11 definiții pentru corupere conrupere conrumpere corumpere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corupere sf [At: IORGA, L. II, 289 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~ri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2 (Înv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt1 (2). 3 (Înv) Pierdere a destinației inițiale Si: corupt1 (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integrității morale Si: corupt1 (4). 5 Determinare a cuiva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: corupt1 (5), cumpărare, cumpărat1, mituire, mituit1, (pfm) șperțuire, șperțuit1.

CORÚPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. – V. corupe.

CORÚPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. – V. corupe.

CORÚPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a corupe. V. seducere, mituire, corupție.

CORÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. [< corupe].

conrumpere sf vz corupere

conrupere sf vz corupere

corumpere sf vz corupere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corúpere s. f., g.-d. art. corúperii; pl. corúperi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORÚPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. v. seducere. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)

CORUPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. corupție, pervertire, seducere, seducție. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)

Intrare: corupere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupere
  • coruperea
plural
  • coruperi
  • coruperile
genitiv-dativ singular
  • coruperi
  • coruperii
plural
  • coruperi
  • coruperilor
vocativ singular
plural
conrupere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrupere
  • conruperea
plural
  • conruperi
  • conruperile
genitiv-dativ singular
  • conruperi
  • conruperii
plural
  • conruperi
  • conruperilor
vocativ singular
plural
conrumpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrumpere
  • conrumperea
plural
  • conrumperi
  • conrumperile
genitiv-dativ singular
  • conrumperi
  • conrumperii
plural
  • conrumperi
  • conrumperilor
vocativ singular
plural
corumpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corumpere
  • corumperea
plural
  • corumperi
  • corumperile
genitiv-dativ singular
  • corumperi
  • corumperii
plural
  • corumperi
  • corumperilor
vocativ singular
plural

corupere conrupere conrumpere corumpere

  • 1. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi corupe
    surse: DEX '09 DEX '98 DN