3 intrări
32 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (10)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.
TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turtit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: turti] 1 a (D. obiecte) Deformat (prin lovire, apăsare, comprimare) Si: lățit, sfărâmat, (reg) târșit3 (2), teșit (6). 2 a (D. persoane; plante) Care este strivit Si: zdrobit. 3 av (Pop; îe) A fi ~ de supărat A fi supărat foarte tare. 4 a Care are o fonnă plată. 5 a (D. nas) Care este lățit Si: (înv) tâmpit (1), (reg) pepeșit, târtoș (5). 6 a (Pfm; fig) Amețit de băutură Si: beat. 7 a (Pfm; fig) Care și-a pierdut forțele, energia Si: obosit. 8 a (Pfm; fig) Care și-a pierdut curajul, elanul Si: blazat, decepționat, descurajat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins, lățit (prin lovire, prin tescuire sau prin apăsare). Am suit mai întîi un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. ♦ Mai mult lat decît lung; lățit, teșit. Aflam multă poezie în nasul lui turtit și ochii mici. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Strivit. A fost scos de sub vagon, turtit ca o piftie. PAS, Z. I 146. Plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți. NEGRUZZI, S. I 286. 3. Fig. Foarte beat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turtit a. comprimat, lățit, strivit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turtít, -ă adj. Lățit pin (saŭ ca pin) apesare: nas turtit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă[1]. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2). (Hippocampus hippocampus). – Lat. caballus.
- De fapt, conform definiției din Sistemul Internațional, 1 cal-putere reprezintă puterea necesară pentru a ridica într-o secundă o masă de 75 kilograme pe o distanță de un metru împotriva gravitației Pământului, adică o valoare de 735,499 W. — raduborza
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURTI, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTI, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: turtă] 1-2 vtr A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare, căpătând o formă lățită, întinsă, ca o turtă (1) Si: (reg) a (se) plahniți, a (se) târși1 (5-6). 3 vt A strivi (pe cineva sau ceva), accidentând. 4 vt (Pop; pex) A ucide prin strivire sau prin zdrobirea capului. 5 vt (Pfm; fig) A bate pe cineva foarte tare. 6 vt (Pfm; fig) A nimici (pe cineva sau ceva) Si: a distruge. 7 vt (Pfm; fig) A depăși pe cineva în pricepere, cunoștințe etc. 8 vt (Pfm; fig) A învinge pe cineva într-o discuție. 9 vt (Pfm; fig; c. i. bani) A cheltui (7). 10-11 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia Si: a (se) vlăgui, (pop) a (se) blegi. 12-13 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde curajul, elanul Si: a (se) descuraja. 14-15 vtr (Pfm; fig) A (se) îmbăta foarte tare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita, nedespicată (în special, spre deosebire de armăsar, masculul castrat), care servește omului la călărie, la tras vehicule și la dus poveri. Cal de ham. Cal de călărie. Cal de curse. ▭ În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urît, ros de ham. CAMILAR, TEM. 51. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. Calul... începe a sări în două picioare, forăind. CREANGĂ, P. 185. Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme. ALECSANDRI, T. I 373. Calul de dar nu se caută în gură (sau la dinți) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sînt, fără să se mai țină seamă de defecte). Cunoscut ca un cal breaz. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă (sau cal de tramvai) = a alerga mult; a fi muncit peste măsură, a fi întrebuințat la toate, trimis în toate părțile. Sărmane, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii. ALECSANDRI, T. 85. Cal de bătaie = persoană foarte hărțuită, trasă din toate părțile, muncită; subiect, problemă de care se ocupă insistent multă lume, sau care vine mereu ca preocupare exclusivă a cuiva. A fi cal de dîrvală v. dîrvală. A face (pe cineva) din cal măgar = a face (pe cineva) să ajungă dintr-o situație mai bună într-una mai rea, a degrada; a înjosi, a umili. Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpinîre pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. A ajunge din cal măgar = a ajunge într-o stare sau situație mai rea, mai proastă. A umbla după potcoave de cai morți v. potcoavă. A-și juca calul = a-și face mendrele. Știu eu năzdrăvănii de-ale spînului; și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. CREANGĂ, P. 219. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri fantastice, imposibile, de necrezut. Cred că visezi cai verzi, prietene. CAMILAR, N. I 112. Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = distanță nu prea mare. Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns. ALECSANDRI, T. 45. Calul dracului = (depreciativ) femeie bătrînă, rea;, baborniță, vrăjitoare. ◊ Calul-troian = (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor) stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător. Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în port. BOUREANU, S. P. 4. Cal-putere = unitate de putere (egală cu 75 kilogrammetri pe secundă) cu care se măsoară forța motrice a unei mașini mișcate cu vapori de apă sau cu carburanți. Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile. BOGZA, C. O. 405. ◊ (Poetic) Cu mii de cai-putere Se crapă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91. ♦ (Mil., învechit) Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sîrmă ghimpată. 2. Nume dat unor aparate sau piese care seamănă cu un cal: a) numele unui aparat de gimnastică, peste care se fac sărituri; b) figură în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă. Cal-de-mare (sau, rar, calul-mării) = mic pește marin al cărui cap seamănă cu acela al calului (Hippocampus). Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte. EMINESCU, O. I 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTI, turtesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma (prin lovire, apăsare, tescuire) făcînd să capete o formă lățită ca o turtă; a strivi cu o lovitură (și a ucide). Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. ◊ Expr. A-i turti (cuiva) fesul v. fes. ◊ Refl. Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. 3. Refl. Fig. A se muia, a-și pierde vlaga. Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE TURTI mă ~esc intranz. 1) A pierde forma (prin apăsare, presare, strângere etc.); a se strivi. 2) fig. fam. A se îmbăta peste măsură; a se face turtă. /Din turtă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A TURTI ~esc tranz. 1) A face să se turtească; a strivi; a chiflici. 2) fig. (despre treburi, griji etc.) A apăsa peste măsură, doborând. /Din turtă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turtì v. 1. a face turtă, a lăți prin apăsare; 2. fam. a se îmbăta rău.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turtésc v. tr. (d. turtă). Lățesc pin apesare: mĭ-aĭ turtit fesu (V. fes). Fig. Iron. Prefac în turtă pin bătaĭe: fugĭ de aicĭ, că te turtesc! Zdrobesc pin știință, pin glorie: acest poetastru a fost turtit de un poet. Îmbăt răŭ: vinu cel vechĭ îl turtise.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!cal-turtit (libelulă) s. m., art. calul-turtit
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, 3 sg. turtește, imperf. 1 turteam; conj. prez. 1 sg. să turtesc, 3 să turtească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cal-turtit (libelulă) s. m., art. calul-turtit; pl. cai-turtiți, art. caii-turtiți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, imperf. 3 sg. turtea; conj. prez. 3 să turtească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cal-turtit s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, imperf. 3 sg. turtea; conj. prez. 3 sg. și pl. turtească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURTIT adj. 1. v. strivit. 2. teșit, (reg.) târșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURTIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turtit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURTIT adj. 1. stîlcit, strivit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. teșit, (reg.) tîrșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAL-TURTIT s. v. libelulă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURTI vb. v. ameți, blegi, chercheli, îmbăta, moleși, muia, turmenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURTI vb. 1. v. strivi. 2. v. teși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cal-turtit s. v. LIBELULĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURTI vb. 1. a stîlci, a strivi, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a teși, (reg.) a tîrși. (A ~ un obiect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turti vb. v. AMEȚI. BLEGI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. MOLEȘI. MUIA. TURMENTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i turti (cuiva) fesul expr. a face (pe cineva) să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turti, turtesc v. r. 1. a-și pierde forțele / energia 2. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOOM 3, DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
turtit, turtităadjectiv
-
- Am suit mai întîi un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. DLRLC
- Aflam multă poezie în nasul lui turtit și ochii mici. NEGRUZZI, S. I 61. DLRLC
-
- 2. Strivit. DLRLCsinonime: strivit
- A fost scos de sub vagon, turtit ca o piftie. PAS, Z. I 146. DLRLC
- Plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți. NEGRUZZI, S. I 286. DLRLC
-
- 3. Blazat, decepționat, descurajat, obosit. DEX '09 DEX '98sinonime: blazat decepționat descurajat obosit
- 4. Foarte beat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: beat
etimologie:
- turti DEX '98 DEX '09
cal-turtit, cai-turtițisubstantiv masculin
- 1. Libelulă. DEX '09 DLRLCsinonime: libelulă
turti, turtescverb
- 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. DLRLC
- Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. DLRLC
- Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. DLRLC
- Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. DLRLC
- Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. DLRLC
- Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. DLRLC
- 1.1. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: strivi
- Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. DLRLC
-
-
- 2. A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164. DLRLC
-
-
- Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. DLRLC
-
- 4. A (se) îmbăta (tare). DEX '09 DEX '98sinonime: îmbăta
etimologie:
- turtă DEX '98 DEX '09