, Lotte (1899-1981), regizoare germană. Pionier al filmului de animație mondială. Utilizează în principal tehnica „umbrelor mișcătoare” („Aventurile prințului Ahmed”).

REYNAUD [renó], Emile (1844-1918), inventator francez, precursor al cinematografului, pionier al filmului de animație.

pionier m. 1. lucrător întrebuințat într’o armată spre a aplana drumuri, a săpa șanțuri, etc.; 2. fig. cel ce deschide sau prepară calea spre cultură, muncitor asiduu.

DELLUC [dəlüc], Louis (1890-1984), cineast francez. Pionier al criticii cinematografice („Fotogenia”, „Originile cinematografului”). Introduce noțiunea de cineast și creează primele cinecluburi. A realizat filmele: „Friguri”, „Femeia de nicăieri”, „Inundație”. Din 1936 este inițiat premiul D., acordat anual celui mai reprezentativ film francez.

PIONER, -Ă, s. m., s. f. v. pionier.

PIONIER, -Ă, pionieri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-un grup (de coloniști sau de emigranți) care pune bazele unei vieți civilizate într-un ținut nelocuit. ♦ Fig. Deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc. 2. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, barajele de mine etc. 3. S. m. și f. (În România; în perioada 1949-1989) Membru al unei organizații de masă a elevilor între 7 și 14 ani. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -ă subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

PIONIERAT s. n. Misiune, sarcină de pionier; activitate de pionier. [Pr.: pi-o- ni-e-] – Pionier + suf. -at.

PIONIERESC, -EASCĂ, pionierești, adj. Care aparține pionierilor (1),^[1] privitor la pionieri. [Pr.: pi-o-ni-e-] – Pionier + suf. -esc.

AEROMODEL, aeromodele, s. n. Model de avion de dimensiuni reduse, fără motor, care poate zbura, la oarecare distanță, fără pilot. Pionierii sovietici sînt iscusiți constructori de aeromodele.

EXTRAȘCOLAR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. În Roșiorii de Vede, unde părinții nu mai erau lîngă mine, lectura mea extrașcolară era nestingherită. GALACTION, O. I 11. ◊ Activitate extrașcolară = activitate organizată, dusă de elevi în timpul liber în cadrul unor instituții speciale, cum sînt cluburile sau bibliotecile pentru copii. Pionierii și școlarii au numeroase case pionerești și cercuri științifice unde desfășoară o bogată activitate extrașcolară. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 295, 1/2.

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. Careu de pionieri. ◊ (În trecut) Formație de infanterie rînduită ca o figură cu patru laturi (din care, uneori, poate lipsi una), pentru a se apăra împotriva atacurilor cavaleriei inamice. 2. Porțiune în formă de pătrat a terenului pentru fotbal, marcată cu alb, pe care jocul se desfășoară după norme speciale; p. ext. teren de sport. Întorcea capul ca să nu vadă careul de tenis, unde și ea jucase odată. BART, E. 315. 3. (La jocul de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.

CASĂ¹, case, s. f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. Casa e așezată în dreptul ariei. STANCU, D. 19. Casele albe, ridicate ici-colo în mijlocul verdeții grădinilor și livezilor, păreau că dorm tăcute și singuratice. SADOVEANU, O. III 193. I-am luat casa pe nimică. ALECSANDRI, T. 331. Va vedea în toate satele case de zid cu cîte trei și patru odăi. GOLESCU, Î. 24. ◊ Fig. Doru unde se lasă, Face lacrimilor casă. HODOȘ, P. P. 32. ◊ Loc. adj. De casă = făcut în casă. Pîine de casă. Pînză de casă. ◊ Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți. Avea o casă de copii, dintre care cel mai mare, în vîrstă de vreo optsprezece ani. PAS, Z. I 61. Dacă mă vede că-s o vădană sărmană și c-o casă de copii, mai trebuie să-și bată joc de casa mea? CREANGĂ, P. 28. A-i fi casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată; a trăi tihnit, fără necazuri. S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! Calea să-ți fie numai cu flori, Și casa casă și masa masă... ALECSANDRI, P. II 46. (Familiar) Piatra din casă v. piatră. Fată în casă v. fată. ◊ O pereche (sau un rînd) de case = casă mare, de obicei cu mai multe apartamente. Corp de case v. corp ♦ (Regional) Cameră, odaie. Casa dinainte. Casa mare. Casa de oaspeți. ◊ Încăpere specială într-o clădire, avînd o anumită destinație. ◊ Casa mașinilor = încăpere în care sînt montate grupurile electrogene într-o centrală electrică. Casa pompelor = clădire sau încăpere în care sînt montate pompele unei stațiuni de pompare. Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează un ascensor. Casa scării = spațiul în care este construită scara la o clădire cu mai multe etaje. ♦ (Tipogr.) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele. Băieții sînt puși să învețe casele de litere și să dea corecturi. PAS, Z. I 260. ♦ Fig. (Determinat prin «de veci») Mormînt. Iaca Ioane și casa de veci, zise el. Trei coți de pămînt, atîta-i al tău. CREANGĂ, P. 321. 2. Gospodărie. E cel dinții lucru ce l-ai cumpărat pentru casa noastră. DAVIDOGLU, M. 15. Bărbatu-mieu... nu s-a putut plînge că... i-am risipit casa. CREANGĂ, P. 4. Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147. 3. Toți cei care locuiesc împreună formînd, de obicei, o familie. E supărat pe casa noastră. STANCU, D. 34. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. Am sculat toată casa; am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Ai casei = membrii familiei. Casă grea = familie numeroasă, greu de întreținut. ◊ Expr. A ține (sau a fi) de casa cuiva = a ține de familia cuiva; a fi dintre oamenii apropiați ai cuiva. Bine Ioane, du-te; nu ți-i oprită calea. De-a putere-a fi, acum ești de casa noastră. CREANGĂ, P. 312. ♦ (În orînduirea feudală și burgheză) Dinastie, neam. Casa de Austria. ◊ Copil de casă v. copil. 4. Căsnicie. Trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGĂ, P. 233. ◊ Expr. A ține casă cu cineva = a trăi în căsnicie cu cineva. Ba zău, încă mă mir c-am avut răbdare să țin casă cu baba pîn-acum. CREANGĂ, P. 118. A strica casa cuiva = a strica armonia dintre soți, a-i face să se despartă. A tace (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi laolaltă în bună înțelegere. De cînd sînt regi, de cînd minciună este. Duc laolaltă cea mai bună casă. VLAHUȚĂ, O. A. 36. N-a vrut să facem casă-mpreună. ALECSANDRI, T. 1502. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. Cu matematica n-am dus niciodată casă bună. C. PETRESCU, C. V. 104. 5. (Urmat de determinări care arată natura sau destinația clădirii) Nume dat unor instituții sau așezăminte create pentru satisfacerea necesităților sociale, culturale, sanitare etc. ale celor ce muncesc. Casă de cultură. Casa Universității. Casa Centrală a Armatei. Casa Oamenilor de Știință. Casa Scriitorilor. Casa Pionierilor. Casa «Scînteii». ▭ Pe lîngă sistemul tarifar și de premiere, ceferiștii beneficiază de mari avantaje sub forma caselor de odihnă, sanatoriilor, spitalelor C.F.R., case de cultură. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 36. ◊ Casă de nașteri = maternitate. Ce ... casă de nașteri s-ar face aici pentru toate satele dimprejur! DUMITRIU, N. 236. Casă de economii = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.). ▭ Casă de ajutor reciproc = asociație tovărășească constituită cu scopul de a da împrumuturi și ajutoare bănești membrilor ei, din resursele acumulate prin cotizații lunare. (Învechit) Casă de sănătate = sanatoriu. Nu putea... să-l interneze într-o casă de sănătate. PAS, Z. I 56. Casă de nebuni = ospiciu. Casă de adăpost = cabană. 6. (În regimul capitalist) întreprindere, firmă comercială. Casă de import. ◊ Specialitatea casei = produs al unei întreprinderi, cu care aceasta își face reclamă, considerîndu-l superior produselor altor întreprinderi. – Pl. și: (regional) căși (DAVIDOGLU, M. 32, ȘEZ. II 10).

CERC, cercuri, s. n. I. 1. (Mat.) Suprafață plană limitată de o circumferință; (în vorbirea curentă, adesea) inia care mărginește o astfel de suprafață, circumferință. Suprafața cercului. Diametrul cercului. ◊ (Geogr.) Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pămîntului, paralele cu ecuatorul și situate la 66 de grade și 30 de minute la nord sau la sud de el. (Astron.) Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul pămîntului. 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de inel sau de roată. Asfințea soarele într-un cerc de văpaie. PAS, L. 285. Treceau pe lîngă o apă întinsă... Pe luciu tremurau cercuri repezi, care ne depărtau spre mal. SADOVEANU, O. I 520. Și apa unde-au fost căzut In cercuri se rotește. EMINESCU, O. I 170. Cocostîrcul... vine, se înalță, în cercuri line zboară. ALECSANDRI, P. A. 118. Fig. Din senin un clopot a-nceput a bate, Pe tăcere-aruncă cercuri sunătoare. D. BOTEZ, P. O. 67. Cerc vicios = greșeală logică constînd în faptul că o teză este aparent demonstrată cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată cu ajutorul primei. ◊ (Adverbial) Se prind de mini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind. COȘBUC, P. I 57. ◊ Loc. adv. În cerc = în formă de cerc, circular. Pionieri așezați în cerc în jurul focului. 3. Linie în formă de arc. Cînd Mihnea intră în odaie, ochii unchiașului, afundați sub cercul albit al sprîncenelor, clipiră ca o candelă ce moare. ODOBESCU, S. A. 85. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate, dar acum stinși și împrejurați de un cerc purpuriu. NEGRUZZI, S. I 6. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.). Cercul cunoștințelor. Cercul ideilor. ▭ Întreprinsesem... a căuta în cercul literilor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. II. (Nume dat unor obiecte (de lemn, de metal etc.) în formă de linie circulară) 1. Bandă subțire de fier sau de lemn care înconjură un butoi pentru consolidarea doagelor. Cercurile vreunui butoi vor plesni. ȘEZ. III 47. 2. Bandă subțire (îndeosebi de metal) cu care se strînge un cufăr, un geamantan, o ladă etc.Șină de fier fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile; (regional) raf. Merg și merg, pînă colo cătră prînzul cel bun, atunci sare un raf (cerc) de pe roată. RETEGANUL, P. I 33. 4. Obiect de lemn de formă circulară pe care îl rostogolesc copiii lovindu-l cu un bețișor. Se juca pe trotuar cu cercul. PAS, Z. I 144. După minge și după cerc, alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. 5. (Învechit) Diademă. Unul din ei, cu fruntea într-un cerc de aur, bătut cu diamante... era frumos ca luna unei nopți de vară. EMINESCU, N. 6. III. (În domeniul social-politic) 1. (Urmat de diverse determinări) Grup de oameni legați între ei prin interese comune și gravitînd în jurul unui punct central. Cercurile reacționare, întreținînd focare fasciste ca acelea din Grecia, Spania, Argentina și împingînd spre neînțelegeri în sînul Națiunilor Unite, caută să împiedice construirea păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 7. ♦ Grupare, de obicei cu scop instructiv-educativ, formată din oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei, concepții comune sau prin practicarea în comun a anumitor îndeletniciri. Cerc marxist. Cerc sportiv. Cerc de lectură. Cerc de studii. Cerc pedagogic. ▭ Cercurile de lectură vor rămîne una din formele mun ci politice și culturale a organizațiilor de masă. REZ. HOT. I 265. În numeroase teatre s-a înmulțit numărul cercurilor de studiu. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/1. Dan vorbea de cercurile literare din București, de mișcarea intelectuală care se începe acum. VLAHUȚĂ, O. AL. II 39. Este ocupat cu o conferință pe care trebuie s-o țină în curînd într-un cerc de savanți. CARAGIALE, O. VII 7. 2. Grup de oameni uniți între ei prin legături de rudenie, de prietenie etc. și care se frecventează des... Asemenea oameni... nu pot aparține cercurilor în care te miști tu. Ei sînt jos. EMINESCU, N. 72. Fiindcă amicul se duce din cercul nostru, propun să începem masa și s-o sfîrșim cu un toast în sănătatea lui. ALECSANDRI, T. 1691. ♦ (Prin extensiune) Lume. Trăind în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece. EMINESCU, O. I 181.

DETAȘAMENT, detașamente, s. n. 1. Grup de soldați sau de luptători înarmați, luat dintr-o unitate mai mare și însărcinat cu îndeplinirea unei misiuni cu un oarecare caracter de independență. Detașament de luptă. Detașament de partizani. ▭ Arcadie Gaidar, în cartea sa «Școala», ne redă cîteva episoade din viața unui detașament revoluționar muncitoresc, în luptă cu gărzile albe contrarevoluționare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/5. În războiul din 1768-1774, ca și în războaiele precedente duse de Rusia împotriva Turciei, detașamente de voluntari romîni au participat la operațiile militare alături de armata rusă. IST. R.P.R. 256. Mici detașamente vor ocupa Arsenalul, hala de grîu, Palatul invalizilor. CAMIL PETRESCU, T. II 371. ◊ Fig. Alături de marea Uniune Sovietică, bastionul de nădejde al păcii, țările de democrație populară formează detașamente înaintate ale frontului mondial al păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. ◊ Detașamentul de avangardă (al clasei muncitoare) = partidul marxist-leninist. V. avangardă. 2. Echipă, grup. Detașamentele de pionieri ajută la culesul cerealelor.

HARTĂ, hărți, s. f. Reprezentare grafică a suprafeței pămîntului, a unui continent, a unei țări, regiuni sau localități, executată din punct de vedere geografic, istoric, geologic etc. Harta Republicii Populare Romîne. Harta Europei. ▭ Privește neclintit pionierul în hărțile atlasului deschis. D. BOTEZ, F. S. 20. Am găsit o hartă minunată a ostrovului. CARAGIALE, O. VII 71. Nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Urmat de determinări arătînd domeniul care face obiectul cercetării) Hartă astronomică. Hartă lingvistică. Hartă marină. Hartă meteorologică.

INEXPUGNABIL, -Ă, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de neînvins. Era o redută ce părea cu atît mai mult inexpugnabilă, cu cît fusese fortificată de unul din cei mai buni pionieri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 10/3. ◊ Fig. Uniunea Sovietică, bastionul inexpugnabil al păcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 186, 1/1.

CRAVATĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei, constînd dintr-o fîșie îngustă de stofă sau de mătase, care se poartă înnodată la gît (mai ales de către bărbați) și ale cărei capete sînt de obicei lăsate să atîrne pe piept. Își pipăi cravata și și-o îndreptă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 119. Vin’ de-ți pune fracul și cravata albă. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ Cravată roșie (sau de pionier) = basma de formă triunghiulară și de culoare roșie, pe care o poartă pionierii la gît, cu unul din colțurile triunghiului atîrnînd pe spate. – Pl. și: crăvăți (C. PETRESCU, C. V. 52).

SCHAEFFER [ʃéfər], Pierre (1910-1995), compozitor francez. Părinte al muzicii concrete („Studii de zgomote”), pionier și veteran al radioului, fondator al Grupului de cercetări muzicale din Paris (alături de Pierre Henry). Creație muzicală („Simfonie pentru un singur om”) și teoretică („Tratatul de obiecte muzicale”).

PAVILION, pavilioane, s. n. 1. Clădire sau construcție de proporții mici, situată în general într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu. V. chioșc. Un pavilion rotund, la care ajungeai printr-o sală de geamuri stăpînea peste o grădină încîntătoare desfășurată în pantă. GALACTION, O. I 328. Generalul trimise doi oameni să mă cheme la duel... Locul, pavilionul de la Băneasa. BOLINTINEANU, O. 401. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate (la spitale, școli, cazărmi, expoziții etc.). Pavilioanele se înălțau ca de cărbune prin întunericul și cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 219. Într-una din zile, murind infirmierul de la pavilionul de tifos exantematic, și cum altul nu era, s-au gîndit toți la Cărămidă. MIRONESCU, S. A. 124. 2. Drapel arborat de unele autorități pe fațada clădirii. Pavilioanele lor, fluturate de briză, întindeau de la un chei la altul un freamăt în care se împleteau toate culorile. TUDORAN, P. 340. Pe la amiază pavilionul de la căpitănia portului, lăsat în jos, arăta că e ora repausului. BART, S. M. 59. ♦ Drapel arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară. Trec [vapoarele] mereu cu alte pavilioane la pupă. BOGZA, C. O. 406. Cunoștea după culorile pavilionului naționalitatea fiecărui vapor. BART, E. 386. ◊ Fig. Ambițiile se aciuează o clipă sub același pavilion. ANGHEL, PR. 34. ◊ Pavilion de semnal = mic steguleț, colorat, pentru făcut semnale. ♦ Stindard (al pionierilor, al asociațiilor sportive etc.) care se înalță la anumite festivități. Ridicarea pavilionului. 3. Partea, largă ca o pîlnie, a instrumentelor muzicale de suflat. Pavilionul urechii = partea exterioară a urechii. – Pronunțat: -li-on.

LOCUȚIUNE s. f. (cf. fr. locution, lat. locutio): grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. În limba română există l. aproape pentru fiecare parte de vorbire (excepție făcând articolul și numeralul). ◊ ~ substantivală: l. care se comportă gramatical ca un substantiv. De exemplu: aducere-aminte (amintire), băgare de seamă (atenție), bătaie de joc (batjocură), părere de rău (regret), ținere de minte (memorie), aruncătură de ochi (ochire), deschizător de drumuri (pionier), nod în papură (cusur), punct de vedere (opinie) etc. ◊ ~ adjectivală: l. care se comportă gramatical ca un adjectiv. De exemplu: de valoare (valoros, -oasă), de ispravă (capabil, -ă), în toată firea (matur, -ă), în floarea vârstei (tânăr, -ă), de neuitat (minunat, -ă), de invidiat (deosebit, -ă), scos din fire (înfuriat), ca vai de lume (necorespunzător, -oare) etc. ◊ ~ pronominală: l. care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât. De exemplu: cine știe cine (cineva), cine știe ce (ceva), nu știu cine (cineva), nu știu ce (ceva), câte și mai câte (multe), de toate (multe și felurite), vrute și nevrute (multe și felurite) etc. ◊ ~ verbală: l. care se comportă gramatical ca un verb personal sau impersonal (de aici cele două feluri de l. verbale: personală și impersonală). De exemplu: a da ajutor (a ajuta), a-și bate joc (a batjocori), a se face foc (a se supăra), a-și veni în fire (a se trezi), a o lua la sănătoasa (a fugi), a o lăsa moartă (a renunța), a lua la trei păzește (a certa), a se da jos (a coborî), a se da de-a dura (a se rostogoli), a da cu sâc (a necăji), a face tranc (a trânti), a se crăpa de ziuă (a se lumina), a se face cald (a se încălzi), a se da de veste (a se vesti), a se lua în considerație (a se considera), a(-i) părea bine, a(-i) părea rău, a(-i) sta bine, a(-i) sta rău etc. ◊ ~ adverbială: l. care se comportă gramatical ca un adverb de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop sau de concesie (de aici și denumirea l. adverbiale: de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop și concesivă). De exemplu: în față, în spate, în urmă, la dreapta, de jur împrejur, ici și colo, colo și colo etc.; de dimineață, cu noaptea-n cap, din vreme-n vreme, într-un rând, în permanență, după aceea, din când în când etc.; bob cu bob, cu asprime, din fir în păr, de nevoie, de-a berbeleacul, pe îndelete, pe din două, cu grămada, de multe ori, din ce în ce, cu siguranță, fără îndoială, în nici un caz, așa și-așa, cel puțin, cât pe ce, de exemplu etc.; de aceea, de asta, de aia; pentru aceea, pentru asta, pentru aia; cu toate acestea, cu toate astea etc. ◊ ~ interjecțională: l. care se comportă gramatical ca o interjecție. De exemplu: apoi de!, auzi colo!, ca să vezi!, doamne ferește!, la naiba!, păcatele mele!, na-ți-o bună!, ți-ai găsit! etc. ◊ ~ prepozițională: l. care se comportă gramatical ca o prepoziție cu genitivul sau cu acuzativul. De exemplu: a) în fața, în spatele, în largul, în stânga, în susul, în josul, în urma etc.; b) conform cu, de față cu, alături cu, alături de, din sus de, începând cu, împreună cu, cât despre, cât pentru, cu privire la, în ce privește etc. ◊ ~ conjuncțională: l. care se comportă gramatical ca o conjuncție coordonatoare (copulativă, adversativă sau conclusivă) sau subordonatoare (necircumstanțială sau circumstanțială). De exemplu: cât și, precum și – copulative; în schimb, decât că, numai că – adversative; ca atare, în concluzie, în consecință, cu alte cuvinte, prin urmare – conclusive; cum că – necircumstanțială; în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, până ce, până să, după ce, îndată ce etc. – circumstanțiale de timp; fără să, pe măsură ce, după cum, ca și cum, ca și când etc. – circumstanțiale de mod; de ciudă că, din cauză că, dat fiind că, pentru că, odată ce, de vreme ce, din moment ce etc. – circumstanțiale de cauză; pentru ca să, ca nu cumva să etc. – circumstanțiale de scop; chiar dacă, chiar de, cu toate că, măcar că, măcar de etc. – circumstanțiale de concesie; în caz că, în caz de etc. – circumstanțiale de condiție; așa încât, astfel încât – circumstanțiale de consecință; în loc să, pe câtă vreme etc. – circumstanțiale de opoziție; după ce că, în afară că etc. – circumstanțiale de cumul; decât să – circumstanțială de excepție. ◊ ~ arhaică: l. specifică limbii române vechi, ca de exemplu a face năvală, a face cercare, a(-i) veni aminte etc. ◊ ~ dialectală: l. proprie unuia dintre dialectele sau subdialectele limbii române, ca de exemplu dr. a-și lua valea și arom. a cădea pi ună parte („a se înțelege unul cu altul”).

PIONIER, -Ă, pionieri, -e, s. m. și f. 1. Membru al organizației progresiste a tineretului școlar, care înglobează elevi între 9 și 14 ani și îi educă în spiritul concepției marxist-leniniste, spre a deveni buni cetățeni ai patriei socialiste. Am auzit cîntînd pionierii cu cravate de flacără. SADOVEANU, E. 74. 2. Persoană făcînd parte dintr-un grup (mai ales de coloniști sau de emigranți) care pătrunde pentru prima dată într-un ținut nelocuit, se stabilește acolo, contribuind la dezvoltarea și progresul acelui ținut. ♦ Fig. Persoană care lucrează într-un domeniu nou, încă necercetat, care pune bazele unei metode, unei activități noi; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. Alecsandri... este unul din pionierii culturii noastre. SADOVEANU, E. 57. Costachi Negruzzi este un nume scump Romîniei și va rămînea în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru. ALECSANDRI, S. 37. 3. (Numai m.) Militar făcînd parte din unități pregătite special pentru construcții cerute de operațiile militare. În semiîntunericul hrubei, în pîlpîirile fugare ale vechiului loc haiducesc, neosteniții pionieri se opriră, își lăsară în jos cazmalele și hîrlețele. SADOVEANU, O. VIII 171. Locotenentul Gross... comanda o companie de pionieri. REBREANU, P. S. 52. – Pronunțat: pi-o-ni-er.

PIONIERAT s. n. Misiune sau sarcină de pionier.

PIONIERESC, -EASCĂ, pionierești, adj. (Rar) De pionieri, al pionierilor (1). Copiii cîntară coruri de-ale lor, spuseră poezii și jucară o piesă pionierească. V. ROM. februarie 1952, 133.

PÎRTIE, pîrtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. Afară, viscolul zidise troiene pînă la streșină. Pîrtiile abia despicau calea îngustă de la o poartă la alta. C. PETRESCU, A. 108. Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă și era o minune de pîrtie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 264. Băieții mergeau răpede cît puteau, dar nu sporeau la mers, căci pîrtie pînă la stînă nu era. CONTEMPORANUL, VII_II 98. ◊ (În comparații) Drumul robilor se deslușea ca o pîrtie alburie prin spuza stelelor. SANDU-ALDEA, U. P. 128. ♦ Drum amenajat în zăpadă în vederea sporturilor de iarnă. În zilele vacanței, un grup de pionieri și pioniere din tabăra de la Predeal se întrec cu săniuțele pe întinsul pîrtiei de zăpadă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. 2. Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. Intrară într-un bunget de pădure. Aici o luară apoi pe o pîrtie. ISPIRESCU, L. 354. Tot mai cercînd el ba ici, ba colea, înspre sară, numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. ◊ Fig. Rup clopotele pîrtii și dîre fac pe cer. LESNEA, I. 29. – Variantă: pîrte (CAMIL PETRESCU, V. 99, ALECSANDRI, P. III 225) s. f.

TEMERAR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător, gata pentru orice acțiune. Pare în adevăr un călător temerar, pornit de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. BOGZA, C. O. 14. Căpătase un mare prestigiu în oraș, ca un temerar pionier al progresului ce era. C. PETRESCU, R. DR. 101. Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zicînd că nu sînt bune. BOLLIAC, O. 272. ◊ (Substantivat) În bunuri ca și-n rele era un temerar. MACEDONSKI, O. I 268.

SEMIÎNTUNERIC s. n. Lipsă parțială de lumină, lumină slabă; semiobscuritate. În semiîntunericul hrubei, în pîlpîirile fugare ale vechiului loc haiducesc, neosteniții pionieri se opriră. SADOVEANU, O. VIII 171.

SCHÖFFER [ʃöfər], Nicolas (1912-1992), sculptor și teoretician francez al artei originar din Ungaria. Stabilit în Franța (1936). Pionier al artei cinetice. Lucrări „spațiodinamice” din plexiglas sau foi subțiri care reflectau lumina. A realizat prima sculptură „cibernetică”, în 1956, un robot numit „CYSP1”. Lucrări teoretice („Orașul cibernetic”, „Noua cartă a orașului”).

SECCHI, Angelo (1818-1878), astronom italian. Iezuit. Profesor și director al Conservatorului astronomic de la Colegiul Roman (din 1849). Observații asupra planetei Marte. Pionier al spectroscopiei stelare, a emis pentru prima oară (1868) ideea clasificării stelelor după aspectul spectrului lor și a sugerat că acesta este legat de temperatura suprafeței lor.

ANTERIORITATE. Subst. Anterioritate, preexistență, precedență, antecedență (rar). Preludiu; prolog. Premisă. Preîntîmpinare, anticipare, anticipație. Antecedent, precedent. Preliminarii, preambul. Ajun, preziuă. Avanpremieră. Prioritate. Precursor, premergător, predecesor, înaintaș, antecesor, pionier (fig.). Ante- (antecalculație, antedată, antedeviz etc.). Pre- (preaviz; preistorie; prevestitor; prezicător etc.). Adj. Anterior, precedent, antecedent, premergător, preexistent; prealabil, preliminar. Anticipat. Antum. Ante- (antebelic; antediluvian; antemeridian etc.). Pre- (preistoric; prerevoluționar; preșcolar etc.). Vb. A anticipa, a preceda, a premerge, a preexista. Pre- (a prevedea; a premedita; a predetermina; a prestabili; a preîntîmpina; a precugeta etc.). Ante- (a antedata). Adv. Înainte, înainte de vreme, înainte de termen, înainte vreme, mai înainte; devreme, prea devreme, prematur, timpuriu, de timpuriu; în ajun, în preajma, în (din) preziua; în prealabil; dinainte, de dinainte; deja, apriori; din vreme, mai înainte, cu anticipație, (în mod) anticipat. V. timp, trecut.

DESCOPERIRE. Subst. Descoperire, revelație, revelare, dezvăluire, aflare, dezlegare, identificare, găsire, detectare; invenție, inventare, inovație, inovare, înnoire, novație (rar), creație. Cercetare, explorare, investigare, căutare. Creativitate, ingeniozitate, inventivitate. Descoperitor, inventator, inventor (înv.), explorator, căutător, creator, inovator, novator (livr.), cercetător. Deschizător de drumuri (fig.), pionier (fig.), fondator, întemeietor. Detectiv. Adj. Inovator, novator (livr.), înnoitor (rar), creator. Inventiv, ingenios; perspicace, clarvăzător, pătrunzător; revelator. Descoperit. Vb. A descoperi, a dezvălui, a revela, a detecta, a afla (pop.), a găsi, a da de ceva, a dezlega, a scoate la iveală, a da la iveală, a scoate la lumină, a arunca o rază de lumină, a ridica vălul (de pe ceva). A inventa, a face o invenție, a inova, a înnoi; a concepe, a crea, a zămisli (fig.), a plăsmui. A cerceta, a explora, a căuta, a investiga. V. căutare, cunoaștere, imaginație, nou.

INIȚIATIVĂ. Subst. Inițiativă, întreprindere, spirit de inițiativă, inventivitate, creativitate, spirit inventiv, spirit inovator, imaginație creatoare. Ingeniozitate, iscusință, dibăcie, istețime, isteție, isteciune (înv.), agerime, vioiciune. Spirit întreprinzător, spirit activ. Îndrăzneală, îndrăznire (înv.), curaj, cutezanță, cutezare (rar), intrepiditate (livr.), temeritate, pionierat; înnoire, raționalizare, inovație, inovare, invenție, descoperire. Inițiator, promotor, fondator, întemeietor, pionier (fig. ), novator (livr. ), descoperitor, creator, izvoditor (înv.), inovator, inventator, inventor (înv.), raționalizator. Adj. Plin de inițiativă, inventiv, creator; ingenios, isteț, iscusit, ager, dibaci. Întreprinzător, activ. îndrăzneț, îndrăznitor (rar), curajos, temerar, intrepid (livr.). Înnoitor (rar), inovator, novator (livr.). Vb. A iniția, a da dovadă de spirit de inițiativă, a avea inițiativă, a lua o inițiativă. A îndrăzni, a cuteza. A înnoi, a inova, a raționaliza, a inventa, a descoperi, a găsi, a dibui. A întemeia, a fonda. Adv. Cu spirit de inițiativă, cu ingeniozitate; cu îndrăzneală, cu cutezanță; din proprie inițiativă. V. acțiune, căutare, curaj, descoperire, imaginație, iscusință, nou.

OSTAȘ. Subst. Ostaș, oștean (înv. și pop.), soldat, soldățel (dim.), soldățoi (augm., peior.), militar, milităroi (augm., depr.), cătană (reg.), cătâniță (dim., reg.), cătănioară (reg.), luptător, luptaș (rar), scutier (înv.), sprintenaș (înv. și arh.), hărțaș (înv.), voinic (înv.), stratiot (înv.), pandur. Recrut, răcan (depr.), leat (fam.). Ostaș de curte, curtean (înv.), viteaz (înv. și arh.); mameluc; scutelnic (înv.), scutelnicel (dim.), paie (înv.); manaf (turcism înv.), nefer (înv.). Mercenar, lefegiu (înv. și arh.), levent (înv.), joimir (înv.), tufecciu (turcism înv.), arnăut, arnăuțel (dim., pop.), lanschenet. Voluntar, volintir (înv.), volintiraș (dim., înv), volintiroi (augm., înv.), bașbuzuc (înv.). Țintaș, ochitor, trăgător, trăgaci, lunetist, tiralior; pușcaș, carabinier (înv.), archebuzier, mușchetar, mitralior. Infanterist, pedestraș (înv. și pop.), pedestru (înv.), pifan (fam. și ir.), pihotaș (înv. și reg.), odivoi (înv.), dorobanț (înv.), glotaș (înv.), curcan (fig.), căciular (înv.), ferentar (înv.), grenadier, tălpaș (înv.), vînător de munte; culoglu (înv.), ienicer, honved (înv.), streliț (înv.). Cavalerist, călăraș (înv.), călăreț (înv.), cazac (înv.), beșliu (înv.), verzișor, ulan, cuirasier, deliu (înv.), dragon (înv.), drăgan (înv.), panțir (înv.), saragea (înv.), spahiu (înv.), husar (înv.). Artilerist, tunar, pușcar (înv.), topciu (înv.). Tanchist. Pionier. Grănicer. Vînător (înv.), bersalier. Jandarm, jadarnic (înv.). Aviator, pilot. Marinar, matroz, clasiar, levent (înv.), epibat (ant.). Arcaș, sagitar (rar), săgetar (înv.), săgetaș (înv.), săgetător, arbaletier. Sulițaș (înv.), sulițar (înv.), lăncier (înv.), fustaș (înv.); halebardier, trabant (germanism înv.). Furier. Pahonț (pop.). Stegar, portdrapel. Toboșar gornist, trîmbițaș. Ostășime (rar), soldățime, cătănime (reg.). Pandurime. Ienicerime. Arnăuțime. Pedestrime, dorobănțime (înv.). Cavalerie, cavalerime (înv.). Serviciu militar, soldăție (rar), ostășie (înv.), cătănie (reg.), moscălie (înv.). Adj. Ostășesc, oștenesc (înv.), soldățesc, milităresc, cătănesc (reg.), panduresc. Arnăuțesc; ieniceresc; volintiresc (înv.); dorobănțesc (înv.); grăniceresc. Vb. A fi ostaș, a fi soldat, a(-și) face serviciul militar, a face armata, a satisface serviciul (stagiul) militar, a fi la oaste, a sluji în oaste, a ostăși (înv.), a cătăni (reg.), a voinici (înv. și arh.). A se înrola, a se încorpora, a se înregimenta. Adv. Ostășește, militărește, soldățește, cătănește (reg.). Arnăuțește. În (la) cătane. V. armată, grade militare, război, steag.

SEVERNAIA ZEMLEA, arh. aparținând Federației Ruse, situat în Oc. Arctic, între M. Kara la V și M. Laptev la E, în apropiere de capul Celiuskin, de care este separat prin str. Vilkițki; 37,6 mii km². Ins. pr.: Oktiabrskoi, Revoluții, Bolșevik, Komsomoleț, Pionier. C. 48% din supr. uscatului este acoperită cu gheață de peste 400 m grosime. Relief vălurit cu alt. max. de 965 m. Climă arctică, aspră, cu precipitații reduse (400 mm/an), cu ierni lungi 9-10 luni pe an, cu temp sub -30°C, și veri foarte scurte, cu temp. de 1-2°C. Vegetație de tundră; faună de tip arctic. Descoperit în 1913.

baltagiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 92 / Pl: ~ii / E: tc bâltay] (Înv) 1 Soldat (pionier) care servea în garda seraiului. 2 (Îc) -agi-baș(ă) Căpitan de baltagii (1).

cravată sf [At: VLAHUȚĂ, D. 197 / Pl: ~te / E: fr cravate] 1 Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofa, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. 2 (Iuz; îs) ~ roșie (sau de pionier) Bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii.

explorator, ~oare [At: ASACHI, E. D. 33 / V: (înv) esp~ / A: esplorator / Pl: ~i, ~oare / E: fr explorateur, lat explorator, -oris] 1 smf Persoană care face cercetări în interesul cuiva (în taină) Si: iscoadă. 2 sm (Îvr) Militar care cercetează un sector al frontului Si: cercetaș. 3 smf Persoană care explorează (1) o țară, o regiune etc. necunoscută ori puțin cunoscută în scopuri științifice, culturale etc. Si: cercetător, observator. 4 smf Deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate Si: pionier. 5 smf Persoană care face prospecțiuni asupra unor terenuri pentru a descoperi zăcăminte sau roci utile. 6 sn (Tel; îs) ~ de imagine Dispozitiv care permite ca fiecăruia dintre punctele imaginii ce urmează a fi transmisă să-i corespundă câte un impuls de curent electric. 7 sn (Med) Instrument folosit pentru cercetarea diferitelor organe în scop diagnostic.

pionier (i-o; i-e)

pionier.

pavilion sn [At: AR (1829), 13¹/30 / V: (înv) ~lon / P: ~li-on / Pl: ~oane / E: fr pavillon ger Pavillion] 1 Construcție ușoară de dimensiuni reduse, situată într-un parc, într-o grădină etc. și care servește ca umbrar sau ca loc de adăpost Si: chioșc. 2 (Pex) Clădire izolată, de dimensiuni reduse, situată într-o pădure, pe malul unui lac etc. 3 Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care formează o singură unitate administrativă sau care sunt destinate aceluiași scop. Vz secție. 4 Cort mai mare, de formă cilindrică și cu vârful ascuțit, care servea de obicei ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 5 Drapel de forme și culori diferite, arborat de o navă pentru a-i indica naționalitatea, compania de navigație căreia îi aparține, un semnal din codul special de semnalizare etc. 6 (Pex) Naționalitate pe care o indică un asemenea drapel. 7 Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. 8 Drapel al pionierilor, al unor asociații sportive etc. care se înalță la anumite festivități. 9 Parte largă ca o pâlnie a unor instrumente muzicale de suflat. 10 (Îs) ~ chinezesc Instrument de fanfară militară, format dintr-o pâlnie conică de metal, de care sunt atârnați clopoței. 11 Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. 12 (Șîs ~ul urechii) Parte vizibilă, cartilaginoasă, a urechii externe. 13 Porțiune dilatată, în formă de pâlnie, sittuată la extremitatea anumitor conducte ale organelor interne.

peonier sm vz pionier¹ corectat(ă)

PANEGIRIC (< fr. panégyrique < lat. panegyricus < gr. panegurikos, elogiu) Discurs în care se aduc laude unei persoane decedate sau în viață. Fundamentat numai pe admirație, el se identifică adesea cu elogiul. În antichitatea greacă, termenul panegiric era folosit pentru adunările generale, sărbătorile populare și, prin extensiune, pentru discursurile rostite în aceste adunări și în care se elogia un zeu sau o cetate, ajungîndu-se apoi la elogiul unei persoane. Ilustrat la greci de Isocrat, autorul unui Panegiric al Atenei, la romani de Pliniu cel tînăr (Panegiricul lui Traian) la francezi, de Bourdaloue. În literatura noastră, mitropolitul Gr. Țamblac scrie Cuvînt de laudă al apostolilor Petru și Pavel. Rostit adesea cu prilejul înmormîntării, cultivat de biserică îndeosebi, panegiricul apare și ca o formă a discursului funebru. Ex. Panegiricul lui C. Negruzzi de V. Alecsandri. „E dureros de a-ți pierde amicii cu care ai petrecut în tinerețe, ai lucrat la renașterea unei țări iubite și te-ai deprins a-i prețui. Costache Negruzzi este un nume scump României și va rămîne în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru. Scrierile sale, deși nu multe, au însă un caracter nou în literatura noastră, deosebindu-se prin eleganta limpezire de stil, energie și adevărat românism, Alexandru Lăpușneanu este un model neimitat pînă astăzi și stă în fruntea literaturii noastre...” Stilul panegiric apare și în acea specie a poeziei medievale laude (lat. laus), specie denumită și praeconia, panegyricus.

pion sm [At: LEON ASACHI, B. 22/21 / P: pi-on / Pl: ~i / E: fr pion] 1 (Îvr) Curier. 2 Piesă de cea mai mică valoare, folosită la jocul de șah. 3 (Rar) Pul. 4 (Fig) Luptător, militant pentru o cauză, pentru o idee, exponent al unei concepții noi Vz pionier.

pionar sm vz pionier¹ corectat(ă)

pioner, ~ă smf vz pionier

pionerie sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: pi-o~ / E: pioner + -ie] (Mun; iuz) 1 Organizație de pionieri (5). 2 Pionierat (11).

pionier¹, ~ă [At: CR (1829), 55²/26 / V: (reg) peo~, pionar, (pop) ~ner^[1], (înv) ~nir / P: pi-o-nier / Pl: ~i, ~e / E: fr pionnier, ger Pionier, rs пионер] 1 sm Militar care face parte din una dintre unitățile de geniu pregătite special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, culoarele prin barajele de mine, barajele explozive etc. 2 sm (Rar sf) Persoană care face parte dintr-un grup de coloniști sau de emigranți care pătrunde pentru prima oară într-un ținut virgin pe care îl desțelenește și-l cultivă, punând bazele unei vieți civilizate. 3 smf (Fig) Persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou, încă necercetat, sau care pune bazele unei metode noi, unei activități noi etc. 4 sm Deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. 5 smf (Iuz) Membru al unei organizații de masă a elevilor de 7-14 ani, care, îndrumată de partidul comunist, avea drept scop educarea comunistă și militară a elevilor. corectat(ă)

pionier^2[1] sn [At: DN³ / P: pi-o-ni-er / Pl: ~e / E: nct] Banc de lucru ușor transportabil și ușor de montat. corectat(ă)

pionierat sn [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 4/1 / P: pi-o-ni-e~ / Pl: ? / E: pionier + -at] (Iuz) 1-5 Sarcină de pionier (1-5). 6-10 Activitate de pionier (1-5). 11 Perioadă în care un elev era pionier (5) Si: pionierie (2).

pionieresc, ~ească a [At: V. ROM. februarie 1952, 133 / P: pi-o-nie~^[1] / Pl: ~ești / E: pionier + -esc] (Iuz) 1 Care aparține pionierilor (5). 2 Privitor la pionieri (5). 3 Pentru pionier (5). 4 De pionier (5).

pionir sm vz pionier

pionier (desp. pi-o-ni-er) s. m., pl. pionieri

pionieră (desp. pi-o-ni-e-) s. f., g.-d. art. pionierei; pl. pioniere

CRAVATĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei bărbătești, constînd dintr-o fîșie îngustă de stofă sau de mătase, care se înnoadă la gît și ale cărei capete sînt de obicei lăsate să atîrne pe piept. ♦ Cravată roșie (sau de pionier) = basma roșie de formă triunghiulară, pe care o poartă la gît pionierii. – Fr. cravate.