11 definiții pentru putrezire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREZIRE, putreziri, s. f. Faptul de a (se) putrezi; putrezeală. – V. putrezi.

PUTREZIRE, putreziri, s. f. Faptul de a (se) putrezi; putrezeală. – V. putrezi.

putrezire sf [At: PSALT. HUR. 10r/14 / V: (înv) ~edi~ / Pl: ~ri / E: putrezi] Proces de descompunere aflat în curs, a unui corp, a unei substanțe organice, a unui obiect făcut din asemenea substanțe Si: (liv) putrefacție (1), putrefiere.

PUTREZIRE, putreziri, s. f. Faptul de a putrezi. 1. Proces de descompunere a substanțelor organice sub acțiunea bacteriilor de putrefacție etc., în condiții de umiditate și de temperatură favorabilă; putrefacție. Iată-i cum așteaptă, așezați cu fața-n sus, unul lîngă altul, ofițeri și soldați... intrați în putrezire. CAMILAR, N. I 396. Pe neamțul acela gros l-a recunoscut Bocăneț mai tîrziu, mort de opt zile și intrat în putrezire. C. PETRESCU, Î. II 15. 2. Fig. Descompunere (economică, socială etc.), destrămare, dezagregare.

putrezésc v. intr. (d. putred, ca mucezesc d. muced). Devin putred, putregăĭesc, mă descompun: carnea, lemnu a putrezit. Fig. Zac, rămîn mult timp într’un loc: a putrezi la închisoare, într’o funcțiune. – În Ban. -ăzésc. Vechĭ. -edesc și potredesc (Șez. 36, 8). Și azĭ în Maram. putrădesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

putrezire (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrezirii; pl. putreziri

putrezire (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrezirii; pl. putreziri

putrezire s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. putrezirii; pl. putreziri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTREZIRE s. 1. v. putrefacție. 2. v. cangrenare.

PUTREZIRE s. 1. descompunere, putrefacție, (rar) putrefiere, (înv.) putrejune, putrezeală, putreziciune. (~ unui cadavru.) 2. (MED.) cangrenare, necrozare. (~ a unui țesut.)

Intrare: putrezire
putrezire substantiv feminin
  • silabație: pu-tre-zi-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrezire
  • putrezirea
plural
  • putreziri
  • putrezirile
genitiv-dativ singular
  • putreziri
  • putrezirii
plural
  • putreziri
  • putrezirilor
vocativ singular
plural
putredire substantiv feminin
  • silabație: pu-tre-di-re info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putredire
  • putredirea
plural
  • putrediri
  • putredirile
genitiv-dativ singular
  • putrediri
  • putredirii
plural
  • putrediri
  • putredirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putrezire, putrezirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) putrezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Proces de descompunere a substanțelor organice sub acțiunea bacteriilor de putrefacție etc., în condiții de umiditate și de temperatură favorabilă. DLRLC
      • format_quote Iată-i cum așteaptă, așezați cu fața-n sus, unul lîngă altul, ofițeri și soldați... intrați în putrezire. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
      • format_quote Pe neamțul acela gros l-a recunoscut Bocăneț mai tîrziu, mort de opt zile și intrat în putrezire. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
    • 1.2. figurat Descompunere (economică, socială etc.). DLRLC
etimologie:
  • vezi putrezi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.