CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. Careu de pionieri. ◊ (În trecut) Formație de infanterie rînduită ca o figură cu patru laturi (din care, uneori, poate lipsi una), pentru a se apăra împotriva atacurilor cavaleriei inamice. 2. Porțiune în formă de pătrat a terenului pentru fotbal, marcată cu alb, pe care jocul se desfășoară după norme speciale; p. ext. teren de sport. Întorcea capul ca să nu vadă careul de tenis, unde și ea jucase odată. BART, E. 315. 3. (La jocul de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.