8 definiții pentru stricare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICÁRE, stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei. – V. strica.

STRICÁRE, stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei. – V. strica.

STRICÁRE, stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei; schimbare în rău, vătămare, ruinare. Ne așteaptă război, stricarea țerii, foc și sabie. HASDEU, I. V. 62. ♦ Distrugere. Stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni. NEGRUZZI, S. I 217.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stricáre s. f., g.-d. art. stricắrii; pl. stricắri

stricáre s. f., g.-d. art. stricării; pl. stricări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRICÁRE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deteriorare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forțare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire. (~ mâncării.) 8. alterare, descompunere, râncezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

STRICÁRE s. v. călcare, daună, încălcare, înrăutățire, nesocotire, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, violare.

STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deteriorare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forțare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire. (~ mîncării.) 8. alterare, descompunere, rîncezire. (~ a materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

stricare s. v. CĂLCARE. DAUNĂ. ÎNCĂLCARE. ÎNRĂUTĂȚIRE. NESOCOTIRE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. VIOLARE.

Intrare: stricare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricare
  • stricarea
plural
  • stricări
  • stricările
genitiv-dativ singular
  • stricări
  • stricării
plural
  • stricări
  • stricărilor
vocativ singular
plural