21 de definiții pentru corupe conrupe corumpe

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III V. corupe.

CORÚMPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi. loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

corúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp, perf. s. 3 sg. corúpse; part. corúpt

corúpe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp; part. corúpt

CORÚPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

CONRÚPE vb. III. v. corupe.

CORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

CORÚPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)

corúpe (corúp, corúpt), vb.1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe.Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).

A CORÚPE corúp tranz. 1) A modifica în rău; a deforma; a perverti. ~ datinile. 2) A face să se corupă. /<lat. corrumpere

A SE CORÚPE mă corúp intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a se declasa; a degenera; a degrada; a se vicia; a se perverti; a decădea. 2) (despre idei, sentimente, fenomene sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea inițială. /<lat. corrumpere

corupe v. 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. fig. a deprava, a perverti: a corupe datinile; 3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii.

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORÚPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral) 2. a perverti, a seduce. (A ~ o fată.) 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

Intrare: corupe
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corupe corupere corupt corupând singular plural
corupe corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corup (să) corup corupeam corupsei corupsesem
a II-a (tu) corupi (să) corupi corupeai corupseși corupseseși
a III-a (el, ea) corupe (să) coru corupea corupse corupsese
plural I (noi) corupem (să) corupem corupeam corupserăm corupseserăm, corupsesem*
a II-a (voi) corupeți (să) corupeți corupeați corupserăți corupseserăți, corupseseți*
a III-a (ei, ele) corup (să) coru corupeau corupseră corupseseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conrupe conrupere conrupt conrupând singular plural
conrupe conrupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conrup (să) conrup conrupeam conrupsei conrupsesem
a II-a (tu) conrupi (să) conrupi conrupeai conrupseși conrupseseși
a III-a (el, ea) conrupe (să) conru conrupea conrupse conrupsese
plural I (noi) conrupem (să) conrupem conrupeam conrupserăm conrupseserăm, conrupsesem*
a II-a (voi) conrupeți (să) conrupeți conrupeați conrupserăți conrupseserăți, conrupseseți*
a III-a (ei, ele) conrup (să) conru conrupeau conrupseră conrupseseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corumpe corumpere corumpt, corumt corumpând singular plural
corumpe corumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corump (să) corump corumpeam corumpsei, corumsei corumpsesem, corumsesem
a II-a (tu) corumpi (să) corumpi corumpeai corumpseși, corumseși corumpseseși, corumseseși
a III-a (el, ea) corumpe (să) corumpă corumpea corumpse, corumse corumpsese, corumsese
plural I (noi) corumpem (să) corumpem corumpeam corumpserăm, corumserăm corumpseserăm, corumpsesem*, corumseserăm, corumsesem*
a II-a (voi) corumpeți (să) corumpeți corumpeați corumpserăți, corumserăți corumpseserăți, corumpseseți*, corumseserăți, corumseseți*
a III-a (ei, ele) corump (să) corumpă corumpeau corumpseră, corumseră corumpseseră, corumseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)