putrezire sf [At: PSALT. HUR. 10^r/14 / V: (înv) ~edi~ / Pl: ~ri / E: putrezi] Proces de descompunere aflat în curs, a unui corp, a unei substanțe organice, a unui obiect făcut din asemenea substanțe Si: (liv) putrefacție (1), putrefiere.

PUTREZIRE, putreziri, s. f. Faptul de a putrezi. 1. Proces de descompunere a substanțelor organice sub acțiunea bacteriilor de putrefacție etc., în condiții de umiditate și de temperatură favorabilă; putrefacție. Iată-i cum așteaptă, așezați cu fața-n sus, unul lîngă altul, ofițeri și soldați... intrați în putrezire. CAMILAR, N. I 396. Pe neamțul acela gros l-a recunoscut Bocăneț mai tîrziu, mort de opt zile și intrat în putrezire. C. PETRESCU, Î. II 15. 2. Fig. Descompunere (economică, socială etc.), destrămare, dezagregare.

putredi v vz putrezi

putredire sf vz putrezire

putrezi [At: PSALT. HUR. 44^v/1 / V: (îrg) ~edi, (înv) ~rizi / Pzi: ~zesc / E: putred] 1-2 vir (D. corpuri sau substanțe organice ori d. obiecte confecționate din astfel de substanțe; pex, fig) A-și pierde treptat aspectul, consistența, duritatea etc. sub influența agenților externi normali sau patogeni Si: a (se) altera, a (se) descompune, a (se) strica, (liv) a (se) putrefia, (rar) a putregăi. 3 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) ciolanele (sau oasele, oscioarele) A zăcea mort (1). 4 vi (Pex; îae) A muri¹ (1). 5 vi (Rar; d. ape) A deveni stătut, clocit. 6-7 vir (D. semințe) A (se) descompune în vederea genninării. 8 vi (Reg; îf putredi) A zăcea bolnav de moarte. 9 vi (Fig) A sta închis multă vreme, în condiții de distrugere fizică și morală. 10 vi (Fig; d. oameni) A duce o viață monotonă, de lâncezeală Si: a lâncezi, a mucezi. 11-12 vir (D. organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena.

putrizi v vz putrezi

PUTREZI, putrezesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre materii organice) A se descompune treptat, sub influența unor microorganisme (bacterii de putrefacție etc.); a intra în putrefacție, a deveni putred; (despre fructe, legume etc.) a se altera, a se strica. Morții rămîn să putrezească acolo, unul lîngă altul, ofițeri și soldați. CAMILAR, N. I 396. Pe morminte căzuseră florile și putrezeau. SADOVEANU, O. VII 167. De pe păreții-ngălbeniți se dezlipește-n pături varul Și pragului îmbătrînit începe-a-i putrezi stejarul. GOGA, P. 19. ◊ Fig. Mă duc să mă mai plimb, că am să putrezesc de atîta plictiseală. REBREANU, I. 60. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. ◊ Refl. (Rar) Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. [Casa] a putrezit din temelie pînă în vîrf din pricina deselor înecări ale Dîmboviței. GHICA, la TDRG. ♦ (Popular, despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. A putrezit carnea pe el. 2. Fig. A fi ținut prizonier, a sta închis undeva pînă la moarte, în condiții de distrugere fizică și morală. Ionuț Păr-Negru s-a coborît împreună cu părintele Emilian în hruba unde putrezea căpitanul Gogolea. SADOVEANU, F. J. 600. De n-ai poftă să putrezești în copac, drăguță, trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească, Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. ALECSANDRI, P. P. 191. ◊ Expr. A-i putrezi (cuiva) oasele v. o s. ♦ A sta mult timp într-un loc sau într-un post lipsit de perspectivă; a stagna într-o activitate; a lîncezi, a mucegai. Ce folos am eu din toată mărimea și lumina asta, dacă putrezesc aici? GALAN, Z. R. 367.

A PUTREZI ~esc tranz. 1) (despre substanțe organice) A deveni putred; a pierde total structura inițială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiții nefavorabile. ~ în temniță. ◊ A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred

putrezì v. 1. a cădea în putregiune; 2. fig. a se strica.

putredésc, V. putrezesc.

putrezésc v. intr. (d. putred, ca mucezesc d. muced). Devin putred, putregăĭesc, mă descompun: carnea, lemnu a putrezit. Fig. Zac, rămîn mult timp într’un loc: a putrezi la închisoare, într’o funcțiune. – În Ban. -ăzésc. Vechĭ. -edesc și potredesc (Șez. 36, 8). Și azĭ în Maram. putrădesc.

putrezire (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrezirii; pl. putreziri

putrezire (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrezirii; pl. putreziri

putrezire s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. putrezirii; pl. putreziri

putrezi (a ~) (desp. pu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezesc, 3 sg. putrezește, imperf. 1 putrezeam; conj. prez. 1 sg. să putrezesc, 3 să putrezească

!putrezi (a ~) (pu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezesc, imperf. 3 sg. putrezea; conj. prez. 3 să putrezească

putrezi vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezesc, 3 sg. putrezește, imperf. 3 sg. putrezea; conj. prez. 3 sg. și pl. putrezească

PUTREZIRE s. 1. v. putrefacție. 2. v. cangrenare.

PUTREZIRE s. 1. descompunere, putrefacție, (rar) putrefiere, (înv.) putrejune, putrezeală, putreziciune. (~ unui cadavru.) 2. (MED.) cangrenare, necrozare. (~ a unui țesut.)

PUTREZI vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.

PUTREZI vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. (MED.) a se cangrena, a se necroza. (Un țesut care ~.)