OLAT s. n. 1. (Învechit) Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (mai ales la pl.) împrejurime, parte (a locului). Iară alții au scăpat în țara domniilor voastre acolo, în olatul Bistriții (a. 1629). iorga, d. b. i, 44. Atunce întra în olatul cetății, cînd era roada pămîntului tînără. herodot (1645), 9. Zicea că acel olatu l-au luat leșii de la moldoveni fără cale. ureche, l. 111. Să bejenise toată Țara Muntenească, de pen toate aceale olate, pănă în Praova. m. costin, o. 116. Să aibă acele olate ale Ardealului să șază la dînsele pentru hrana lor. ist. Ț. R. 14. Prădînd tîrgurile și satele și olaturile turcești în țara Bolgariei, s-au întorsu întregi la hotarăle sale. n. costin, l. 575. Au așădzat o samă de oaste în Azac și în olatul Azacului pe tătari. neculce, l. 341. Olăcari cu cărți și alergători în toate olaturile să se trimață. cantemir, ist. 27. Au trecut toți în olatul turcesc (începutul sec. XVIII). mag. ist. iii, 357/17. Lefile ce s-au dat... De cătră dumnealor ispravnicii olaturilor (a. 1806-1807). iorga, s. d. VI, 205. Luna împărtășă de o dulce lumină toate olaturile. drăghici, r. 230/13. Cu o ceată aleasă cercetă toate olaturile țării. asachi, s. l. ii, 79, cf. GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, W., I. BRĂESCU, m. 69. Cînd a venit la Iași, Eminescu colindase toate olaturile românești. sadoveanu, o. vi, 298. Amintirile de-atunci, vechi, depărtate în alte olaturi de țară și în alte afunduri de vremi, îl munceau năsîlnic. c. petrescu, a. r. 188. Întorși din olaturile lumii, Au sînge de foc pionierii. boureanu, s. p. 50. ◊ fig. Peste olaturile presei românești se abătuseră cîteva din brizele parfumate de liliac ale poemelor lui Macedonski. perpessicius, m. iii, 236. ◊ expr. A da (sau a face) cuiva olat = a ceda, a pune la dispoziția cuiva (de obicei unei puteri din afara țării), un teritoriu, o regiune etc. Le-au dat hotar și olat... și au făcut pace. neculce, l. 7, id. ib. 275. 2. (Învechit și regional, mai ales la pl.) Moșie; gospodărie (mare); p. restr. clădire, acaret; Lei... 50 oamenilor de la olatul Grecenilor pentru chelt[uiala] ce-au făcut cu. menzilul (a. 1760). iorga, s. n. xxii, 136. Mai toate olatele țerei acesteia sînt de lemn, pentru aceea lesne se aprind. șincai, hr. ii, 38/36. Socoti să-i armeze cum poate, Făgăduindu-le case ș-olate. budai-deleanu, ț. 144. În Cernatul-de-Jos, la anul 1830, ...au fost arsură, de au ars 50 de casă, și cu totul au ars olaturi 268 (cca 1830). iorga, s. d. xiii, 48, cf. cihac, ii, 601. Vînduși vii, Vînduși moșii Și de bir Nu te plătiși, Vînduși Sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. bibicescu, p. p. 276, cf. 74,. șez. iii, 26, viciu, col, 37, pamfile, cer. 187, țiplea, p. p. 114, gr. băn. Hai, mîndră-n a mele olate, Că nu ti-i stropi cu lapte. birlea, c. p. 258, cf. pribeagul, p. r. 57, chest. ii 390/6, 10 a, alrm ii/i h 295, lexic reg. 83, 96, Mat. dialect. i, 25. – pl.: olate și olaturi, (rar) olături (chest. ii 390/54a, 391/54a). – Și: olată (lb, polizu, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, W., VICIU, COL. 203, LEXIC REG. 83, pl. și olăți ALRM ii/i h 295/64, olete viciu, col. 203, cf. id. gl.); (cu sg. refăcut) olatură (v. rom. februarie 1954, 44) s. f.; holate (alr ii/i mn 123, 3832/349) subst. pl. – Etimologia necunoscută.