DESCURAJAT, -Ă, descurajați, -te, adj. Care și-a pierdut curajul, entuziasmul, speranța; deprimat, demoralizat. – V. descuraja.

descurajat¹ sns [At: MDA ms / E: descuraja] Descurajare (1).

descurajat², ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 61 / Pl: ~ați, ~e / E: descuraja] (D. oameni) 1 Care și-a pierdut curajul. 2 Deprimat.

DESCURAJAT, -Ă, descurajați, -te, adj. Care și-a pierdut curajul, entuziasmul, nădejdea; deprimat, demoralizat. – V. descuraja.

DESCURAJAT, -Ă, descurajați, -te, adj. Care și-a pierdut curajul, lipsit de entuziasm, de interes; demoralizat, deznădăjduit. (Fig.) Totdeauna însă brațul îi cădea descurajat. SADOVEANU, Z. C. 189.

DESCURAJAT adj. 1. demoralizat, deprimat, (fig.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărât, deprimat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.)

DESCURAJAT adj. 1. demoralizat, deprimat, (fig.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărît, deprimat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.)