8 definiții pentru cangrenare gangrenare

cangrenare sf [At: DEX2 / V: ga~ / Pl: ~nări / E: cangrena] (D. țesuturile unui organism animal) 1 Distrugere. 2 Putrezire Si: cangrenă (2).

CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenáre s. f.] – V. cangrena.

CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenáre s. f.] – V. cangrena.

CANGRENÁRE s. (MED.) necrozare, putrezire, (livr.) mortificare. (~ a unui țesut.)

CANGRENÁRE s.f. Faptul de a se cangrena. [Var. gangrenare s.f. / < cangrena].

GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.

GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.

GANGRENÁRE s.f. v. cangrenare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cangrenáre s. f., g.-d. art. cangrenării; pl. cangrenări

CANGRENARE s. (MED.) necrozare, putrezire. (~ a unui țesut.)

Intrare: cangrenare
cangrenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cangrenare
  • cangrenarea
plural
  • cangrenări
  • cangrenările
genitiv-dativ singular
  • cangrenări
  • cangrenării
plural
  • cangrenări
  • cangrenărilor
vocativ singular
plural
gangrenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangrenare
  • gangrenarea
plural
  • gangrenări
  • gangrenările
genitiv-dativ singular
  • gangrenări
  • gangrenării
plural
  • gangrenări
  • gangrenărilor
vocativ singular
plural

cangrenare gangrenare

etimologie:

  • vezi cangrena
    surse: DEX '09 DEX '98 DN