9 definiții pentru turtit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURTÍT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.

TURTÍT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.

turtit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: turti] 1 a (D. obiecte) Deformat (prin lovire, apăsare, comprimare) Si: lățit, sfărâmat, (reg) târșit3 (2), teșit (6). 2 a (D. persoane; plante) Care este strivit Si: zdrobit. 3 av (Pop; îe) A fi ~ de supărat A fi supărat foarte tare. 4 a Care are o fonnă plată. 5 a (D. nas) Care este lățit Si: (înv) tâmpit (1), (reg) pepeșit, târtoș (5). 6 a (Pfm; fig) Amețit de băutură Si: beat. 7 a (Pfm; fig) Care și-a pierdut forțele, energia Si: obosit. 8 a (Pfm; fig) Care și-a pierdut curajul, elanul Si: blazat, decepționat, descurajat.

TURTÍT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins, lățit (prin lovire, prin tescuire sau prin apăsare). Am suit mai întîi un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. ♦ Mai mult lat decît lung; lățit, teșit. Aflam multă poezie în nasul lui turtit și ochii mici. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Strivit. A fost scos de sub vagon, turtit ca o piftie. PAS, Z. I 146. Plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți. NEGRUZZI, S. I 286. 3. Fig. Foarte beat.

turtit a. comprimat, lățit, strivit.

turtít, -ă adj. Lățit pin (saŭ ca pin) apesare: nas turtit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURTÍT adj. 1. v. strivit. 2. teșit, (reg.) târșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)

TURTÍT adj. v. améțit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

turtit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

TURTIT adj. 1. stîlcit, strivit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. teșit, (reg.) tîrșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)

Intrare: turtit
turtit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtit
  • turtitul
  • turtitu‑
  • turti
  • turtita
plural
  • turtiți
  • turtiții
  • turtite
  • turtitele
genitiv-dativ singular
  • turtit
  • turtitului
  • turtite
  • turtitei
plural
  • turtiți
  • turtiților
  • turtite
  • turtitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turtit

etimologie:

  • vezi turti
    surse: DEX '98 DEX '09