12 definiții pentru destrămare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRĂMARE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – V. destrăma.

DESTRĂMARE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – V. destrăma.

destrămare sf [At: POLIZU / V: (pop) dis~ / Pl: ~mări / E: destrăma] 1 Pierdere a rezistenței unor materiale textile, țesături sau obiecte țesute ori confecționate din fire împletite, prin rărirea, desfacerea neregulată și ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizări necorespunzătoare) Si: deșirare, rărire, zdrențuire, (rar) destrămat1 (1), dezlânare, (înv) rânjire, (reg) desfirare, sitire. 2 Răspândire în toate părțile a norilor, a ceței, a fumului etc. Si: împrăștiere, risipire, spulberare, (rar) destrămat1 (2). 3 Slăbire sau pierdere a puterii, rezistenței Si: descompunere, (rar) destrămat1 (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare, (rar) destrămat1 (4). 5 Desfacere în părți componente Si: dezmembrare, (rar) destrămat1 (5). 6 (Înv) Destrăbălare (2). 7 (Ccr) Vorbe, fapte destrăbălate.

DESTRĂMARE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma. 1. Desfacere, deșirare. 2. Descompunere, dizolvare, dezmembrare, împrăștiere. [Bătrînul] socotea planul lui drept începutul destrămării. REBREANU, R. I 48. 3. (Învechit) Dezmăț, desfrîu; faptă sau vorbă desfrînată. Lăsa oricare patimi ș-oricare destrămări Să-i treacă peste frunte. MACEDONSKI, O. I 267.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destrămare s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări

destrămare s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări

destrămare s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTRĂMARE s. 1. deșirare. (~ unei țesături.) 2. (rar) dezlânare. (~ unui pulover de lână.)

DESTRĂMARE s. 1. deșirare. (~ unei țesături.) 2. (rar) dezlînare. (~ unui pulover de lînă.)

Intrare: destrămare
destrămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrămare
  • destrămarea
plural
  • destrămări
  • destrămările
genitiv-dativ singular
  • destrămări
  • destrămării
plural
  • destrămări
  • destrămărilor
vocativ singular
plural
distrămare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destrămare, destrămărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi destrăma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.