pervertire sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 238 / Pl: ~ri / E: perverti] 1 Schimbare în rău Si: degradare, stricare. 2 Determinare a unei evoluții spre cruzime, spre plăcerea de a face rău Si: corupere, degradare. 3 (Spc) Deviere de la normal a judecății morale Si: corpuție, depravare, stricare. 4 Denaturare a funcției normale a unui simț, a unui organ. 5 (Spc) Deviere a instinctului sexual a funcției de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.

PERVERTIRE, pervertiri, s. f. Acțiunea de a perverti și rezultatul ei; perversiune. ♦ Schimbare în rău, denaturare a funcției normale a unui organ. În această boală nu este o pervertire a funcției glandulare, ci o insuficiență sau lipsă totală de glandă. ANATOMIA 245.

PERVERTIRE s.f. Acțiunea de a perverti și rezultatul ei; stricare, depravare, corupere. [< perverti].

perverti vt [At: MACEDONSKI, O. I, 120 / Pzi: ~tesc / E: fr pervertir] 1 (Fșa) A schimba ceva în rău Si: a degrada, a strica. 2 (C. i. oameni și manifestări ale lor) A face să devină crud, găsind plăcere în a face rău Si: a corupe, a degrada. 3 (Spc) A face să se devieze de la normal judecata morală a cuiva Si: a corupe, a deprava, a strica. 4 (C. i. simțuri, organe de simț) A denatura funcțiunea normală. 5 (C. i. instinctul sexual) A devia de la funcția de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.

PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A corupe, a deprava, a strica. În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120. Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148. ♦ A schimba funcția normală a unui organ, denaturînd-o.

PERVERTI vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturînd-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].

PERVERTI vb. I. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava. II. tr. (fig.) a altera, a denatura. (< fr. pervertir, lat. pervertere)

A PERVERTI ~esc tranz. A face să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe. /<fr. pervertir, lat. pervertere

A SE PERVERTI mă ~esc intranz. 1) A se afla în declin moral; a se vicia; a degrada; a declasa; a degenera; a decădea; a se corupe. 2) (despre organe) A nu (mai) funcționa normal (datorită unei denaturări); a se deregla. /<fr. pervertir, lat. pervertere

pervertì v. 1. a schimba din bine în rău: luxul pervertește datinile; 2. fig. a denatura cu totul: a perverti sensul unei propozițiuni.

*pervertésc v. tr. (lat. pervértere, -versum, a perverti, a răsturna, d. vértere, a învîrti. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Corup, stric, depravez: cărțile și ziarele rele pervertesc tinerimea. Denaturez, sucesc: a perverti un text.

pervertire s. f., g.-d. art. pervertirii; pl. pervertiri

pervertire s. f., g.-d. art. pervertirii; pl. pervertiri

pervertire s. f., g.-d. art. pervertirii; pl. pervertiri

perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, 3 sg. pervertește, imperf. 1 perverteam; conj. prez. 1 sg. să pervertesc, 3 să pervertească

perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 să pervertească

perverti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 sg. și pl. pervertească

PERVERTIRE s. 1. v. corupere. 2. v. seducere. 3. v. corupție.

PERVERTIRE s. 1. corupere, decădere, depravare, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. corupere, corupție, seducere, seducție. (~ unei minore.) 3. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perditie, perversitate, perversiune, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

PERVERTI vb. 1. v. corupe. 2. v. seduce.

PERVERTI vb. 1. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. a corupe, a seduce. (A ~ o fată.)