pavilion sn [At: AR (1829), 13¹/30 / V: (înv) ~lon / P: ~li-on / Pl: ~oane / E: fr pavillon ger Pavillion] 1 Construcție ușoară de dimensiuni reduse, situată într-un parc, într-o grădină etc. și care servește ca umbrar sau ca loc de adăpost Si: chioșc. 2 (Pex) Clădire izolată, de dimensiuni reduse, situată într-o pădure, pe malul unui lac etc. 3 Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care formează o singură unitate administrativă sau care sunt destinate aceluiași scop. Vz secție. 4 Cort mai mare, de formă cilindrică și cu vârful ascuțit, care servea de obicei ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 5 Drapel de forme și culori diferite, arborat de o navă pentru a-i indica naționalitatea, compania de navigație căreia îi aparține, un semnal din codul special de semnalizare etc. 6 (Pex) Naționalitate pe care o indică un asemenea drapel. 7 Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. 8 Drapel al pionierilor, al unor asociații sportive etc. care se înalță la anumite festivități. 9 Parte largă ca o pâlnie a unor instrumente muzicale de suflat. 10 (Îs) ~ chinezesc Instrument de fanfară militară, format dintr-o pâlnie conică de metal, de care sunt atârnați clopoței. 11 Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. 12 (Șîs ~ul urechii) Parte vizibilă, cartilaginoasă, a urechii externe. 13 Porțiune dilatată, în formă de pâlnie, sittuată la extremitatea anumitor conducte ale organelor interne.