9 definiții pentru putrezi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influența bacteriilor de putrefacție; a se altera, a se strica, a putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.

PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influența bacteriilor de putrefacție; a se altera, a se strica, a putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.

PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre materii organice) A se descompune treptat, sub influența unor microorganisme (bacterii de putrefacție etc.); a intra în putrefacție, a deveni putred; (despre fructe, legume etc.) a se altera, a se strica. Morții rămîn să putrezească acolo, unul lîngă altul, ofițeri și soldați. CAMILAR, N. I 396. Pe morminte căzuseră florile și putrezeau. SADOVEANU, O. VII 167. De pe păreții-ngălbeniți se dezlipește-n pături varul Și pragului îmbătrînit începe-a-i putrezi stejarul. GOGA, P. 19. ◊ Fig. Mă duc să mă mai plimb, că am să putrezesc de atîta plictiseală. REBREANU, I. 60. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. ◊ Refl. (Rar) Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. [Casa] a putrezit din temelie pînă în vîrf din pricina deselor înecări ale Dîmboviței. GHICA, la TDRG. ♦ (Popular, despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. A putrezit carnea pe el. 2. Fig. A fi ținut prizonier, a sta închis undeva pînă la moarte, în condiții de distrugere fizică și morală. Ionuț Păr-Negru s-a coborît împreună cu părintele Emilian în hruba unde putrezea căpitanul Gogolea. SADOVEANU, F. J. 600. De n-ai poftă să putrezești în copac, drăguță, trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească, Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. ALECSANDRI, P. P. 191. ◊ Expr. A-i putrezi (cuiva) oasele v. o s. ♦ A sta mult timp într-un loc sau într-un post lipsit de perspectivă; a stagna într-o activitate; a lîncezi, a mucegai. Ce folos am eu din toată mărimea și lumina asta, dacă putrezesc aici? GALAN, Z. R. 367.

A PUTREZÍ ~ésc tranz. 1) (despre substanțe organice) A deveni putred; a pierde total structura inițială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiții nefavorabile. ~ în temniță.A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred

putrezì v. 1. a cădea în putregiune; 2. fig. a se strica.

putrezésc v. intr. (d. putred, ca mucezesc d. muced). Devin putred, putregăĭesc, mă descompun: carnea, lemnu a putrezit. Fig. Zac, rămîn mult timp într’un loc: a putrezi la închisoare, într’o funcțiune. – În Ban. -ăzésc. Vechĭ. -edesc și potredesc (Șez. 36, 8). Și azĭ în Maram. putrădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!putrezí (a ~) (pu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezésc, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 să putrezeáscă

putrezí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezésc, 3 sg. putrezéște, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. putrezeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.

PUTREZI vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. (MED.) a se cangrena, a se necroza. (Un țesut care ~.)

Intrare: putrezi
  • silabație: -tre-
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • putrezi
  • putrezire
  • putrezit
  • putrezitu‑
  • putrezind
  • putrezindu‑
singular plural
  • putrezește
  • putreziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • putrezesc
(să)
  • putrezesc
  • putrezeam
  • putrezii
  • putrezisem
a II-a (tu)
  • putrezești
(să)
  • putrezești
  • putrezeai
  • putreziși
  • putreziseși
a III-a (el, ea)
  • putrezește
(să)
  • putrezească
  • putrezea
  • putrezi
  • putrezise
plural I (noi)
  • putrezim
(să)
  • putrezim
  • putrezeam
  • putrezirăm
  • putreziserăm
  • putrezisem
a II-a (voi)
  • putreziți
(să)
  • putreziți
  • putrezeați
  • putrezirăți
  • putreziserăți
  • putreziseți
a III-a (ei, ele)
  • putrezesc
(să)
  • putrezească
  • putrezeau
  • putrezi
  • putreziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)